Arhiva zilnică: 8 octombrie 2009

Recomand – O carte de la Diana Corcan

Aharon Appelfeld - Povestea unei vieţi

AHARON APPELFELD – Povestea unei vieţi 
 (Polirom, 2009, traducere din limba ebraică şi note de Any Shilon)

… povestea unei vieţi retezate într-un punct, o viaţă care rămâne suspendată în aer; copilul Appelfeld ia totul de la zero la vârsta de 8 ani, în condiţiile instaurării unei singurătăţi lăuntrice care-i aduce tăcerea, o tăcere care rămâne să-l locuiască toată viaţa.

            Appelfeld este un supravieţuitor. El se salvează prin el însuşi, în condiţiile unei lupte teribile în căutarea identităţii sale ca om, dar şi ca scriitor.

            Appelfeld înţelege că dimensiunile unei drame oribile nu pot fi cuprinse decât la nivel personal, înţelege că, adresându-se celorlalţi, ca să fie credibil, trebuie să evite retorismul şi sentimentalismele.

            Naşterea unui limbaj propriu la un scriitor în formare – şi asta vizavi de o temă şi la un moment sensibil în nou înfiinţatul Israel, imediat după război – prin alegerea genului ficţional, în circumstanţele apropierii dificile de o limbă nouă (limba ebraică), depăşirea unei puternice bariere psihologice, căutarea unei voci interioare proprii, departe de patetism şi de declamaţia emfatică, toate acestea diferenţiază această carte de altele care se limitează numai la tema Holocaustului.

            Citind că limba maternă a lui Appelfeld a fost germana, că venea dintr-o casă în care se vorbea cu mândrie această limbă, o limbă pe care n-a ajuns s-o deteste mai târziu, n-ai cum să nu te gândeşti la Celan şi la alegerea lui de a-şi scrie întreaga operă în limba germană, limba ucigaşilor familiei sale. Acest lucru nu face decât să confirme individualitatea şi forţa unei limbi, faptul că ea este, într-adevăr, un organism viu, cu o identitate proprie, aproape detaşându-se de poporul pe care-l reprezintă nu cu mândrie în anumite momente.

            Appelfeld surprinde cu obiectivitate lumea israeliană de după război, captează o stare de spirit şi schiţează, totodată, şi lumea literară evreiască, punctând întâlniri importante pentru el cu scriitorii israelieni.

            Două trăsături cu totul speciale: această carte este un model în formarea oricărui scriitor. Ea demonstrează că nu există un moment prielnic sau nişte condiţii preliminare ca să te exprimi. Ca să ajungi la „ce” şi „cum” vrei să spui trebuie să parcurgi un drum lung, obligatoriu şi întotdeauna foarte greu. În al doilea rând, dar primordial când linia de demarcaţie dintre „a trăi” şi „a muri” devine subţire , ea reprezintă un model de căutare asiduă, un exemplu disperat în lupta devenirii ca om, arătând că cele două paliere – viaţa şi scrisul – nu pot fi separate.

Sursa: Cristian Robu Corcan –  Fanteziile realităţii

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Cărţi

Copiii din Valea Plopului

Valea Plopului

După liberalizarea avorturilor, din 1990 şi până astăzi, milioane de românce au apelat la medici pentru întreruperea de sarcină, din motive de sărăcie sau pentru că nu se considerau împlinite social. Într-o luptă cu Natura, care a făcut ca astăzi si în viitor să fim mai puţini, au pierit milioane de români, nenăscuţi. Ei ar fi reprezentat acum o bună parte a populaţiei ţării, cu viaţa, visurile şi idealurile ei. Nicolae Tănase, un preot prahovean, a reuşit să salveze o mică parte din această lume condamnată să dispară, înainte de a zări primul licăr de soare.

Copii din Valea Plopului

La o aruncătură de băţ de satul Valea Plopului se află mai multe case de copii aparţinând Asociaţiei Pro Vita, înfiinţată în 1994 de preotul Nicolae Tănase. În acest centru trăiesc 220 de suflete, adolescenţi şi tineri scoşi din canalele Bucureştiului, orfani şi copii ai străzii, odrasle ale unor părinţi ajunşi într-un stadiu extrem al sărăciei, incapabili să-i crească. I-a spălat, i-a îmbrăcat curat, le-a dat să mănânce, i-a învăţat să se roage şi să creadă cu tărie în munca cinstită. Nu s-au mai întors în canale. Din aceştia, 76 sunt prunci salvaţi de la avort, chiar de părintele Nicolae Tănase. Cum a reuşit performanţa aceasta ? Greu. E dificil să convingi tinerele fete, care au rămas însărcinate fără voia lor, să nu recurgă la chiuretaj şi să lase copiii să trăiască. Le promite că va avea grijă de ei şi că nu le va lipsi nimic.

