Lupu Mona

Lupu Mona, din virtual, mă șochează prin panseurile postate.
Pline de tâlc, de la Celebrități ale spiritului, ființa aceasta, plină de strălucire spirituală, mă face , pur și simplu, să –mi doresc, aflarea ei.
Din imagini, cred căeste superb echipată și fizic, nu doar spiritual. Cum să nu-ți dorești să o descoperi?
O fi oare, accesibilă, descoperirii, spre încântarea minții?
Sper să nu supăr Universul Așteptării, prin prea mare nerăbdare!
Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria De acasă ..., Univers feminin

ȘTIRE
LA 9 MINUTE PLEACÁ UN ROMAN DIN TARÁ SI DOAR 4% DIN DIASPORA SE ÍNTORC..EXODUL CONTINUÁ DIN CAUZA HOTIEI SI CORUPTIEI.
APRECIERE
-ASTA, ÎNSEAMNĂ, CĂ STAREA SĂNĂTĂȚII UNORA, ESTE CRITICĂ!VOR PIERI ACOLO, ȘI NU REGRET, PT CĂ, NU EU, I-AM TRIMIS! LĂSAȚI, ȘOBOLĂNEALA Asta,PT DE-ALDE VOI!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Diverse ...

Ceva, la o ureche

Da, într-adevăr, cred că am ceva, pentru că, ea, urechea stângă, parcă îmi pare înfundată.
Am încercat de curând, o programare, la Clinica Urechii,dar perspectiva unei consultații de circa 400 lei, m-a făcut să uit, că oful meu era urechea, și nu valoarea consultației.
Astăzi, Natura își îndeplinește datoria, și-mi bate niște apropouri,sub forma unor senzații de nereguli, în timpanul stâng.
Mă alertez și nu mai preget, să merg la aceeași Clinică, oricât mi-o cere.
Deși, neras de câteva zile, cred că trebuie să mă civilizez puțin, să nu incomodez medicul, în procesul de consultație.
Din comoditate, ezit ușor. Pe stradă, trece în aceste momente,un troglodit modern, cu o barbă de pustnic.
A mea, parcă nu arată așa, și nu cred să deranjeze cu ceva, pe respectabilul Domn/Doamnă Doctor. Și nici nu mă voi spăla în ureche, pentru a se vedea realitatea dură, a stării mele auditive.
Plec, imediat! Consultația, cu toate complicațiile sale financiare,nu mă mai interesează!
Probabil, să fie corelată cu Inflația..
Vedem, și suportăm.
În fond, sănătatea este mai de preț!
Vă povestesc totul, după.
Onu

2 comentarii

Din categoria Animaţie, Diverse ..., Sănătate.

Mi-am recitit artiolul Inamicul public, numărul UNU.
Am făcut-o din orgoliu, să văd, ce mi-a mai clocit creierul.
Pentru că, vrem nu vrem, creierul tot ne clocește. Ca o cloșcă grijulie, pentru Opera părinților ei.
Și care , nu se sfiește, să-și trâmbițeze demn, Opera!
Care la rândul său, va fi perpetuată, cu aceeași bucurie gălăgioasă.
Cine a trăit la Țară, știe, cu cât entuziasm, își anunță bucuria unui Ou, orice găină.
Of, iar mă întrerupe cineva, din râsul de satisfacție, pe care mi-l produce scrierea unui articol.
– Plângi în hohote, Vecine?Ți-e rău?
-Să chem Salvarea?
Încântat de grija ei, o invit, să-i arăt motivul crizei de râs. Ne așezăm pe marginea patului, povestindu-i tărășenia.
Nu pare a pricepe criza mea . Se apropie de mine, gemând ușor. Of, vecine, că tare m-ai speriat. Îmi place statutul de Sperietor de Univers feminin, și mă las învăluit, în respirația ei caldă.
Surprins de turnura pe care o ia situația, mă îngrijorez de starea tot mai agitată a lemnăriei patului.Dacă, Doamne ferește se rupe, și ajungem sub el?
Îi șoptesc îngrijorat, temerea mea, vecinei, dar ea nu mă mai aude.
– Ce-o fi o fi, asta-i! Mai jos de parchet,n-om cădea, iar blocul, nu are demisol.
Așa că, Doamne, Păzește-ne.
Nici nu-mi spun bine ruga, că vecina, o bună credincioasă, nu-și mai face griji, și lemnăria patului cedează.
Ca tot ea,
– Vezi dacă nu ne vedem mai des, ce pățim?
-Văd, dar nici nu știam, cât de des,trebuie, spun eu obidit, de lovitura atingerii parchetului.
–Lasă pe mine, fac eu, un plan, să nu mai suferim. Dar să nu te mai eschivezi, cu musafirii- scuză.
Și, sărutându-mă în fugă, mă lasă printre surcelele patului.
Cititorul, va spune că fantazez.
Până repar patul, luați-o ca pe o fantezie prudentă, să nu mi se-ntâmple iar, aievea!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Cronica dimineţii, Diverse ..., Pagini de jurnal. Proza scurta.

