Mi-a murit ţara …
Mi-a murit în minciună …
Între săraci şi bogaţi,
Ca o brumă de humă.
Mi-a murit ţara …
De atâta putere,
Sufletul îi era
Singura ei avere.
Mi-a murit ţara …
Între paragrafe de lege,
Între legi împotriva vieţii
Şi fărădelege.
Mi-a murit ţara …
Nu pot a plânge,
Tara are toate cuvintele
Pline de sânge.
Domn,
Pâine, viaţă, loc de muncă, salariu,
Naştere, copil, împăcare,
Aprindeţi pentru ţara mea
Limba ca lumânare …
Mi-a murit ţara …
Si poporul – în văduvie,
Mai trăieşte încă
Din inerţie …
Jianu Liviu – Florian
mda….suntem multi cei care simtim asta. ne-a murit tara,iar semenii nostri plecati prin alte zari au ucis-o!
O melodie şi un vers pentru toţi românii !
Să îl lăsăm pe Dumnezeu să judece
De fiecare dată când nu ştim
De suntem înşelaţi, de când, de ce –
De ce ne minte cel ce îl iubim –
“ Să îl lăsăm pe Dumnezeu să judece ! ”
Jianu Liviu – Florian
Pingback: Niciodată n-a fost mai adevărat « Gabriela Savitsky
Emotionant!
Şi-n tot ce facem, să purtăm în gând
Cuvântul care ne arată ce
Plăpând ne este sufletul plăpând –
“Să îl lăsăm pe Dumnezeu să judece !”
Jianu Liviu – Florian
Nici eu nu pot a plange ! Numai prefacutilor le vine usor sa verse o lacrima teatrala.
Madi, au murit visele, tara e aici si o pradeaza toti, a ajuns sat fara caini.
E plină de calicieni ţărişoara noastră …
trist, foarte trist…dar … adevarat… poezia „Mi-a murit tara” este superba si exprima cel mai bine sentimentele romanului constient, lucid!
Spiritul românesc nu moare … NICIODATĂ !
Să recomand şi astă atitudine…Despre care am aflat de la Vania 🙂
Mulţumesc mult Ela !
Seară cu Pace !
Minunat titlu, …unui deznodamant cu durata lunga ….suficienta precum „scufundarea” flotei….
Speram să fie bine, pentru binele copiilor noştri …
Dreptul la jelit nu s-a prescris?!
:((((((
Da, îmi aminteşte de „voi n-aţi mâncat salam cu soia!”
Parcă E-ra mai bun decât … ”salam cu EU-ri” 😀
… nţ! „NOI am mâncat salam cu soia”, era legitimaţia de român, prin anii ’90, lozincă lansată de patronii unuia dintre candidaţii anului 2009, şi e doar una dintre expresiile dihoniei dintre românii plecaţi din ţară şi cei rămaşi…
Atunci ”…” , pentru că ” de gustibus non est disputandum” …
… iar noi, eh … pe noi ”moartea trebuie să ne găsească mergând”. ..
Dar viaţa?
Asta-i viaţă ?!
Da, însă: De gustibus non disputandum.
Multumesc frumos pentru includerea in blogroll, intorc gestul cu placere ! La buna recitire ! 😉
Mulţumesc mult şi eu !
Zi cu Pace !