Arhive lunare: martie 2010

Cristinel

Pe un anume blog, În Oraşul de Cuvinte, al Catiei Lupaşcu, s-a scris despre greva cadrelor didactice. Motivaţia corectă a manifestării acestora, mi-a impus. Nu mi-a fost străin nici faptul, că sunt fiu de învăţător, şi că am aparţinut categoriei, ca asistent universitar. În semn de omagiu, adus profesiei de dascăl, am făcut următorul comentariu, pe blogul respectiv …

Cati,


O confirmare a esenţei articolului tău: într-o zi, mogâldeaţa Cristinel, mezina mea, în clasa întâia, mă ia de mână, mă duce în faţa uşii de la baie,  şi-mi zice: tati, fii atent; apoi, ciocăne discret în uşă, după care, mă asigură: „e liber, poţi să intri”. Îi mulţumesc, intru, mă spăl, şi când ies, încântată de receptivitatea mea, îmi spune mândră: „Tati, ştii, azi tovarăşa ne-a explicat cum să ne purtăm acasă.” ” Ţi-a plăcut ce te-am învăţat ?” „Tot azi, am aflat şi eu !”.

Din acel moment, Tovarăşa, idolul lui Cristinel, a devenit prietena familiei Ionescu. O venerabilă Doamnă Învăţătoare, dăruită vocaţiei de Dascăl. O Pildă de neuitat, memoriei căreia, închin aceste rânduri ! Şi, îmi amintesc pios şi de tatăl meu … ÎNVĂŢĂTORUL ! O zi bună, ţie şi cititorilor tăi ! Era în 26 martie, anul curent, ora 9:47 pm.Voi completa postul cu o mică atenţie, o încercare de versificare, pe care o merită Cristinel, demn discipol al învăţătoarei sale, Maria Vărzaru, din clasele I-IV, de la Şcoala Primară Ion Creangă, din sectorul IV, al Capitalei; şi, ulterior, cu o relatare a unui episod din viaţa didactică, a tatălui meu, întitulat ”Aproape incredibil”

 Cristinel

Să-ţi adresez aceste rânduri,
Am stat ceva, să mă gândesc
Nu poţi vorbi Olimpului
Din falia Abisului

Şi de nu mă crezi,
Încearca discret să vezi !
Cum privirea ta senină
Atenţia, o animă !

Cu aste vorbe încropite,
Cutez a spune, pe neferite:
Ce faci tu, Copil Minune,
Cum trece veacul prin cea lume,
În  care  nevoit, ai pribegit ?

Eu şi Mami, far-a o spune
Vorbim în gânduri despre tine.
Şi, când nu ne ostoim,
Oare ce face Cristi ?
Nu vrei acuma să-i vorbim ?

Nu că s-ar pune întrebarea
De a-ţi vorbi ori ba,
Ci, să nu te tulbure-ncercarea
Mobilului de-a te chema

Din partea noastră,
Să te-auzim …

Reclame

Un comentariu

Din categoria De acasă ..., Univers feminin

Mile Cărpenişan

Ok …şi am adormit. Eram îmbrăcat şi încălţat în aceiaşi bocanci cu care am străbătut atâta amar de lume. Mă dor picioarele şi îmi ard …dar cad într-un vis adânc. Mă dor degetele şi în vis …şi sunt deja zeci şi zeci de ore de nesomn în care ar trebui să învăţ să le ignor. Nu pot ! Sunt picioarele mele coapte de atâta drum şi sunt toate cele ale mele de care nu pot să mă dezic. La fel sunt şi visele ….

Pentru o clipă să încetăm să mai fim plini de ură şi egoism şi să fim măcar pentru o secundă plini de generozitate şi bunătate universală …

Mile Cărpenişan

10 comentarii

Din categoria No comment ...

Noviodunum sau cum am aflat de Madi

Noviodunum, fortăreaţă şi port romano-bizantin în Nordul Dobrogei, pe malul drept al Dunării, cu important rol militar şi comercial, servind apoi ca reşedinţă episcopală. Azi, Isaccea judeţul Tulcea.

Madi … te-ai întrebat vreodată , de unde am aflat eu despre tine ?

