Arhive lunare: august 2009

Biserica de nuiele

 

Biserica din nuiele

In satul Izvoarele din judetul Constanta exista o misterioasa biserica, care are peretii realizati din impletitura de nuiele, bulgarita si lipita cu pamant. Unicul altar de acest gen cunoscut pana acum in Romania. Despre ea nu se stie aproape nimic. Nici cine a ridicat-o, nici carei comunitati crestine i-a apartinut, nici alte date care sa o poata incadra intr-o anumita epoca. O corabie a Domnului in care, de secole, El zideste neincetat cetatea cea mare a sufletului crestinilor de pe acest mal al Dunarii. Daca aceasta minunatie exista inca, trebuie sa-i multumim domnului arhitect Vlad Calboreanu, prin stradania caruia edificiul ajuns in stare de paragina a renascut din dragoste si credinta, spre marele folos al izvorenilor. Biserica are dimensiunile unei case taranesti din zona si poarta hramul Sfantului Dimitrie. Nu are turla, dar are toate elementele unui lacas ortodox: altar semicircular, pronaos, naos, pridvor, bolti din lemn, icoane extraordinare etc. Este semiingropata, cu nivelul podelei altarului sub nivelul de calcare.

Biserica de nuiele

O constructie cioplita si prinsa in cuie de lemn.

 Misterioasa constructie are peretii realizati din impletitura de nuiele, bulgarita si lipita cu pamant, sustinuta de traverse din stalpi din lemn ingropati la un metru adancime. Si ceea ce este si mai interesant este faptul ca toate imbinarile structurii sunt cioplite cu toporul si dalta, din lemn de stejar, carpen, frasin sau brad, nefiind taiate cu ferastraul, realizate cu cepuri si cu cuie din lemn. Numai la acoperis au fost folosite si cuie forjate de mana, cu siguranta de la reparatiile ulterioare, dar nici un cui produs industrial.

Biserica de nuiele

Casa lui Dumnezeu, ridicata pe o necropola neolitica

 

 

Minunata bijuterie arhitectonica taraneasca uimeste si prin alte detalii de ordin arhitectonic: nu a avut niciodata fundatie, pardoseala initiala urmand aproximativ inclinarea terenului; stalpii peretilor au fost inclinati vizibil si voit catre interior, pentru a prelua impingerile orizontale si pentru a da o stabilitate mai buna ansamblului. Incercarile de datare a bisericii au ramas fara un rezultat cert. S-a constatat ca biserica, de la altar pana la poarta, este asezata pe o veche necropola, foarte posibil din neolitic, apartinand culturii Gumelnita. Toate materialele arheologice din zona, unele descoperite chiar in curtea bisericii, atesta o locuire intensa din secolele IX-XIX. In sat s-au gasit si urme de locuire romana, dar s-au gasit si monede bizantine, turcesti si cateva romanesti din secolul XIX. Singurele surse biografice cunoscute atesta faptul ca in dreptul satului, pe la 1812, exista pe Dunare un loc de iernat pentru vase. Biserica a suferit numeroase renovari, toate facute pana la epoca cuielor industriale. Dupa cum apreciaza domnul arhitect Vlad Calboreanu, care a inceput din proprie initiativa renovarea valorosului edificiu crestin, prin inaltimea sa mica si prin absenta turlei, biserica ar putea fi construita oricand in vremea imperiului otoman sau poate fi mult mai veche. Icoanele sunt foarte frumoase si intr-o stare de conservare buna. Dupa aprecierea domnului Calboreanu, acestea sunt icoane de secolul XIX. In anul 2001, domnul Vlad Calboreanu, impreuna cu locuitorii din Izvoarele, a restaurat misterioasa biserica, redandu-i stralucirea de odinioara, eternizand intru Domnul o lucrare a unor credinciosi de pe aceste meleaguri, care s-au rugat Lui undeva, intr-o margine de lume si de intunecat Ev Mediu, pentru mantuirea sufletelor lor si a neamului din care faceau parte.

 

Sursa: Gardianul – 04.10.2008

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Credinţă

Şah

   Chess 

Eu mut o zi albă,
El mută o zi neagră.
Eu înaintez cu un vis,
El mi-l ia la război.
El îmi atacă plămânii,
Eu mă gândesc un an la spital,
Fac o combinaţie strălucită
Şi-i câştig o zi neagră.
El mută o nenorocire
Şi mă ameninţă cu cancerul
(Care merge deocamdată în formă de cruce),
Dar eu îi pun în faţă o carte
Şi-l silesc să se retragă.
Îi mai câştig câteva piese,
Dar uite, jumătate din viaţa mea
E scoasă pe margine.
– O să-ţi dau şah şi pierzi optimismul,
Îmi spune el.
– Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.

