Cine ne vinde Țara?

Brădet, Hexifarma, pădurile sacrificate, și cine  știe, câte au mai fost ?

Machiavelli, a spus cândva:

Cine luptă pentru propășirea Țării, om sau partid, merită să fie ales să o conducă!

Dar cine, inconștient, sau nu, încearcă să o destabilizeze, ce  ar merita?

Răspunsul meu este la fel de tranșant ca al lui Machiavelli:

ar trebui să dispară imediat!

Onu

Lasă un comentariu

Filed under Pagini de jurnal. Proza scurta.

DANA GRECU, PREMIER

Titlul l-am scris de ieri dar evenimentele  au dat buzna, așa că voi fi succint la temă.

Spre a-i lăsa ceva loc și lui Adrian Ursu, care m-a speriat aseară, vorbindu-mi despre jaful legalizat asupra pădurilor noastre,  pregătit pe ultimii metri, de către simulacrul de Guvern, proprietatate personală Prezidențială, Constituțională.

Nu sunt rele sessizările Presei, dar par cam timide.

Nu este de înțeles, de ce recurg doar la comentarii sterile, cât timp s-ar putea adresa în propoziții scurte, clare, direct Conducerii Constituționale, recte, Președintelui Țării,fiind o problemă de Interes Național, ținând intrinsec de competența Domniei Sale.

Nu înțeleg această reticență a Presei, care se tot dă atotbiruitoare, în lupta de descoperire a fărrădelegilor din Țară.

O asemenea abordare, ar fi un îndemn, pentru mine, să recurg la rîndu-mi, la niște scrisori deschise, pe aceste teme, dar și al celorlalți compatrioți de-ai noștri, destul de gălăgioși la manifestările fotbalistice, fie interne, fie externe.

Văd că se insistă pe cutremurul din Italia, sub pretextul, că ar mai exista compatrioți de-ai noștri, sub dărâmături.

Isteria că 75 %din populația României ar fi distrus la eventualitatea unui cutremur, ca și cum acesta s-ar produce ca o invazie rusească,idee aberantă, de marketing inconștient, a căzut, ca un gaz în caz de meteorism abdominal, dar suspiciunea  cu sacrificarea pădurilor, prin reducerea vîrstei de tăiere, nu mai pare o joacă, mai ales că austriecii ne depășesc incontestabil, în promptitudinea acțiunilor benefice lor.

De ce Dana Grecu, PRIM MINISTRU?

Simplu pe flerul meu intuitiv, că ființa aceasta sufletistă,  ar fi ceea  ce trebuie României, în materie de curaj și demnitate Națională.

Dar nu este exclus să greșesc, din entuziasm masculin.

Să-i dăm însă,Puterea, și nu vom regreta!

Nu pentru argumente suplimentare, îmi  exprim  convingerea  intuitivă, că ușor invidioși din natura lor umană, poate și colegii săi, o admiră, precum Richelieu, pe d-Artagnan.

Sper  însă, ca odată ajunsă în această funcție, să nu se înmoaie, impresionată de  dezacordul  în opinii, al lui Mugur Ciuvică, un echilibrat moderator al salturilor peste cal ale entuziasmului jurnalistic al Danei.

Onu

Lasă un comentariu

Filed under Pagini de jurnal. Pamflet

Plagiat…

Dacă tot suferim de mania plagiatului poate nu ar strica o evidență a marilor plagiate universale.  Departe de mine, gândul lipsei de respect cultural, dar cred că se impune, imperios necesar să ne convingem  cui ne aplecăm spiritual.

Lui MARX, ENGELS, EINȘTEIN, Oppenheimer, marilor medici  români, și altora?

Cred că Marx și-a plagiat CAPITALUL, c u broșuri statistice  întregi despre starea de mizerie a muncitorilor englezi, la fel cum o fi făcut-o Ponta, cu pagini întregi, din opera juridică a predecesorilor săi, deveniți la rându-le conducători de doctorat.  Ar fi oportun și să demascăm pe marxist –leniniști, a căror ideologie a adus  atâtea nenorociri  lumii, prin  plagierea nerușinată a unor idei sfinte din BIBLIE,  DESPRE ÎMBUNĂTĂȚIREA VIEȚII  MULȚIMILOR asuprite de povara Necredinței.  Acum, când aștern aceste rânduri, mă gândesc plin de pioșenie la Marea Catedrală a Mântuirii Neamului, ale cărei  binefaceri spirituale nici nu le bănuim.

