Cristinel

Pe un anume blog, În Oraşul de Cuvinte, al Catiei Lupaşcu, s-a scris despre greva cadrelor didactice. Motivaţia corectă a manifestării acestora, mi-a impus. Nu mi-a fost străin nici faptul, că sunt fiu de învăţător, şi că am aparţinut categoriei, ca asistent universitar. În semn de omagiu, adus profesiei de dascăl, am făcut următorul comentariu, pe blogul respectiv …

Cati,


O confirmare a esenţei articolului tău: într-o zi, mogâldeaţa Cristinel, mezina mea, în clasa întâia, mă ia de mână, mă duce în faţa uşii de la baie,  şi-mi zice: tati, fii atent; apoi, ciocăne discret în uşă, după care, mă asigură: „e liber, poţi să intri”. Îi mulţumesc, intru, mă spăl, şi când ies, încântată de receptivitatea mea, îmi spune mândră: „Tati, ştii, azi tovarăşa ne-a explicat cum să ne purtăm acasă.” ” Ţi-a plăcut ce te-am învăţat ?” „Tot azi, am aflat şi eu !”.

Din acel moment, Tovarăşa, idolul lui Cristinel, a devenit prietena familiei Ionescu. O venerabilă Doamnă Învăţătoare, dăruită vocaţiei de Dascăl. O Pildă de neuitat, memoriei căreia, închin aceste rânduri ! Şi, îmi amintesc pios şi de tatăl meu … ÎNVĂŢĂTORUL ! O zi bună, ţie şi cititorilor tăi ! Era în 26 martie, anul curent, ora 9:47 pm.Voi completa postul cu o mică atenţie, o încercare de versificare, pe care o merită Cristinel, demn discipol al învăţătoarei sale, Maria Vărzaru, din clasele I-IV, de la Şcoala Primară Ion Creangă, din sectorul IV, al Capitalei; şi, ulterior, cu o relatare a unui episod din viaţa didactică, a tatălui meu, întitulat ”Aproape incredibil”

 Cristinel

Să-ţi adresez aceste rânduri,
Am stat ceva, să mă gândesc
Nu poţi vorbi Olimpului
Din falia Abisului

Şi de nu mă crezi,
Încearca discret să vezi !
Cum privirea ta senină
Atenţia, o animă !

Cu aste vorbe încropite,
Cutez a spune, pe neferite:
Ce faci tu, Copil Minune,
Cum trece veacul prin cea lume,
În  care  nevoit, ai pribegit ?

Eu şi Mami, far-a o spune
Vorbim în gânduri despre tine.
Şi, când nu ne ostoim,
Oare ce face Cristi ?
Nu vrei acuma să-i vorbim ?

Nu că s-ar pune întrebarea
De a-ţi vorbi ori ba,
Ci, să nu te tulbure-ncercarea
Mobilului de-a te chema

Din partea noastră,
Să te-auzim …

Un comentariu

Din categoria De acasă ..., Univers feminin

Un răspuns la „Cristinel

  1. Pingback: Ajun de Praznic « Ioan Usca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s