Arhiva zilnică: 17 martie 2010

Don't give up !

In this proud land we grew up strong we were wanted all along
I was taught to fight taught to win I never thought I could fail
No fight left or so it seems I am a man whose dreams have all deserted
I’ve changed my face I’ve changed my name but no one wants you when you lose
Don’t give up cause you have friends don’t give up you’re not beaten yet
Don’t give up I know you can make it good …

Though I saw it all around I never thought that I could be affected
I thought that we would be the last to go it is so strange the way things turn
Drove the night toward my home the place that I was born on the lakeside
And as daylight broke I saw the earth the trees had burned down to the ground
Don’t give up you still have us
Don’t give up we don’t need much of anything
Don’t give up cause somewhere there’s a place there’s a place where we belong

Got to walk out of here I can’t take anymore
I’m gonna stand on that bridge keep my eyes down below
Whatever may come and whatever may go
That river’s flowing that river’s flowing

Moved on to another town tried hard to settle down
For every job so many men so many men no one needs
Don’t give up cause you have friends don’t give up you’re not the only one
Don’t give up no reason to be ashamed don’t give up you still have us
Don’t give up now we’re proud of who you are
Don’t give up you know it’s never been easy
Don’t give up cause I believe there’s a place there’s a place where we belong …

11 comentarii

Din categoria Muzică, Onu, Personale

Preinfarctul …

O după amiază liniştită, dacă se poate numi astfel momentul între două urgenţe medicale …

 Brusc, liniştea este tulburată de vaietul unei doamne pentru soţul său, lovit de un atac de inimă. Medicul de pe Salvare, a stabilit un preinfarct,  in situaţie de  internare urgentă !  În urma discutării unor probleme financiare neplăcute, povesteşte însotitoarea pacientului, soţul, a simţit subit cum ghiara necruţătoare a bolii, i-a înşfăcat irezistibil inima. Soţia, vizibil afectată, îl mângîie, duios. Transportat în salon, domnişoara asistentă de tură, o blondă cu ochi blânzi de culoarea cafelei cu lapte, şi chipul zâmbind la fel de liniştitor, ca un îndemn la o alinare confesivă, îl ia în primire cu o atenţie care-l face să uite parcă amărăciunea bolii. Nu pregetă să-şi încredinţeze oful acestui chip de înger  în halat alb.

Căpitan de vas de cursă lungă … lipseşte mult de acasă. Într-o zi, îşi găseşte soţia uşor schimbată. Află că între timp, ea a cunoscut un alt bărbat, de care s-a ataşat nefiresc de puternic. Nu mai poate trăi fără el … Soţul îi cere să se hotărască: ori.., ori … ! Afectată de fermitatea tonului acestuia, soţia decide: nu pot, mai bine, divorţăm ! Neaşteptându-se la o asemenea reacţie, lui,  i se face rău; gheara, i se înfige în inimă, cade …

A fost momentul chemării salvării. Într-un gest de compasiune, tânăra asistentă, îi mângâie  involuntar mâna. Un val de căldură i se revarsă în corp, ca în momentele de tandreţe, ale soţiei. Surprins, simte cum şocul  ameninţării despărţirii, nu-l mai traumatizează; soţia lui, mai există, şi în altă formă, poate la fel de aparte, cum a  cunoscut-o, până în momentul rătăcirii. Se linişteşte, şi o pace, netrăită până atunci, îi învăluie fiinţa, alături de blânda asistentă. Viaţa îi apare într-o lumină nouă. Aşteaptă cu nerăbdare, vizita soţiei, să-i vorbească despre îngerul de asistentă. Dar mai însufleţit,  se trezeşte, la gândul revederii matinale a acesteia, să-i surprindă privirea discret cercetătoare, gest pentru el, de o semnificaţie vitală.

La vizita intens aşteptată, soţia, apare cu faţa uşor preocupată, fără a prevesti ceva bun. Îi spune, că s-a gândit mult, la viaţa lor minunată, dar nu poate rezista noii pasiuni. Calm, cu gândul la noul său ocrotitor, soţul îi răspunde degajat: bine, dupa externare, discutăm cum procedăm; să ştii că încep să te înţeleg; priveşte chipul minunat al asistentei; m-am îndrăgostit iremediabil de făptura ei, şi chiar dacă revii, eu tot îi voi aparţine … Cu ochii umezi, înţelegându-l, dar şi simţindu-se atât de repede înlocuită, soţia a plecat … şi,  pentru prima oară, îmbrăţişarea iubitului care o aştepta pe holul spitalului, nu i s-a  mai părut de nelipsit …

24 comentarii

Din categoria De pe bloguri ..., De sănătate ..., Univers feminin