Dar nu despre plagiatul infam voiam să vorbesc, ci despre manipularea  credulității unora,  cu ajutorul media, fie ea și sportivă.  Începusem să cred și eu că brânza de Brădet m-ar fi omorât de copil, dacă aveam neșansa  de a fi existat această firmă producătoare, pe timpul copilăriei mele .

Că doar Dobrogea nu este departe de Italia,  și de pe unde  s-au mai vândut trădătorii României. Mare noroc pe mine, că nu am fost bebeluș în timpul loturilor cu această brânză românească infectată născocit,  la comanda concurenței.  Dar ce vină poate avea concurența?  I s-a cerut, și s-a conformat.

S-o fi gândit că printre comanditari, erau mari patrioți români,  mascați din cuvioșia modestiei  naționale.

Păcat de acei care au crezut aceste născociri, și s-au descurajat să mai trăiască.

Oricum, când am dedus,  că Mihai și Mircea, l-au atacat pe Tolontan, pentru simpatia lui de odinioară, față de Băsescu, m-am mai liniștit.

Dar nu definitiv.

Nu poți cunoaște niciodată, fața reală a oponenților lui Băsescu, dublată de dualitatea firii umane.

Onu

Lasă un comentariu

Filed under Pagini de jurnal Pamflet.

Iar plouă…

Nesuferită, vreme. Umed, tot timpul. Iar meteosensibilitatea nu mă iartă. Nu că m-aș prăpădi de rău, dar nu o mai sufăr.  Îmi inspiră un gust trist, greu suportabil. Încerc să scap de starea mizerabilă, privind o hartă a lumii, de pe coperta unei  agende.  Nu văd prea multe. Europa și parte din Nordul Africii.

Mă surprinde lipsa Americii.

Tresar:o fi înghițit-o deja UE? Așa repede, și mai ales după ieșirea Marei Britanii?

Doar nu pentru asta, s-o fi constituit UE?.

Gîndul că a fost cotropită America, după ce a destabilizat Nordul Africii, și mai-mai să îi reușească și diversiunea cu Iranul, îmi dă fiori. Cine ne mai apără de lăcomia Rusiei?  Momentul  mi se pare cumplit, și privesc prin apartament, un culcuș, unde să mă ascund de bestia cotropitoare rusă. Nu văd un colțișor în casă, unde m-aș putea ascunde de furia invaziei ruse.  Sunt o fire impresionabilă, și de când îl ascult pe unul, despre lipsa de caracter pacifist a rușilor, trăisc într-o teroare continuă.

Mă uit derutat prin agendă, poate dau de vreo urmă de America

. Parcă prea ușor s-a încheiat lupta ei, împotriva lui Putin.

Cum va arăta Mapamondul fără  Unchiul Obama?

Ploaia îmi pătrunde în oase și nu mă doare. Dar îmi lipsește mult gândul protecției Americii.

În fond, de ce m-aș neliniști, că eu n-am cârtit împotriva nici unuia, încercând să-l transform în sperietoarea românilor slabi de înger, care cred pe oricine.  Nici nu l-am lăudat pe Biden, nici n-am fost invitat la a mă îmbuiba cu bietul curcan american, Nici, nici…

Urmez conștiincios lecția sfântă a istoriei noastre: capul plecat și lingușitor, sabia nu-l taie.  Nu mai răsfoiesc, America nu-i.

Să fie tot o făcătură de-a rușilor, după ce le-a zâmbit  șansa creării UE?

Mă sufoc, merg să  aud ce spune Radu Tudor.

El știe tot, în probleme de NATO!

Onu

 

Lasă un comentariu

Filed under Pagini de jurnal Pamflet.

RECOMANDARE

Cu ochi șterși de crocodil la pândă, Mihai scrutează presupusul efect  de audiență produs de victimele  victimelor proxeneților, obligate la produs a doua oară, prin specularea imaginii acestora, evident fără nici un drept de venit/autor.

Faptul în sine, mi se pare lugubru, și revolta provocată, nu-mi îngăduie comentariul adecvat. Să fie o metodă de coabitare cu realizatorii imaginilor victimelor a căror specie a apărut de când lumea ? Retransmiterea lor cu atâta emfază,  mi se pare tot o formă parșivă de umilire a românilor.

