Ca de obicei, uneori, visez ce mă impresionează ziua. Aşa se face, că mi-a apărut în vis, Premierul, care chipurile, m-a scos de sub zăpadă, mustrându-mă:
-Vezi, dacă nu erai leneş, mureai înzăpezit! Noroc de Antena 3, care printre anunţuri de publicitate, m-a sunat îngrijorată de soarta ta. Zice că nu-mi fac datoria.
Eşti teafăr,cum te simţi? Îi răspund, arătându-mi prin expresivitatea chipului, nedumerirea:
-Cărui miracol, se datorează ascultarea A3 de către Excelenţa voastră?
Cu arătătorul ridicat, m-a oprit să continui.
-Fără Excelenţă, te rog să-mi spui Meru. Îmi place cum încearcă unii, să mă minimalizeze.Dar ştii proverbul cu „ursul trece?”
–Totuşi, care-i rostul vizitei? insist eu.
-Aaa, nu renunţi, eşti mai persuasiv decât fetele de la Antene! Mi-a plăcut postul tău despre Ponta, şi aş dori să-l detaliem, pentru că sub aparenţa bunăvoinţei, am impresia că Ponta mi-a întins o cursă.
-O cursă, mă arăt eu surprins?
-Da, să mă contrapună voinţei Preşedintelui, dacă nu încep să mă ocup de problemele preferate Domniei Sale.
-Desigur, având în vedere orgoliul exacerbat al acestuia, ai putea avea neplăceri.
-Te-ai gândit şi tu, la asta?
-Sincer, nu! Mai mult la un gen de călăuzire, în problematica guvernării USL, în sensul că, după alegeri, pe care PDL-ul le va fi pierdut, chiar tu să-i fi rezolvat deja o parte. În dorinţa ştergerii păcatelor guvernării Boc, am convingerea că te vei strădui, dacă eşti într-adevăr o minte pragmatică, după cum se aude.
Pentru că românul, are idei puţine, dar fixe, şi nu va renunţa să-l dea jos pe Preşedinte, şi camarila portocalie.
- Să ştii, spune Meru, că mă bucur să te fi descoperit, fără prejudecăţi politice.
-Ei, la asemenea aprecieri, îţi fac şi eu o dovadă de prietenie: ”fii tu însuţi”, nu te lua după rătăcirile de-o clipă, ale unora!
- Adică?
-Adică, nu mai comite gafe, asociabile colateral, comportării Preşedintelui, şi pe care orice „dătător cu părerea, le poate răstălmăci!”.
-Aaa, ceva în genul:”nu vorbi de frânghie, în casa spânzuratului. Altceva?
-Păi, urmează proverbul, că „doar competitorul politic te poate ajuta cel mai mult”.
Ascultă-l, reascultă-l, dă-i crezare, dacă are dreptate, şi dezarmează-l, lipsindu-l de pretextul oricărui nod în papură.
E ca şi cum ai asculta medicul, în păstrarea regulilor elementare de higienă.
Zâmbind larg, Meru îmi spune:”
-nu cred să ţin minte, vrei să te angajez, să mă tragi de mânecă, în preajma oricărei gafe impardonabile?
-Onorific…, da! Să nu mă simt obligat material, faţă de tine, încât să mă slugărnicesc perpetuu.
Bătăi puternice în uşă, crezând că sunt de la SIE, m-au trezit, şi nu mai ştiu, care-i statutul meu de demnitar guvernamental.
Era către ziuă.
Madi şi Onu
Asta a fost nu vis, ci cosmar! Si-a mai fost si tareeee lung, bag de seama!
O saptamana buna, Madi si Onu, cu Antene cat mai putine si cu o buna perspectiva asupra… primaverii!
Gabriela,
Bine-ai trecut pe la noi.
Ai mai incalzit atmosfera.
Tipul este un cozeor, si ai ce povesti
.Vina pentru lungime, apartine antenelor, care repeta obsesiv aberatii de rating.
Cum ar fi pretextul rosietic, de cod portocaliu.
E cam ca atunci, cand ti se cerea buletin de comuna.
Primavara? Vine, vine!
O saptamana, ca pentru tine.
Madi si Onu
Pingback: Iţi doresc ce ţi-am dorit mai devreme, dar cu şi mai multă putere | Raza mea de soare
Pingback: de-formare/re-formare a sinelui? | absolut obişnuit