Nedumerire: Ce …?

În aşternutul de spital,

Captiv… , sufletul, filozofează:

Ce resorturi, îl împing,

Spre feţe, care-n datorie,

Atent, bolnavul îl veghează ?

Să fie, tainic-legatura maternală ?

Sau paiul, pe care îl atinge

În disperare, Insul ce se stinge ?

Dar, când pericolul dispare,

Ce îl reţine … la externare ?

Ce oare-l încleştează

Cu fir de suflet şi de sânge ?

Recunoştinţa, regăsire de sine ?

Ori disperarea, nevolnic, descătuşată ?

În neînstare … să revină,

La firea nou, revigorată ?

Sau, străina făptură din sine,

Ce spre păcat, perpetuu, tinde !

Dar, ce-i Păcatul ?

Dorinţa, ce şerpeşte, îl cuprinde !

Făcându-l inuman, să uite,

Vai, Sufletul de-acasă,

Ce pentru el, din greu, a pătimit,

Şi-acum, să îl revadă, aşteaptă fericit ?