Mi-am recitit articolul
Inamicul public, numărul UNU.
Am făcut-o din orgoliu, să văd, ce mi-a mai clocit creierul.
Pentru că, vrem nu vrem, creierul tot ne clocește. Ca o cloșcă grijulie, pentru Opera părinților ei.
Și care , nu se sfiește, să-și trâmbițeze demn, Opera!
Care la rândul său, va fi perpetuată, cu aceeași bucurie gălăgioasă.
Cine a trăit la Țară, știe, cu cât entuziasm, își anunță bucuria unui Ou, orice găină.
Of, iar mă întrerupe cineva, din râsul de satisfacție, pe care mi-l produce scrierea unui articol.
– Plângi în hohote, Vecine?Ți-e rău?
-Să chem Salvarea?
Încântat de grija ei, o invit, să-i arăt motivul crizei de râs. Ne așezăm pe marginea patului, povestindu-i tărășenia.
Nu pare a pricepe criza mea . Se apropie de mine, gemând ușor. Of, vecine, că tare m-ai speriat. Îmi place statutul de Sperietor de Univers feminin, și mă las învăluit, în respirația ei caldă.
Surprins de turnura pe care o ia situația, mă îngrijorez de starea tot mai agitată a lemnăriei patului.
Dacă, Doamne ferește se rupe, și ajungem sub el?
Îi șoptesc îngrijorat, temerea mea, vecinei, dar ea nu mă mai aude.
– Ce-o fi o fi, asta-i! Mai jos de parchet,n-om cădea, iar blocul, nu are demisol.
Așa că, Doamne, Păzește-ne!
Nici nu-mi spun bine ruga, că vecina, o bună credincioasă, nu-și mai face griji, și lemnăria patului cedează.
Ca tot ea,
– Vezi dacă nu ne vedem mai des, ce pățim?
-Văd, dar nici nu știam, cât de des,trebuie, spun eu obidit, de lovitura atingerii parchetului.
–Lasă pe mine, fac eu, un plan, să nu mai suferim. Dar să nu te mai eschivezi, cu musafirii- scuză.
Și, sărutându-mă în fugă, mă lasă printre surcelele patului.
Cititorul, va spune că fantazez.
Până repar patul, luați-o ca pe o fantezie prudentă, să nu mi se-ntâmple iar, aievea!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Animaţie, Pagini de jurnal. Pamflet, Univers feminin

Meschinărie
Mi se pare josnic, să te iei de metehnele unui om.
Iar, dacă vrei să–ți arăți micimea sufletească,fără echivoc, fă-o ca atare!
Aseară,/ în frumoasa emisiune/, cum fanfaronard și-o întitulează, în lăcomia de audiență, ca și cum, nu i-ar ajunge banii, Mircea Badea a încercat, de o manieră de cel mai mârlănesc prost gust, să persifleze ținuta vestimentară, a Doamnei Președinte Carmen Iohannis .
Pentru sine, și opera lui, Badea Mircea, Mircea Crișanul Antenei 3, a catadixit să critice aiurea, ținuta vestimentară, a Doamnei Președinte Carmen Iohannis, în timpul unei vizite oficiale, în Italia.
Asemenea unui alt funest, de natură strict proletaroidă, Orban românul, jalnic în prestația sa, de misogin tipic al unor liberali.
Gestul personajului, de nuanță proletaroidă,nu doar că m-a dezgustat, ci l-a și coborât în ochii mei, pe individ, ca și pe Gâdea, Patronul său, cu veleități de subtilitate de pastor protestant.
Vrem , nu vrem, Universul feminin, rămâne sursa incontetabilă de frumos, și de bucurie, în existența umană!
Onu

Un comentariu

Din categoria Diverse ..., Pagini de jurnal. Pamflet, Râsu/Plânsu

Inamicul public numărul UNU

Precis, nu știți,la cine sau la ce mă gândesc. De fapt, nici eu nu mă gândeam, dacă nu-mi spunea Carmen, că nu poat veni pe la mine, drumul fiind blocat de maraton. E bun și maratonul. Vrei să-l scutești pe prost, să gândească, îl pui să alerge la maraton.
Ingenioasă invenție socială, pentru calmarea spiritelor!Nu-i nimic! Mă culc, să recuperez somnul de azi noapte, irosit în coșmarul, că m-am iubit nebunește, cu vânzătoarea de la buticul vecin cu mine.
Mare este Dumnezeu! El m-a îndrumat în vis, spre păcat, El i-a inspirat pe unii să organizeze maratonul, ca eu, să mă culc, pentru reuperarea nopții, irosite cu provocătoarea făptură, a vecinei de la butic.
Dar totuși, voi trece pe la EA, pretextând niște apă plată.
Că tot se recomandă științific, să bem cel puțin 1-2 litri de apă zilnic, pentru rehidratare.
Mai bine, nu!
Cumpăr niște chefir.
Cică,are niște virtuți sanogene, uluitoare.
De aceea bulgarii, sunt sănătoși și longevivi.
De la alimente fermentate, precum iaurtul și chefirul, li se trage.
Și, dacă nu ați știut, aflați, că mai sunt și zeflemitori. Nu-l pot uita pe colegul și prietenul meu bulgarul, când studiam la Moscova. O adevărată huidumă, cum se spune. Înalt de aproape doi metri, și lat în umeri, avea o forță herculeană, iar pe deasupra, mai era și glumeț. Semn evident, al bunei dispoziții interioare.
Într-o zi, mergând cu autobuzul spre centru, un rus mai plin de sine, s-a simțit lezat de trecerea prietenului meu bulgarul, și a reacționat, în stil tupeist sovietic -Ce te împingi mă, peste mine! Vrei să-ți dau una peste bot?
– Nu vreau, i-a răspuns zeflemist, Bulgarul, colegul meu.
Și s-a răsucit într-o poziție , de i-a înmuiat genunchii , fanfaronului.
Așa că, începând de azi, voi bea cât mai mult chefir!
Sau zer, din lapte de vacă, de la Nea Florică, lăptarul meu,dintr-o localitate din împrejurimile Capitalei. Ei, dar uitați, unde m-a dus Maratonul de azi, deși nici nu m-am ridicat de pe scaun.
Gata, pauză, merg la butic, să-mi înseninez sufletul, privind-o pe grațioasa buticăriță.
Voi continua mâine, poate cu idei noi, inspirate tot de Maratonul de mai sus.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.