Noviodunum sau cum am aflat de Madi

Noviodunum, fortăreaţă şi port romano-bizantin în Nordul Dobrogei, pe malul drept al Dunării, cu important rol militar şi comercial, servind apoi ca reşedinţă episcopală. Azi, Isaccea judeţul Tulcea.

Madi … te-ai întrebat vreodată , de unde am aflat eu despre tine ?

Mie, Onu, mi se pare foarte interesant ! Dacă nu, ascultă o întâmplare adevărată. Un tânăr inginer, cam de 30 de ani, cutreiera dealurile Isaccei, în căutarea de soluţii pentru construirea sistemului de irigaţii, prin viile din zonă. Dificultăţi multe, văi lungi, largi şi adânci, pe coastele cărora, renumita podgorie a Isaccei, precum grădinile Semiramidei, încântă privirile, care alunecă mângâiate de verdele de smarald, sub seninul cer dobrogean. Început de martie, iarnă târzie, zăpezi spulberate, înţepând faţa solitarului încumetat să înceapă recunoaşterea de teren, obligatorie în asemenea operaţiuni.

Vântul înteţit, îl obligă să se adăpostească lângă un mal de teren, ca un perete- paravan, împotriva atacurilor valurilor de zăpadă, puternic spulberată de vântul nestingherit de libertatea pe care i-o conferă întinderea parcă nesfârşită, a dealurilor Isaccei. Ajuns sus, la adăpost, tânărul  rămâne pironit locului de uimire … în faţa lui, o mână de om, o călugăriţă zgribulită în uniforma ei specifică, având faţa aproape acoperită cu o glugă, din care, când a ridicat capul să-l invite să ia loc lângă ea, strălucirea plină de bunăvoinţă a ochilor, şi zâmbetul blând, nu au rămas neobservate. S-a strecurat, în spaţiul oferit, cu teamă să nu deranjeze. După un timp, la căldura gândită a vecinătăţii ei dezinvoltura tinereţii, şi-a spus cuvantul. Era călugăriţă, la o mânăstire din apropiere, şi fusese la medic, în Isaccea, timp în care, capriciile vremii s-au dezlănţuit.

Se adăpostise, acolo, de unde putea vedea trecerea vreunei căruţe către localitatea mânăstirii ei. În vitregia vremii de afară, faţa ei luminoasă, cu ochii de un albastru calm, cum parcă nu mai vazuse, i-a devenit familiară, şi a simţit nevoia necugetată, să-i cuprindă chipul în mâini şi să o sărute. Un dram de, ”nu a ştiut ce”, l-a oprit însă de la un act nechibzuit. Ca din senin, a apărut o căruţă… Chemat, căruţaşul a oprit, şi a luat-o cu el pe călugăriţă, să o apropie astfel de localitatea mânăstirii  ei.

Viforniţa potolită, tânărul, s-a grăbit către gazda din Isaccea. I-au rămas în minte, şi parcă în suflet, chipul binevoitor al călugăriţei, de sub gluga ei, asa cum o cunoscuse. Ca un simbol al bunătăţii sufleteşti, al bunăvoinţei,  şi al mângâierii, de care uneori, oamenii, au atâta nevoie. Simbol purtat în suflet, ani şi ani, fără nici o schimbare. Până când, intuiţia, i-a purtat paşii în ”Oraşul de cuvinte” al Catiei Lupaşcu, unde a aflat de avatarul lui Madi, chipul acela purtat neabătut în credinţă, tot timpul, de când o cunoscuse …

Reclame

20 comentarii

Din categoria Univers feminin

20 de răspunsuri la „Noviodunum sau cum am aflat de Madi

  1. Imi plac povestile ……sa mai scri 🙂 .

  2. Pingback: Beautiful blogger! « Michaelas Blog

    • Michaela:
      Cu pretuirea cuvenita, multumesc pt consideratie; dar, cred ca este prea mult; nici nu stiu cum sa procedez.
      Incerc insa, raspunsurile, consideratiilor avute de tine in vedere:

