Arhiva zilnică: 27 martie 2010

Tunelul …

Ai să vezi tunelul … eşti tânără şi chiar dacă ţi se pare că nu ştii drumul, el este pentru tine lumina de la capăt, este doar o lumina vremelnică. Au să vină alte întunecări, cu alte lumini …ce ţi se vor părea mai largi ! … şi aşa au să fie, aşa aşa cum sunt şi cele trecute, lumini ce au fost la rândul lor singulare. Să nu uiţi …că eşti !

Primăvara îţi curge în păr … nu simţi ?! Chiar dacă scuturi capul tot cu tine rămâne, cu tot ce eşti, cu amintiri trecute, cu simţiri ce nu au să mai fie, cu simţiri ce nu le cunoşti încă, cu întrebări la care ai răspuns, dar cu răspunsul doar frântură din totul ce ai să-l ştii tu când are să vină vremea, eşti şi nu uita … că nu eşti singură ! 

 Tunelul spre Primăvara ce-am regăsit-o mulţumită unui prieten, ce a ştiut să mi-o readucă în gând, să nu o uit şi să-mi fie …rugăciune !

– Să nu o uiţi şi ca să ştii să nu uiţi, să iei un fir de iarbă de la intrarea în tunel şi să-l striveşti între degete, nu are să se se supere, a fost dat să-ţi aducă aminte de …mirosul Primăverii !

Cafanu …

Reclame

13 comentarii

Din categoria Cafanu, Personale

Earth Hour

Ceea ce a început în Martie 2007 cu poziţia simbolică a oraşului Sydney, s-a transformat în scurt timp într-o acţiune fără precedent în istoria umanităţii, un semnal împotriva încălzirii globale.

 

Puţin peste 1000 de oraşe ale planetei şi sute de milioane de oameni au participat pe 28 Martie 2009 la un eveniment prin care firele invizibile ale conştiintei şi ale speranţei s-au unit într-un gest simplu, dar în acelaşi timp magnific: stingerea luminii pentru o oră ... 

Pe 27 Martie 2010, între orele 20.30 – 21.30, stinge lumina !

Cu tine vom fi un miliard !

3 comentarii

Din categoria Personale

Cristinel

Pe un anume blog, În Oraşul de Cuvinte, al Catiei Lupaşcu, s-a scris despre greva cadrelor didactice. Motivaţia corectă a manifestării acestora, mi-a impus. Nu mi-a fost străin nici faptul, că sunt fiu de învăţător, şi că am aparţinut categoriei, ca asistent universitar. În semn de omagiu, adus profesiei de dascăl, am făcut următorul comentariu, pe blogul respectiv …

Cati,


O confirmare a esenţei articolului tău: într-o zi, mogâldeaţa Cristinel, mezina mea, în clasa întâia, mă ia de mână, mă duce în faţa uşii de la baie,  şi-mi zice: tati, fii atent; apoi, ciocăne discret în uşă, după care, mă asigură: „e liber, poţi să intri”. Îi mulţumesc, intru, mă spăl, şi când ies, încântată de receptivitatea mea, îmi spune mândră: „Tati, ştii, azi tovarăşa ne-a explicat cum să ne purtăm acasă.” ” Ţi-a plăcut ce te-am învăţat ?” „Tot azi, am aflat şi eu !”.

Din acel moment, Tovarăşa, idolul lui Cristinel, a devenit prietena familiei Ionescu. O venerabilă Doamnă Învăţătoare, dăruită vocaţiei de Dascăl. O Pildă de neuitat, memoriei căreia, închin aceste rânduri ! Şi, îmi amintesc pios şi de tatăl meu … ÎNVĂŢĂTORUL ! O zi bună, ţie şi cititorilor tăi ! Era în 26 martie, anul curent, ora 9:47 pm.Voi completa postul cu o mică atenţie, o încercare de versificare, pe care o merită Cristinel, demn discipol al învăţătoarei sale, Maria Vărzaru, din clasele I-IV, de la Şcoala Primară Ion Creangă, din sectorul IV, al Capitalei; şi, ulterior, cu o relatare a unui episod din viaţa didactică, a tatălui meu, întitulat ”Aproape incredibil”

 Cristinel

Să-ţi adresez aceste rânduri,
Am stat ceva, să mă gândesc
Nu poţi vorbi Olimpului
Din falia Abisului

Şi de nu mă crezi,
Încearca discret să vezi !
Cum privirea ta senină
Atenţia, o animă !

Cu aste vorbe încropite,
Cutez a spune, pe neferite:
Ce faci tu, Copil Minune,
Cum trece veacul prin cea lume,
În  care  nevoit, ai pribegit ?

Eu şi Mami, far-a o spune
Vorbim în gânduri despre tine.
Şi, când nu ne ostoim,
Oare ce face Cristi ?
Nu vrei acuma să-i vorbim ?

Nu că s-ar pune întrebarea
De a-ţi vorbi ori ba,
Ci, să nu te tulbure-ncercarea
Mobilului de-a te chema

Din partea noastră,
Să te-auzim …

Un comentariu

Din categoria De acasă ..., Univers feminin