Dă-mi și mie!             

 Publicitatea, a atins astăzi , niveluri de eterosugestie.

Spre pildă, de câteva zile, îl aud la tv, pe un tânăr care le cere alor săi niște bani, să-și cumpere, câte ceva.

Ascultând de câteva ori, acest dă și mie, foarte penetrant, sugestiv, m-am trezit zilele trecute, în timp ce-mi preparam un mic dejun frugal, repe tând ca prostul din reclamă,  și aproape salivând

– Dă-mi și mie! Dă-mi și mie!   Am sărit la oglindă, să văd, dacă nu mi  s-au bulbucat ochii, ca la nebuni.

Păreau normali, dar gândul, repeta frenetic

– Dă-mi  și mie! Dă-mi și mie!                          

Fericit că n-am luat-o razna de-a-binelea, două lacrimi mari, și calde, mi s-au prelins pe obraji.

Onu

Reclame

AFRICA,

Ieri, am citit că, Andreea Marin, s-a întors, după o vizită în Africa. Cu acestă ocazie, mi-am amintit, nostalgic, și de o vizita de-a mea, în Maputo, Capitala Mozambicului.

Făceam parte din delegația de specialiști în irigații, care-l  însoțea pe Tovarășul, în vizita sa, de rigoare, în această Țară. A fost o luare la cunoștință, a Universului .

De fapt, spre deosebire de fetele mele, care au colindat o mare parte din lume, eu nu prea m-am bucurat de mirajul călătoriilor în lume.

În afară de Rusia,unde, la Moscova, mi-am luat Doctoratul în Specialitate, am vizitat câteva Republici ale URSS, ca și Ținuturi Speciale, precum Stepa Flămândă, un pustiu, redat vieții, cu ajutorul Irigațiilor, în mare vogă în fosta U. R. S. S.

 Apoi, prin Prietenul meu,  Georgică Ursăcescu, de la Departamentul nostru, ca For de Conducere, am revizitat , acest teritoriu ocazie cu care, am rostit cel mai fulminant, discurs al meu, într-o vizită profesională.

 Ajunși la destinație, un sovhoz din Asia, cam pe la ora Prânzului, gazdele, ne-au invitat la masă. O masă, în stil specific asiatic. Joasă, lungă,  plină cu toate bunătățile, pentru fiecare, la alegere.

 Protocolar,  cuvântul de bun sosit, ca oaspeți, l-am rostit eu. Necunoscând firea asiatică, entuziastă, și ne având altă idee, am spus ceva de genul/ A cam trecut ceva timp, de când am plecat de acasă, așa că am  cam am cam obosit, iar dorul, și tristețea, au început să ne copleșească.

Totuși, întâmpinarea Dvs caldă, ne-a reconfortat, și acum, ne simțim, iar ca acasă.

Vă rugăm,să primiți recunoștința noastră, a tuturor, și a fiecăruia în parte!/

Este de nedescris, în cuvinte , entuziasmul gazdelor noastre asiatice. .Mâinile, s-au întins vioi, spre păhărelele cu vodcă, tare, de-ți ardea gura. De aceea, la despărțire, eu, cel puțin, eram, cred, cam ca trestia, bătută de vânt.

Onu

Dragă Mădiță,

Mai știi de când ne cunoaștem?
Azi, WordPress, mă felicită pentru cei opt de colaborare cu dânșii.
Iar aceasta, mai ții minte că ți se datorează ? Când m–ai transferat, de pe blogSpot, unde nu mă prea descurcam, pe wordpress, și care a însemnat revirimentul bloggeritului pentru mine?
Încerc să recuperez o datorie de recunoștință, și, mulțumindu-ți, te sărut, întru repararea păcatului, de a nu ne fi sărutat, încă!
Cu drag,
Onu

Ca în viață!

 Mi-am recitit un articol, să mă recunosc.

 Să mă bucur, de mine însumi, că nu stagnez, că am spiritul viu, fără prejudecăți, fără imixtiuni opiniatre  nevolnice.

 Și, spre mândria mea,  nu pot spune că stagnez psiho-mental. 

Cu un singur aspect,  nu mă pot acomoda.

 Cu lipsa de integritate a unora.

 Spune-le că mărirea pensiilor este o gogoriță  propagandistică, și ei panicați, sar la taloanele, de care până atunci , se bucuraseră, și se frecaseră cu ele de barbă,ca să rămână așa.

Într-o discuție cu o rubedenie,mi-am exprimat o idee.

 Poate că, dacă Statul, s-ar decide la niște majorări de venituri, trecutul s-ar uita, și totul, instalat  pe noul făgaș,  va deveni  o stare defapt.

 Ar fi ceva, în genul pașilor mărunți.

Ca a o confirmare, Domnul Premier Tăriceanu,  a umblat cândva,  la niște măriri de pensii, și de atunci, nimeni, n-a mai avut  curajul, să le fi dat înapoi.

Anul  trecut, Pușcăriașul Dragnea/sâc/, fără multă fandoseală,  a desconsiderat tradiția, mărind iar veniturile, încălcând mentalitatea  reacționară, a stagnării veniturilor financiare, pregătind un alt salt istoric.

