Bob de rouă

C e nume frumos! Bob de rouă.  Mi-a vizitat blogul.Cine l-o purta?

La fel, i-o fi și chipul?

Oricum inspirația de botez, denotă, în imaginația mea, o ființă cu o sensibilitate aparte!

Cum o arăta? Cum o vorbi?

Cum i-o fi vecinătatea?

Arată-te, Bob de rouă!

Încântă-ne, cu imaginația ta, specială!

 Onu

Reclame

Bună dimineața!

Bună dimineața, Virtualilor, VOI,  și ELE!

Sunt somnoros, și ușor mahmur. Și nu știu, mai ales,  de ce.

Micul dejun, prima plăcere matinală, a fost fad.  

Cred că mă resimt, din cauza vremii mohorâte

Sunt nedumerit de îndărătnicia articulațiilor, așa zise  șolduri.

Nu mă dor, dar nici nu mă lasă în pace, să nu le mai simt, în timp ce mă mișc, de colo- colo, prin apartament.

Bine că nu locuiesc la Pelișor, unde cică, ar cam fi ceva camere. Dar, bine că nu sunt Rege!

Ce m-aș face într-un Castel, cu numeroase încăperi?

 A avut grijă, Marele Dumnezeu,  să nu am un Palat, ci doar un apartament, în București  Cu,  fereastră la stradă, să-mi văd Poporulîngândurat, mergând alert, de grija Politicii Conducătorilor, recte, cum arfi  Președintele PSD, sau de Excelența Sa, Doamna Premier.

Nu știu, de ce fel , oi fi și eu, că, așa-mi vine să-i bălăcăresc, să nu fiu mai prejos de GURA OPOZIȚIEI IGNORATE.

 Pentru că,eu, presupun, că numai din ignorarea lor, ca și cum n-ar fi existat, nu i-a votat Poporul.

Așa, ca într-o lehamite, de mai mare greața.

Cică, să nu mai supăr pe ifosele critice ale străinilor, că ei , destul de modești în imaginație, nu s-ar  fi gândit să se lege de noi, dacă nu ar fi luat exemplu tot de la unii lătrăi, de-ai noștri.

Că  cică, de când ne știu, mereu am avut javrele noastre mârâitoare,  împotrivă-ne.

Onu

Buimac, de uimire și admirație

 De fapt, ideea este simplă. Sunt un fan, al spectacolului corpului feminin, în mișcare.

Concret, al handbalistelor, actualmente, de la Campionatul European, din Franța.

 Spectacolul este fascinant.

 Niște roboței, cu chip feminin, etalând armonia artei sculpturale însuflețite, te încântă, cu dăruirea lor entuziastă.

Uneori, ai tendința reflexă, de a sări de pe locul în care stai, să le ajuți, oprindu-le pe acelea care în avântul  lor, îți dau senzația că marcarea golurilor în poarta adversă, este ca și realizată.

 Iar când ratează, oftezi, dezamăgit, că spaima ta a fost iluzorie.

Și, atunci, dacă nu cumva alt pericol de gol, apare la orizont, încerci regretul eșecului. Element de stres, precum  reacția dela extaz, la agonie. Și totuși, de nerefuzat , în mod firesc, întrucât produce suspansul, șocul  antrenant, din iureșul clipei, de care avem atâta nevoie, pentru crearea diversității existenței noastre cotidiene. 

Onu

Gândul zilei

Dacă nu mă crezi, că sunt un deștept închipuit, fără nici o substanță valoroasă, caută-mă  în Virtual, să te crucești, de ce-mi clocește Prostia de sine. Nu-ți mai spun, că e e vai de țeasta mea, dacă-mi ceri o părere de bun simț, în ceea ce-i privește pe Dragnea., și pe Premieriță.

Și, nici n-am să ascund, că-mi pleznesc  toate, de invidie! Și nu doar de atât. Dacă el, și, mai ales Premierița, se vor dovedi mai deștepți, și mai capabili, decât mine,ce mă fac eu?

Zi-mi  oricum, Ludo, Ludu , Ludi, nu contează, eu nu-mi schimb părerea. Așa-s eu, tare de cap!

Onu

Uneori

Uneori, în viață,

 Îți apare, câte-un chip,

Nu să-ți fie hărăzit,

 Ci, ca liniștea, să-ți tulbure, nemijlocit.

 Cu nopți albe, la fereastră, neclintit,

 În Speranța  obsesivă,

Că totuși, va reapare,

Spre asfințit.

Onu

Angelynă

Angelynă , tu, fierbinte,

 De răcitu-sa cafeaua.

Ia aminte..,  nu mă provoca,

 Să nu-mi intru iar în mâna,

De care nu vei scăpa.

  Chiar de ochii-ți scapără,

De  mine, pornit…, nu pot garanta.

Hai, stai cuminte, lângă mine

Și să aruncăm cafeaua .

 Nu de ea e este nevoie,

Să ne fie iar, rug, viața .

 Știi de ce? Uite, îți spun:

Încercăm o îmbrățișare ca pe meleaguri ieșene,

 Până-n zori, pe potecile Ciric-ciene?

Onu

Prudență însușită

Adesea, când nici gândești, apare ea,

Cu chip suav, ca din povești.

Ferice-i lumea, ca-n Paradis. Nu te-așteptai, Totul e-un vis.

 Dar vai, visul se destramă, când ea îți cere, nuntă cu coroană.

Rămâi perplex, nu știi răspunde,

Totul s-a dus, parcă niciunde.

 Cum, nici bine nu ne-am aflat, și vrei mireasă, să te fac?

Dar ce va zice puștiul tău?

Ce-o să-i spui, că s-a-ntâmplat?

Șocat, pleci ochii, nu știi răspunde,

La ce te-a luat.., parcă,  pe unde!

Încerci, prudent, a evita,

Efectul undei de șoc, nu de tine formată!

Ea, minunea de fată,

Insistă, ca-n transă, intrată.

Jenat, încerci a te desprinde,

Din vârtejul, ce parcă te-ar fi cotropit.

Stai puțin, să ne cunoaștem, de la fire, ne potrivim,

Nu într-o lună, să ne despărțim!

Am convins-o, să așteptăm, Până la prima, când ne certăm.

 Și dacă ei, vom rezista, Așteptăm, în spaimă, pe următoarea.

Care, de n-o fi ultima, vom ști, ce facem!

Mai continuăm?

Sau, păgubași, de-așa iubire, ne lăsăm!

Onu