În spatele meu soţia, copiii,
Soarele, luna şi ceilalţi chibiţi
Tremură pentru orice mişcare a mea.

Eu îmi aprind o ţigară
Şi continui partida … 

Marin Sorescu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...

Cărţi …

Cărţi pentru duşmani şi prieteni de la Ioann cetire … 

Books by HolgaVision 

1. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unui dezamăgit în dragoste ?

” Medicina Internă ”  – Corneliu Borundel – Capitolu’ cu spălătura gastrică … să-i treacă gându’ cu luatu’ pastilelor ! 😀

2. Ce carte ai recomanda (şi de ce) iubitului/iubitei ?

”  Pânza de păianjen ”   de Cella Serghi  … ştie el de ce !  

3. Ce carte ai recomanda (şi de ce) celui mai bun prieten ?

 ” Abecedarul umorului ”  – Jaroslav Hašek … ca să nu-ţi pierzi umorul !  😀

4. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unui copil de 10 ani ?

Eu la 10 ani citeam … ” Povestiri Istorice ” şi  ” Poveşti Nemuritoare ”   

6. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unui duşman cunoscut ?

Biblia

7. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unei persoane care nu iubeşte lectura ?

” Cartea de Telefoane ”  … o înţelege sigur !

8. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unuia cu nasul pe sus ?

” Zahei Orbul ”  … înca mai persistă mirosul de salină !

9. Ce carte ai recomanda (şi de ce) celui care apare primul în lista ta de bloguri ?

Calistrat Hogaş – ” Pe drumuri de munte ” , ” Amintiri dintr-o călătorie ” … aştept fotografii Adrian !

10. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unuia care crede că le-a văzut pe toate în viaţă ?

Păi dacă există un astfel de om … ar trebui să-mi recomande el ceva !

Leapşă  împlinită azi 24 August 2009

Răspund , dacă vor : Dănuca , Daurel , Zamfir Pop , Remus , Mika , Theu şi  Iosif  .

 

15 comentarii

Din categoria Cărţi, Leapşă

Care de ce Domnu' Onan ?!

 

Raţe

 … care azi e tot duminică, din păcate  o duminică fără Domnul George Onan … şi nui trafic deloc  , aşa că nu mai scriu – că tare fain mai scriaţi şi ne veseleaţi …  ci dedic tuturor o fotografie caremi place foarte mult … şi  o melodie    caremi place şi mai mult !

Sursa: George Onan  Blogger timişorean

8 comentarii

Din categoria Fără categorie ...

Aş vrea să fiu

The Swan and the Sea by Semideus

Aş vrea să fiu mare,
Să vin la voi să vă mângâi tălpile goale,
Miros de sare să vă aduc,
Peste miresmele voastre de nuc –

Aş vrea să vin cu păsări în braţe,
Zborul lor să vi-l aştern la picioare,
Zâmbetul vostru care nu doare
Să-l impletesc în oglindă de aţe –

Aş vrea să fiu câmpul cu maci mirosind
Trupurile voastre de grâu,
Sau mai bine maluri pe grind
Aruncându-se-n sufletul vostru de râu …

Un comentariu

Din categoria Jianu Liviu-Florian

Portocala

 

Portocala

 

Ajunsesem din nou într-un loc al cărui nume nu vreau să îl pronunţ. Doare. Mihaela, soţia mea, mă imploră să nu îl mai amintesc. Oricum, dragă cititorule, este un loc ca oricare altul, în care poţi trăi aşa cum simţi, aşa cum suferi, aşa cum uiţi, aşa cum doreşti.

Eram singur în cameră. Mama îmi trimisese prin fratele meu o pungă cu mâncare şi două portocale. Camera în care stăteam îmi aducea aminte de primul meu popas aici. Lipseau Florin Olteanu şi părintele Mihală Oprea. Am ales patul care prima dată era liber. Lângă fereastră. Eram liniştit …  Niciodată nu am fost mai cuminte. Nu am deranjat personalul. Nu am ieşit nici măcar pe coridor. Am mâncat portocalele una câte una şi m-am întins pe pat. De ce am ajuns aici ? Asta mi se datorează numai mie. Trăiam fără instinct de conservare. Trăiam programarea ca un copil mare.