      1. Da, zambesc, pt mine, pt seninul adus celor carora o fac!
      2. Da, incerc sa evit neplaceri produse celorlati, dar din pacate, mereu calc in strachini.
      3. Te-as parafraza, f.f. scurt: Traieste, in prezent ! EL, prezentul de azi, este ieri-ul de maine, mainele de azi!
      4. Iubirea, cuvant demonetizat de o proasta folosire, ramane totusi, expresia sensibilitatii sufletesti!
      5. Pretuire de sine, in sensul respectului ce trebuie daruit celor din jur.
      6. Intr-o forma mai elevata, Goethe folosea indiferenta, ca o forma concreta a dispretului sau suveran, fata de cei care o meritau. Am mai constatat, ca a nu raspunde unei mojicii, pe blog, este deja o forma de respect de sine.
      7. Nu-mi displace sa fiu in atentia celei, care exprima esenta sistemului meu cardiovascular. Cine-i ea? Asociata mea de blog, descoperita in Noviodunum.
      8. Prea larga notiunea. O cunostinta, profesor de muzica, mi-a spus cu amaraciune, ca tot ce-i prea mult, strica! Fie si muzica buna.
      10. Plictiseala este inactivitate sufleteasca.
      11. Vulgaritatea – expresia neputintei rautatii momentului !
      12. Sinceritatea, adresata cuiva, neevoluat, poate fi fatala.
      12. Da, fara dragostea parintilor !
      13. Prietenia ? Stare emotionala, imaginata !
      14. Nu exista rau si rau.Exista stiut, si neaflat.

      PS: O fi bine, c-am fost sincer ?

      Inca o data, Multumesc !

      • E foarte bine , mai putin treaba cu calcatul in strachini 😀 .(simpatic mai esti prin sinceritatea ta).
        PS: acel premiu unde ai comentat,ti-a fost daruit si tie ,asa ca da-l mai departe daca ai cui .
        Zi cu soare sa ai.

  3. Pe toți ne-a emoționat fotografia asta. Mai bine făceam o leapșă cu prime impresii …
    Fain post.
    De ținut minte.

  4. Pingback: Patruzeci de mucenici (VIII) « Gabriela Savitsky

  5. Ps: Sigur numai ai vrut sa faci un copy-paste la mine pe pagina ,deoarece te asigur ca la mine nu se sterg comentariile ,ci raman toate ,orice conotatie ar avea acestea!

    • 7 evenimente importante din viata mea:

      1. M-am nascut cu picioarele inainte.
      2. Mama m-a vandut, si rascumparat (obicei dobrogean), sa ma faca pierdut mortii;
      3. Inceput de inginer;
      4. Inceput de familie;
      5. Primul copil;
      6. Plecat la Moscova;
      7. Sfarsit/inceput de familie.

      PS: 1. Aparentele contradictii, sunt ciudateniile vietii …
      2. Fara date calendaristice; sunt cochet (sac) !

  6. Oare ce nu era cumsecade în comentariul meu de nu l-ai aprobat?? 😦

    • Andi,

      Este o gluma matinala, in stilul celei mai misterioase bloggerite?
      Daca nu, te asigur, de o neintelegere; si-mi pare rau, intrucat, cred ca fiecare respiratie de-a ta, ar fi binevenita; si, dupa cum am spus la leapsa ta preluata de la Cati, nu poti sa nu-ti doresti, prezenta unui spirit strain de vehementa ostilitatii, cum te-ai dovedit tu!
      Multumindu-ti, am onoarea sa te salut cu emotia implinirii a ce mi-as fi dorit, si a Sperantei revenirii!

  7. Lăsasem aici un comentariu, fără glumă. Și nu îl vedeam. Nu e vreo bijuterie de înțelepciune, ci un salut de simpatie. Abia acum îl zăresc. 🙂
    Weekend plăcut.

  8. Ai grijă ce îți dorești! 😆

    Cu bine

    • Andi,
      Parca-i fi Wanda, nepotica mea: Cand nu-i plac aprecierile maica-sii, ii replica prompt:Fii atenta, stii, ce-a spus Bunu: daca zici, se-ntampla!

      Mersi, pentru atentionare; voi fi foarte atent; nu-i de joaca!
      Cu numai bine!

  9. minunata povestea! Nu te opri din scris niciodata!

  10. Pingback: Sanşain Madi ! « M's blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s