meddartis

De câtea zile, am perspectiva unor dialoguri de o calitate încântătoare pentru mine.
meddartis este numele de blog al interlocutorului bine pitit, în spatele aparent, al unei sintagme.
Ceea ce mă încântă, este erudiția , cu o lejeritate și rigoare în exprimare, demne de invidiat.
O conversație cu el/ea ar valora momente intens trăite, adevărate clipe revelatorii.
Uneori, viața pare anostă și chiar tristă, dar când descoperi asemenea vedenii, o reconsideri, plin de speranță. Asemenea rătăcitului în Oceanul încins al deșertului, privesc apariția lui meddartis, înviorătoare, precum o briză sahariană.
Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Pagini de jurnal. Proza scurta.

Criptată

Sunt într-o stare euforică, în așteptarea unui nume.
Un nume, mai presus de felul meu de a percepe. Un nume, ce nu-l pot spune, dar îl trăiesc frenetic. Un nume, care a lăsat urme adânci, în baza unui virtual karmic. Îl trăiesc intens, ca un dor de sine.
Uneori, când nici nu aștepți, apare Pasiunea. Și, la fel de neprevăzut, dispare. Subit, sau pretextând ceva convingător, de nu mai găsești replică.
Dacă Tu,Nume, te regăsești, poți fi mândră de sine. Trecerea ta, scurtă, meteorică,a avut un traseu memorabil..
Onu

6 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Potaia

Mărturisesc, sunt tulburat.! Tocmai mi-am văzut vecina, plecând cu câinele la veterinar. Frumoasă și răsfățată Potaia. Dar azi, este bolnăvioară, mititica. Nu m-a lătrat, și n-a dat din codiță, ca de obicei. Îi citeam în ochi, tristețea. Stăpâna, cu aceeași voce clară de muziciană, m-a salutat, dar avea totuși, un aer trist. N-am îndrăznit să-i adresez vreo întrebare. M-am uitat, încărcat de compasiune, la bietul cățel.
Și tare, aș fi vrut să mai comunic , de dimineață.
Asta este.
Ne comportăm conform cu aparențele, că nu poți ști ce este în sufletul omului, pentru suferința cățelului.
Nu-mi rămâne decât să-i doresc vecinei, însănătoșirea grabnică, a odraslei, să ne simțim și noi, bine, împreună.
Dar,poate odrasla, NU ARE NIMIC GRAV! Încerc eu, să-mi încropesc speranțe, pentru restul zilei. Poate este nevoie de un simplu purgativ, și asta, ar aduce voia bună, pe scara mea?
Doamnee , ce mult îmi doresc.
În ciuda sobrietății, vecina, rămâne o prezență luminoasă, pe scara blocului nostru.
Când zâmbește,este ca și cum s-ar strecura o rază de lumină, printre perdele.
Totul, revine la voie bună și speranță.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Virtual…

Gata,m-am plictisit de virtual! Vorbești, dar nimeni nu-ți răspunde, de parcă ar fi surdomuți.
La ce naiba se mai plimbă pe virtual?
Asta, îmi amintește de scena din copilăria la țară, când se întorcea șeptelul, de la păscut. Mă mai lua câte o cornută pe frunte, și mă arunca drept pe spate, de unde cădeam în colbul plin de trecerea lor. Dar copil fiind, gestul ei mă amuza, pentru că era urmat și de mustrarea îngăduitoare, maternă.
E frumoasă copilăria la țară, când ești prostuț, și crezi că tot ce zboară, se poate urma. Sigur, cu condiția să nu locuiești pe malul Dunării, care când se revarsă, nu mai ține cont de pragul casei, și apa, dă buzna peste tine, șoarecii din curte, speriați, ți se urcă în pat, iar pisicilor, într-o înțelegere divină pentru ei, nici nu le mai pasă că au datoria să-i prindă.
Și, dacă-i prind, unde să-i ducă, dacă afară este apă peste tot?
Este mirabilă îngăduința pisicimii pentru șoricime, în timpul revărsării apelor Dunării.
Percepi grația divină, ca pe un fior al uimirii .
Pușa mă vede zâmbind, și ne pricepând nimic, mă împunge ușor cu capul. O privesc tăcut, neștiind cum să-i miaun, te iubesc.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Iluzie

Prin blog, adesea, îmi caut bucuria.
Și nu prin scris, așa cum poate cineva, gândi
Am aflat o formă mai subtilă
De a vedea ce nume, au catadixit a mă citi.
Iar când spun nume, nu e ori și ce.
E o ființă, un Univers, un modus specific, de a mă trăi
Un memento, că poate,
Ce a fost, iarăși va fi.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Poezie

Comparație

Între aspecte de civilitate, desigur. Fără nici o conotație egotică. Pe evidența statistică recentă pentru blog, m-au surprins două prezențe poloneze.
Faptul, mi-a amintit de zilele când mă ocupam de Sistemul de irigații Călărași. Atunci, am avut vizita unei delegații de specialiști polonezi.
Nu prea cunoscusem noțiunea de polonez, exceptând perioada când am vizitat Lacul Balaton. Pe plajă, am întâlnit o polkă. Nu știu cât de aristocratici se consideră, dar de la EA, am rămas cu o senzație ciudată de răceală, de distanță.
Între noi, ziua, avea două jumătăți evidente:
-răcoroasă, cu distincție aristocratică- ziua,
– încinsă, până la vulcanism proletar, noaptea.
În fiecare dimineață, eram o pereche nouă.
De atunci, am rămas cu senzația că prin polonezi, rasa slavă, are ceva aristocratic, special, ceva ce mi-aș fi dorit și pentru sine. Dar probabil, gândul a acționat în sens invers, și aerul meu, a căpătat o sobrietate sinonimă cu distanța.
Și, de câte ori zâmbesc unei persoane , rămâne ușor surprinsă, în genul:
-Ce-o mai vrea și ăsta?
Nu mă supăr, nu mă doare, dar aștept cu plăcere noaptea.
Evident, nu zâmbesc prostește, oriunde, și oricui.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Năutul

Am citit undeva, că năutul deschide sufletul.
N-am crezut până acum, când am terminat o caserolă de humus.
Încă nu-mi vine să cred ce logoree m-a apucat.Dar, din motive de prudență,ce-mi vine pe limbă, scriu. Așa, se asigură discreția absolută. Rămâne totul, între mine , și hârtie. Dar, ce-i drept, tot m-a ajutat cineva. Nu mai știu, prin ce unde neștiute, am ajuns să citesc despre prietena lui Mircea Badea., care cum știți, nu e fiște cine. El, Mircea Badea, desigur!Ce m-a surprins , citind vestea, este faptul că eu îl știam căsătorit. Dacă nu cumva, năutul m-a amețit. N-am crezut, și nici nu o fac, dar am o dilemă.
Cică este un prieten consecvent, și poartă această prietenie de câțiva ani buni. Vreo 12, dacă nu mă înșeală uimirea.
Culmea, este că nu vor să se căsătorească, simțindu-se foarte bine așa.
Memoria, parcă-mi șoptește un nume al unei autoare, care scrie cum a slăbit, printr-o metodă originală. I-am reținut numele, pentru că, se confesa autoarea, că tatăl său, ar fi fost, diplomat la Moscova.
Acum, începe să-mi scânteieze , faptul că, dintre toți corifeii Antenei 3, el, Mircea Badea, este printre puținii demni, în a nu se fi aliniat corului anti Rusia.
Pentru că, obiectiv privind, dacă America se află pe două continente, și sunt trei, Rusia este singură, în EURASIA.
Ar fi ceva, NU?
Mie, deja, mi se face frică!
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.