 REACȚIA? /Gălăgie, Puii mei, /că pentru asta,s- ar fi recurs, la niște , împrumuturi.

 Care, LA RÂNDUL LOR,  se vor plăti și ele, poate cu ceva  eforturi, sau dificultăți, dar, saltul, peste pragul stagnării, se va fi făcut, și, iată-ne, într-o etapă nouă, de venituri financiare mărite.

Dar, să stagnăm așa, de dragul, prudenței economice, mi se pare ceva, echivalent cu neefectuarea actului sexul,  că,  dacă, nu voi avea erecție?!

 Și  atunci, adio fecundare, sarcină, natalitate, populație europeană!

În sportul cu scrima, cine nu ridică arma, va fi mereu un învins.  

Știu, sunt eminențe cenușii, pentru care, totul ce face P.S.D-ul , este sortit neputinței. 

Mai  bine, să  ignorăm aceste pseudosomități,  și să efectuăm, chiar dacă este mai dificil, pașii financiari, necesari obligatoriu actului socio-economic.

Vorba țăranului

– ouăle, din găina necălcată de cocoș, nu vor scoate pui!

Onu

Andreea Marin

Astăzi, trudindu-mă să postez câte ceva, mai bine zis, cu neîndemânarea mea  în mânuirea calculatorului, și, ne  prea reușind, m-am abandonat neantului, nebănuid, că acesta, îmi va oferi o surpriză de proporții.

Constatarea idilică, de a fi citit, /sau poate doar vizitat/, de Revelația Andreea Marin/.  Sunt încă sub imperiul emoției surprizei..

Cu atât mai mult, că observându-i urma pașilor pe blogul meu, am trăit un șoc  bulversant, deși, mă aflu sub imperiul unor trăiri.

Obișnuiesc vizite inopinate, la cei care mă vizitează, și am fost decepționat, să văd că EA, SURPRIZA, ȘI-A DESFIINȚAT BLOGUL.

Înciudat că nu o pot  afla pe Tainica mea cititoare, dar simțindu-i prezența eterică , astăzi, am făcut ultima încercare de a o descoperi, încrezându-mă în  totuși,  că o voi descoperi, pe undeva, prin ETER.Că o voi afla realmente.

 Și cum, marile Căutări și Speranțe, au o finalitate pozitivă, azi, când mi-am  exprimat regretul pierderii ei,  prin ștergerea blogului, am reiterat chipurile tuturor vizitatorilor. Și, cred că am descoperit Aurora .

Prudent, întind acest deget, mirabilizat de emoție.

 Și, iată, azi, s-a petrecut minunea. Andreea, există, și este tocmai EA, cea care, la Surprize, Surprize, îmi  conferea, aproape stări onirice.  O privesc,  și nu-mi vine să-mi cred ochilor! Viața, mi- a oferit  șocuri intense.

Mi-a oferit întâlnirea surpriză cu Soția mea, ca în mod cu totul brutal, să mi-o răpească.

 Acum, apare Andreea Marin, gazda Iluziilor mele de altădată. Ce să însemne acest blog șters de autorii lui?

Să fie noua mea existență  virtuală?

Onu

Mitocănia de aseară, a lui Badea, la Sinteza zilei.

 De fapt, totul, provine din lăcomia pentru rating. Iar rating, înseamnă audiență, aducătoare de bani, celor nesătui. Este drept, se apelează și la spiritul umanitar al Românului, prilej cu care sunt ajutorate multe cazuri de sărăcie.

 Aseară, prin căi ale Domnului, numai de el știute, ne-a prevenit din nou. Nu de geaba, este fostă față bisericească, presupun!

Mihai Gâdea, după ce, în mod grijuliu,  ne-a asigurat că nu va candida la Președinție,ne-a prezentat noi evenimente, în urma cărora, mi-a părut  și mai rău, că nu va candida  în toamnă, la Președinția Țărișoarei noastre, care are nevoie de un caracter ferm, nu numai la răzbunare și plimbare, ci și,  în a  în a ne purta cu demnitate,  și  folos pentru toți nenorociții nevoiași, cu care ne stoarce lacrimi, uneori.

Asta, i-a fost menirea, îmi spun, și îl implor pe Domnul, să ne dea cât mai mulți, Domni Gâdea!

Și, de ce nu, în prag de alegeri, să-i strecoare în vis,  lui Mihai, gândul cel bun, de a candida și la Președinția României, spre Salvarea Acesteia .

 O DOAMNE, imploru-te, zămislește-i  în somn, lui Mihăiță, , /cum gingaș, îl alintă Șeful său, Domnul Voiculescu!/ gândul candidării la Președinția României,!

 Vom avea Antene pretutindeni, și, fără Securitate, îi vom afla pe cei nevoiași, necesitând ajutorul inerent,  și  stimulând altruismul umanist al Nației,  fără  bâta justițiară, a liberalului Ludovic Orban. /Parcă el, le cerea ortacilor săi, să valorifice această unealtă națională , istorică!/

Onu

Anne

Anne, oare exiști, aievea, sau mi se pare?!

Schițează, te rog, un gest, să nu cred că visez!

Sau, nu, lasă-mă mai bine, să visez,

E-așa de plăcută Visarea!…

Onu