M-am ridicat şi privirea mi-a căzut pe noptieră. Printre cojile de portocală , am zărit o portocală întreagă. Era posibil să mă înşel. Poate mama îmi trimisese trei portocale. Poate trimiţându-mi trei, eu mâncasem numai două. Sau poate le mâncasem pe toate trei. Îmi aduc aminte că eram uimit de apariţia unei portocale întregi. Priveam cu uimire apariţia noii portocale, după ce – după ştiinţa mea, redusă acum, când aştern pe hârtie această povestioară, la memorie – mâncasem tot ce era portocală din pungă. Stăteam pe marginea patului şi contemplam portocala, calm şi raţionalist ca un maimuţoi pe o ramură trofică. Ce s-a întâmplat ? Nimic nu s-ar fi întâmplat dacă nu mi s-ar fi părut …

Această istorioară nu ar fi apărut dacă nu mi s-ar fi părut. Pe vremea aceea fumam, aşa cum fumez şi acum. Şi mi-am zis: să analizăm darul şi condiţiile apariţiei. Poate mi-a fost teleportată de extratereştrii. Dar de ce tocmai mie ? În ce scop ? Era o posibilitate. Alta: mi-au expediat-o americanii. Se ştie că în zilele noastre ştiinţa a realizat progrese remarcabile. O altă posibilitate. Întrebarea era: pentru care merite ? De ce mie ? Sunt eu buricul pământului ? Nu. Şi aici ? Aici menajezi un om, nu îl supui la experimente care îl pot scoate urlând pe coridor. Să presupun atunci că portocala mi-a fost expediată de Dracul. Eu, unul, nu am întâlnit niciodată un drac în carne şi oase. Asta , probabil , pentru că dracii nu se văd. Şi nu au nici carne , nici oase. Aşa se explică de ce nu am simţit pe nimeni aducându-mi-o. Să analizez acum intenţia. A fost adusă portocala cu gânduri bune sau rele ?

Îmi amintesc că – fără prea multă vorbă – am desfăcut portocala şi am mâncat-o. A fost foarte bună. Chiar îmi doream una înainte de a o primi. Şi am continuat … Păi, eu chiar mi-o doream. Dar eu pot să doresc lucruri bune sau rele. Oricum, o portocală nu mi se pare un lucru rău. Dar dacă este o ispită ? Oricum, este o ispită care nu mă afectează decât pe mine. Asta mi-ar mai lipsi , să-i spun lui naşu , care este autoritatea locului , că am primit o portocală din neant. Şi apoi, eu fumam …  O portocală mâncată taie pofta de fumat … Deci intenţia a fost bună. Prin urmare, dracul poate fi eliminat din cauză, dacă nu devine prea insistent în viitor cu drăgălăşeniile. Şi chiar dacă devine , pot presupune că eu mă înşel , şi vinovatul este un îngeraş bănuit pe nedrept de rele intenţii. Pot trage concluzia că mai există cineva pe fir care doreşte să nu mai fumez. Asta vreau şi eu. Dar nu pot. Şi pentru că simţeam nevoia să fumez , am ieşit pe coridor , imediat la dreapta , apoi pe terasă. Am tras un sfert de ţigară şi mi-a părut imediat rău. În condiţiile în care providenţa doreşte să mă las de fumat, eu perseverez. Am intrat din nou în cameră. Şase zile cât am mai stat cuminte în locul victoriilor ratate nu am mai fumat …

Uneori, se întâmplă stranietăţi banale. Nu pot face distincţia între realitate şi simţurile cu care o percep. Viaţa mea este o carte pe frunze: se citeşte după ce nervii au intrat în pământ …
Cred că El , Scriitorul , aşa cum face cu vieţile noastre , ale tuturor , lăsându-ne să le scriem singuri , după cum ne este voia, dacă nu îi simţim când ne atinge, respiraţia, a scăpat intenţionat, din toc, deasupra mea, o portocală.
S-ar putea să nu mă înşel …

Dacă mă înşel , trăiesc …

Jianu Liviu-Florian   3 ianuarie 2000
( o amintire din 1998)

2 comentarii

Din categoria Jianu Liviu-Florian, Personale

Old photography

Nimic nu redă atmosfera , sufletul şi caracterul epocii ca fotografia veche şi înnegrită de timp …

8 comentarii

Din categoria Diverse ...