Copii din Valea Plopului 3

„ Nu vă e milă, păcătoaselor, că puiul de om va fi rupt în bucăţele de chiuretă ? ”

Periodic, preotul cercetează clinicile ginecologice din Bucureşti, Ploieşti, Vălenii de Munte, Braşov, unde ştie că se fac chiuretaje. Discută cu tinerele femei care stau la coadă pentru a-şi ucide pruncii din pântec. ”Nu e uşor să le fac să renunţe la acest act criminal, mărturiseşte părintele Tănase. De multe ori am necazuri cu asistentele şi medicii care se revoltă că le iau clientele. Dar nu mă las. Din 10 fete, reuşesc să opresc două, trei. Şi tot e ceva. Intru în sufletul lor cu vorba, le explic ce lucru ticălos sunt pe cale să facă. Citesc dintr-o cărticică şi le spun să-şi asculte copii nenăscuţi care plâng în pântecele lor. Ei n-ar vrea să se bucure de frumuseţea cerului ? Să alerge pe câmpul înflorit şi să simtă bucuria ? Nu vă e milă, păcătoaselor, le zic, că puiul de om va fi rupt în bucăţele de chiuretă ? Unele reacţionează, duc mâna la burtă şi încep să plângă. Ies din clinică şi renunţă la chiuretaj. Eu fac o cruce mare şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că am reuşit să le conving.” Copii din Valea Plopului 1

Tatăl cu 226 de copii

Preotul a construit recent un monument, unic în lume, o mică biserică dedicată milioanelor de prunci ucişi în România, prin avort, de la 1990 până azi. Lăcaşul se află pe culmea unui deal, la Valea Screzii şi este de mici dimensiuni, ca pentru copii. Aici vin să se roage cu toţii, bucuroşi că trăiesc. Pe cei mai mici i-am întâlnit jucându-se în tabără. Au feţe de îngeraşi, sunt năzdrăvani şi vorbăreţi. Nicuşor, Alexandru, Adam, Vasilică, Gheorghiţă, Rafael, Minodora, Andra şi mulţi alţii, au între doi şi opt ani. Nu-ţi vine să crezi că aceşti pitici jucăuşi, care ştiu poezii, cântece şi rugăciuni, ar fi fost morţi, dacă părintele Tănase nu ar fi reuşit să le convingă pe mamele lor să renunţe la gestul criminal.Valea Plopului

Marinică e blond ca puful de păpădie, Andra pare ruptă din reclamele la ciocolată cu lapte, iar Nicuşor e inteligent şi cu o memorie fantastică. Ştie pe de rost „Mai am un singur dor” şi o mulţime de rugăciuni. Când îi întrebi de mame cu toţii arată spre „doamna Mioriţa” şi spre „Antoanela”. Prima educatoare, a doua îngrijitoare. „Eu am opt copii până acum, râde Antoanela. Sunt sufletul meu, nu ştiu pe care îl iubesc mai mult. Cred că pe toţi!” Adevărate lor mame trec rar prin tabără. Unele n-au mai venit niciodată. Ele doar au născut copilul, apoi l-au lăsat în grija părintelui Tănase. Nu pot să-l ia acasă pentru că sunt prea sărace ori familiile lor nu ştiu de existenţa micuţului. Azi, preotul Tănase are 226 de copii. Şase, ai lui, personali, ceilalţi sunt din tabără. Pe toţi îi iubeşte la fel, nu face deosebire. Pentru faptele lui bune şi pentru sufletul lui mare şi…. va ajunge cu siguranţă în Rai. Valea Plopului

Rugăciunea copilului nenăscut

„Sărut mâna, mămico !

Sunt eu, cel din pântecele tău, sunt speriat, trist şi de îndurerat. Îmi pare rău că-ţi sunt o grea povară. Dar tu nu ştii cât e de greu să nu-ţi aud cântecul de leagăn, să nu mă bucur de mângâierile tale, să nu-ţi văd chipul! Nu te gândi că sunt mic cât o boabă de fasole şi neputincios, pentru că, primindu-mă pe mine în viaţa ta, pe Pruncul Hristos îl primeşti! Mamico, trebuie să-ţi spun că mi-e tare frică de lama care mă va sfâşâia în curând. După asta, doctorii mă vor arunca la gunoi. Tremur de frică, mamă! Tu nu auzi cum îmi bate inimioara? Aş vrea atât de mult să te privesc în ochi, măcar o dată! Tu de ce nu vrei? De ce mă dai morţii? Mă rog Maicii Domnului să te lumineze şi să-ţi dea putere, înţelepciune şi un pic de dragoste pentru mine, că sunt trup din trupul tău, suflet din sufletul tău, copilul tău nevinovat.”

Sursa: Zamfir Turdeanu’s blog & Editura Mateescu

2 comentarii

Din categoria Credinţă, Personale, Sănătate

E ziua mea …

De ziua ta ...

E ziua ta …
E ziua ta, şi va mai fi,
Şi ea e-n fiecare zi,
În fiecare zi, să faci
Un ou, pomană, la săraci –
În fiecare zi, un ban,
Să dăruieşti celui sărman –
În fiecare zi-n altar,
Să intri, să te rogi, măcar –
E ziua ta, în fiecare
Om căruia îi dai o floare –
E ziua ta, când dai bineţe
Părinţilor, la bătrâneţe –
E ziua ta, când spui în gând
“Ajută-mi, Doamne, sunt plăpând !”
E ziua ta, când prea frumos,
Ajuţi un om neputincios,
E ziua ta, când faci curat
În cuibul casei, minunat –
E ziua ta, când spui poveşti
Copilului ce îl iubeşti –
E ziua ta, când ai aprins
O candelă, unui învins –
E ziua ta, când nu primeşti,
Şi, chiar şi-un zâmbet, dăruieşti –
E ziua ta, un lucru bun
De duci la capăt,chiar acum,
E ziua ta, de-mparţi, solie,
De n-ai nimic, o poezie –
E ziua ta, şi va mai fi,
Şi ea e-n fiecare zi …

 Jianu Liviu-Florian

39 comentarii

Din categoria Credinţă, Jianu Liviu-Florian, Personale