Mie, Onu, mi se pare foarte interesant ! Dacă nu, ascultă o întâmplare adevărată. Un tânăr inginer, cam de 30 de ani, cutreiera dealurile Isaccei, în căutarea de soluţii pentru construirea sistemului de irigaţii, prin viile din zonă. Dificultăţi multe, văi lungi, largi şi adânci, pe coastele cărora, renumita podgorie a Isaccei, precum grădinile Semiramidei, încântă privirile, care alunecă mângâiate de verdele de smarald, sub seninul cer dobrogean. Început de martie, iarnă târzie, zăpezi spulberate, înţepând faţa solitarului încumetat să înceapă recunoaşterea de teren, obligatorie în asemenea operaţiuni.

Vântul înteţit, îl obligă să se adăpostească lângă un mal de teren, ca un perete- paravan, împotriva atacurilor valurilor de zăpadă, puternic spulberată de vântul nestingherit de libertatea pe care i-o conferă întinderea parcă nesfârşită, a dealurilor Isaccei. Ajuns sus, la adăpost, tânărul  rămâne pironit locului de uimire … în faţa lui, o mână de om, o călugăriţă zgribulită în uniforma ei specifică, având faţa aproape acoperită cu o glugă, din care, când a ridicat capul să-l invite să ia loc lângă ea, strălucirea plină de bunăvoinţă a ochilor, şi zâmbetul blând, nu au rămas neobservate. S-a strecurat, în spaţiul oferit, cu teamă să nu deranjeze. După un timp, la căldura gândită a vecinătăţii ei dezinvoltura tinereţii, şi-a spus cuvantul. Era călugăriţă, la o mânăstire din apropiere, şi fusese la medic, în Isaccea, timp în care, capriciile vremii s-au dezlănţuit.

Se adăpostise, acolo, de unde putea vedea trecerea vreunei căruţe către localitatea mânăstirii ei. În vitregia vremii de afară, faţa ei luminoasă, cu ochii de un albastru calm, cum parcă nu mai vazuse, i-a devenit familiară, şi a simţit nevoia necugetată, să-i cuprindă chipul în mâini şi să o sărute. Un dram de, ”nu a ştiut ce”, l-a oprit însă de la un act nechibzuit. Ca din senin, a apărut o căruţă… Chemat, căruţaşul a oprit, şi a luat-o cu el pe călugăriţă, să o apropie astfel de localitatea mânăstirii  ei.

Viforniţa potolită, tânărul, s-a grăbit către gazda din Isaccea. I-au rămas în minte, şi parcă în suflet, chipul binevoitor al călugăriţei, de sub gluga ei, asa cum o cunoscuse. Ca un simbol al bunătăţii sufleteşti, al bunăvoinţei,  şi al mângâierii, de care uneori, oamenii, au atâta nevoie. Simbol purtat în suflet, ani şi ani, fără nici o schimbare. Până când, intuiţia, i-a purtat paşii în ”Oraşul de cuvinte” al Catiei Lupaşcu, unde a aflat de avatarul lui Madi, chipul acela purtat neabătut în credinţă, tot timpul, de când o cunoscuse …

20 comentarii

Din categoria Univers feminin

Medic de familie

Bloggerul Cristian Alvalia, un spirit caragialesc inconfundabil, oferă vizitatorilor săi tema de joacă, la care aceştia îşi aduc prinosul de distracţie şi imaginaţie. Aşa a fost cazul cu postul ”Job de criză”, în finalul căruia, a spus: ”Vă invit la un exerciţiu de imaginaţie: Care ar fi pentru voi jobul perfect ? Şi care ar fi jobul alternativă în cazul nefericit ?  Bineînţeles, fantezia răspunsurilor, ca şi comentariile acestora, declanşează o avalanşă de voie bună, de mai mare entuziasmul. În acest context, am răspuns, bazat pe un caz recent, de pe scara blocului unde locuiesc: ”cel mai bun job, ar fi medic de familie …nu că după unii,  anumiţi medici de familie, nu-şi îndeplinesc prin absurdul pretenţiilor pacientului, datoria. NU ! Astea pot fi doar accidente, cum mi s-a întâmplat mie, sau vecinei mele de scară !

Ce-a fost la mine, e mai uşor … Cand am solicitat-o pe doamna doctor, la o vizită pentru soţia mea bolnavă, domnia sa  mi-a cerut să venim la cabinet …că e ocupată, iar la insistenţă, mi-a recomandat profesionist …să chem Salvarea ! M-am hotărât imediat, să renunţ la astfel de servicii, (s-o schimb !),  iar a doua zi, am şi făcut-o. Nu cred însă, că a suferit o criză de depresie, din această cauză.