Să  fie o meodă securistică  mai abilă decât comunismul carea înființat-o?

O nouă formă de cerșetorie publică, o diversificare a obținerii veniturilor media?

Într-adevăr, hidra comunistă, poate oricând scoate capul, spre a ne reînhăța în tentaculele ei lipicioase.

Sub masca altruismului  civic?

Dar să fie o năzuință către un altruism național, propunerea cuiva ca demnitarii înstăriți să ia în îngrijire proprie unul sau câțiva copii sărmani, pentru a-i scoate din ghearele mizeriei din care unii au ajuns exploatatori și alții, exploatați?

Ideea nu pare rea, exceptând posibila ipocrizie. De aceea cred că sugestia lui Radu Tudor, nu trebuie de ignorat, ba mai mult, aplicată în propria locație, și extrapolată. Mai ales că , poate dacă mai există legea donației, s-ar valorifica simultan, viabil două legi.

Concret, Antena 3,  după ce și-a scos cheltuielile salariale și materiale, să se ofere să doneze acelor categorii defavorizate social, pe care le deplângea cu atâta patos Pastoral, azi noapte.

Ar fi cineva împotrivă? Dimpotrivă, pentru mine.., o dovadă de înțelegere a românilor deplânși  cu atâta mironoseală. Și poate, ratingul ar crește vertiginos, știindu-se că nevoia de cultură  se îndreaptă și către binele celor care privesc. Poate ar trebui să ni se citească și despre Pestalozzi,  ale cărui eforturi altruiste, au reformat spiritul elvețian, către performanțele actuale.

Onu

Lasă un comentariu

Filed under Pagini de jurnal. Proza scurta.

COȘMAR CU PUTIN

Da, cu marea obsesie a Americii și a postacilor acesteia.

Aseară, imediat ce ațipesc, îmi apare Putin.

Mă salută binevoitor, ca în poze, și-mi spune, cu un surâs enigmatic:

– Știi de unde vin? Din Crimeea!

–Visez, îmi spun  somnoros, și-i răspund:

-Înseamnă că Radu Tudor are dreptate, în privința unor invazii din partea ta, mai  ales, după ce ai bătut palma cu Erdogan!  Dar ce zici, dacă îl sun la Antena 3, iar el anunță Deveselu,  că-mi tulburi liniștea românească?

P oate nu ai conștientizat scutul american de la Deveselu, chiar dacă Președintele Iohanis, nu și-a făcut timp pentru aniversarea  deschiderii acestuia. ?

Îl simt pus în temă, și-mi scade curajul.

Încerc  să tac, poate pleacă. Strâng ochii, poate dispare. Nici vorbă. Rusul și-a pus în cap să mă terorizeze cu prezența lui în somn.

Dar nu-i  nimic, eu tot în Deveselu și în protecția americană, cred.

Și mai ales, în ura lui RADU TUDOR pentru RUȘI și PUTIN.

Și aștept zorile, care SIGUR, mă vor salva de Coșmarul Putin, din Crimeea!

Onu

Lasă un comentariu

Filed under Pagini de jurnal. Pamflet

Percepții postmoarte clinică

. Eu cred că a fost eradicată corupția, în România.

Dovezi?

Căutările unei anumite media audovizuală prin cotloanele fabulosului  credinței.

Cântăreața Ionela Prodan, , n-am înțeles dacă într-un accident cumplit sau într-o nălucire a imaginației, l-a văzut pe Isus Hristos, care, incredibil, arăta așa ca în icoane. Mă întreb nedumerit, dacă  nu ar fi văzut nici o icoană cu chipul Mântuitorului, cum i-ar fi apărut acesta?

Departe de mine, păcatul necredinței, dar refuz să fiu prostit cu bună știință.

Aș prefera mai curând, să știu care sunt banii pe care-i primesc cei  atât de pătrunși de duhul sfânt al RATINGULUI!, prezentându-mi elucubrațiile Ionelei Prodan sau ale nu știu cărui așa zis Pastor , chipurile, revenit din moarte clinică. Eu cred că sunt luat de prost, dar totul, inclusiv închipuirea tupeistă de a te considera prea deștept,   ar trebui să aibă o limită.

În fapt, de ce să nu fim luați de proști, de către guvernanți, dacă  mărunțimea audiovizuală, ne tratează ca atare?

Onu

Lasă un comentariu

Filed under Pagini de jurnal Pamflet.