Sâcâit de durerea căpătată la şold în urma unei căderi pe o lentilă de gheaţă, mă uit indispus, la Sinteza zilei . Poate, iar mă enevez, şi cum rău prin rău se scoate, uit de durere.
Interesantă emisiune. Cu degetul plimbat liniştitor pe fruntea netedă, lipsită de vălurirea produsă de grija gândurilor, parcă predicând, Mihai, nedumerit, se întreabă, ce- or fi gândit politrucii tineretului PDL-ist, când şi-au îngăduit să protesteze, fie şi paşnic, în faţa sediului A3. Ne-a fost greu, mie, lui Mircea Badea şi Mihai, menţinătorul său pe rolul de glumeţ tolerat al acestui post, în ciuda insultelor proferate, oricui nu-i e patronului pe plac.
Într-un final, am reuşit.
Glumeţul, agăţat de sârma de siguranţă a cupolei A3, încercase, printr-o glumă deplasată, specifică lui, cu ajutorul unor animaţii inocente, să persifleze îndemnul făcut de Elena Udrea, pentru donarea de sânge. Necaz însă, obtuzitatea tineretului PDL-ist, n-a realizat subţirimea alergiei la Udrea, a zelosului acrobat. De aci, predica, amintită.
Nici vorbă însă, despre o altă emisiune, depăşind alte limite ale bunului simţ civic.
La A1, desigur!
Madi şi Onu
Pingback: Iubirea de tipul “orice ar fi” | Raza mea de soare