Adio, maestre !

Pentru că s-a născut de Crăciun, dar a fost declarat de Anul Nou, Dinică a ştiut de la bun început că trebuie să aştepte ca viaţa să-l înhaţe cu forţa de pe peronul destinului său. Aşteptarea a fost lungă, grea şi nedreaptă: părinţii lui au divorţat când copiii nu pot înţelege aşa ceva, bombele americanilor i-au distrus casa şi copilăria, doar strada l-a acceptat apoi, zi şi noapte, într-o complicitate tăcută …

Peste ani, după o carieră uriaşă născocită pe scena vieţii, pe care a modelat-o simplu, după chipul şi asemănarea lui, Dinică a plecat definitiv şi s-a întors recunoscător doar în lacrimă şi amintire. Astăzi, vineri, 13 noiembrie 2009, Gheorghe Dinică, puştiul ridicat la stele din praful şi pulberea Giuleştiului, face ultima reverenţă, deşi sala e goală, iar sufletul pustiu …

 În stradă însă, toată lumea plânge …

Sursa: Libertatea

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Muzică, Personale, Teatru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s