Argumentul ”Foame”

Când sunt întrebat de propriile-mi nedumeriri, de ce ”mai marii vremii post revoluţionare” …

– Atotştiutori (având CV-uri doldora cu facultăţi, masterate, doctorate şi specializări în străinătăţuri, că te-ntrebi de ce le-or fi făcut, şi la ce le-or folosi; timpul nostru al fiecăruia, fiind alcătuit din aceleaşi 24 de ore);

– Poligloţi şi Multipoliticieni (unii, plimbându-se prin partide, ca paraziţii de pe un corp murdar pe altul; iar altul, cândva comunist,  fost marinar, pe mare şi azi, anticomunist cameleonic);

– Arhipatrioţi (nu pentru”stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”, cu teritoriu inalienabil, ci pentru o suveranitate morbidă, în interes propriu),

… şi cine mai ştie ce alte specimene, încă nemanifestate; criza economică, şi spectrul portocaliu, ne-au arătat că mai putem avea surprize neplăcute  …

Manifestări tălâmbe, de genul refuzului recunoaşterii realităţii, cu obstinaţia sinucigaşului incurabil, nu sunt excluse.

Aşadar, mă întreb … de ce toţi cei de mai sus, nu realizează rolul vital al potenţialului agriculturii pentru România ?! Nu disper însă, şi încerc prin prezentul post, o formă de exerciţiu/test psihologic,  să-i ajute la o conştientizare a propriei condiţii electorale muribunde, cu un indice de vitalitate stabilit prin sondaj recent, de 12 %. Anume, să stea faţă-n faţă cu propria conştiinţă, trecută prin stomac. Un stomac gol, aşa cum poate nu l-au cunoscut, nici înainte de 1989, nici după. Altfel spus, o …cură de nemâncare.

Iar dacă acceptă propunerea, chiar din a doua zi de cură, când vor simţi o foame chinuitoare, să se ducă la frigider, să-l deschidă, dar să şi-l închipuie gol (pentru că nu pot crede că la dânşii frigiderul a fost vreodată gol); să îl închidă şi să meargă în piaţă, fără să cumpere ceva, gândindu-se că nu au bani, urmare a reducerii veniturilor, prin ostilitatea Opoziţiei sau că piaţa, din cauza sărăciei, este fără produse.

Apoi, să meargă pe câmp, şi să-l vadă nearat şi nesemănat, după cât sprijin financiar au catadixit să le acorde agricultorilor, ca să-şi rezolve lucrările specifice (echipamente agricole pentru arat, semănat şi cultivat; airbusuri  pentru fertilizat si erbicidat, echipamente pentru irigat, combine de recoltat).

În sfârşit… să privească silozurile goale şi să se întrebe, din ce importuri să le umple, şi mai ales …cu ce bani ?! În acest periplu gastro-mental, foamea minţii va lucra şi-i va  lumina asupra rosturilor existenţiale naţionale ale agriculturii noastre, determinându-i să-şi conştientizeze incapacitatea politică şi administrativă de a se afla în fruntea ţării; şi că ar fi poate cazul ingestiei unei doze de “furadan”, salvatoare pentru ţară !

PS: 1. Un simplu exerciţiu/test de imaginaţie, pentru perceperea propriei inutilităţi politice, a neaveniţilor înscăunaţi prin  naivitatea bunei credinţe a românului.

     2. Postul se doreşte şi o apreciere, faţă de articolul lui Cati Lupaşcu, ”Viaţă furată”, un excelent pamflet la adresa goanei furibunde, a multor aşa zişi politicieni, după numeroase diplome de studii, care vai de capul lor, cine ştie, cum vor fi fost obţinute !