A, dar ce i s-a întâmplat vecinei,  este melodramatic … Soţului acesteia, foarte grav bolnav, onorabilul domn doctor de familie, i-a spus tranşant, că doar ”sapa şi lopata”,  rezolvă problema şi în loc de tratament medical, le-a recomandat să se pregătească, adică să-şi cumpere cosciug din timp. Pacientul, de bună credinţă, în nobila profesie de medic de familie, şi-a cumpărat sicriu şi, cu simţul umorului, seara, s-a culcat chiar în el, să se deprindă cu viitorul adăpost.  Dar, să vezi drăcie ! În cosciug, şi-a revenit, iar acum problema este să-şi găsească un înlocuitor, pentru cosciug, dar nu l-a mai consultat pe dom’ doctor … Şi strada, mi-a amintit de caz, văzându-l pe onorabilul medic de familie, mergând ţanţoş, spre policlinica unde lucrează. Probabil, ”Sapa şi lopata?” o avea vreo înţelegere cu unii de la …pompe funebre ?

PS: L-am prevenit pe Cristian: ”deşi, mă ştii chisnovat la imaginaţie, precizez sub jurământ caragialesc, că nu am inventat nimic !”. Apoi, ştiinţific, mă întreb, ca în ”Diagnostic relativ”  … Ce gen de relaxare să se fi declanşat în organismul vecinului, de …subit, peste noapte, şi-a revenit ?! Oare, să fie o nouă terapie alternativă !? Azi, el este bine mersi, prin apartament, pentru că, din motive de prudenţă, nu iese încă, din casă.

4 comentarii

Din categoria De sănătate ...

Diagnostic relativ

Departe de mine gândul de a supune îndoielii precizia vreunui diagnostic medical. Prin acest titlu, vreau să evidenţiez relativitatea existenţei noastre, faptul că,  fără a fi vorba de o predestinare, însăşi gândurile şi trăirile noastre, pot imprima relativitate, unui diagnostic corect,  bazat pe simptome, care nu admit nici un dubiu la nivelul cunoştinţelor de specialitate actuale. Ideea să scriu cele ce urmează,  mi-a venit în urma aflării din blogosferă a unei ştiri care mi-a dat cel puţin de reflectat asupra caracterului si personalităţii omului. Anume,  că  ” o femeie a născut într-un wc, deşi fusese de două ori la ginecolog,  care i-a spus că încă  nu a început travaliul ”.

Ştirea, mi-a amintit de o altă întâmplare, când diagnosticul stabilit  a fost contrazis de reacţia ulterioară a organismului pacientului. Faptul s-a petrecut într-un tramvai,  în timp ce mă întorceam de la serviciu … Un călător,  s-a scăpat pe el în pantaloni, şi spre alergia nasurilor îngrozite de mirosul urât, îşi făcea cruci deslânate,  de mulţumire,  că medicul n-a avut dreptate.  Cum sunt destul de curios din fire, am ţinut să mă lămuresc … omul suferea de constipaţie cronică şi medicul i-a spus că doar operaţia îl ajută …apoi l-a trimis acasă  în vederea unei internări pentru a doua zi. Pe drumul spre casă,  pacientul respectiv, fără nici un respect faţă de ştiinţa medicală, şi-a rezolvat problema …

Încerc o legătură imagistică,  între cele două cazuri: să fi fost vorba de un factor alergen,  relaxant pentru muşchii născători ai femeii în cauză sau sfincterul anal al constipatului ?  Probabil, în aceeaşi  manieră să aibă loc vindecările miraculoase ?! Când printr-o relaxare spontana a minţii sau sistemului nervos aferent părţii bolnave,  să  intre în funcţiune ceea ce se numeşte mintea celulelor  şi dezordinea locală,  să fie înlăturată printr-o restaurare a fiziologiei normale ?!  Până cercetarea medicală îşi va da verdictul asupra stării de fapt,  cred că nu rămâne decât să respect normele de comportare conform aforismului de viaţă înţeleaptă …  ”Minte sănătoasă, în corp sănătos”.

Un comentariu

Din categoria De pe bloguri ..., Univers feminin

M's Animation – Voyager

Animaţie creată de  Leo Aguiar, Jaime Arvizu şi Tyler Lemermeyer, studenţi la Vancouver Film School, în cadrul programului  ”VFS Digital Character”.

8 comentarii

Din categoria Diverse ...

Povestea emoticonurilor contradictorii

Un basm tipografic scurt şi dulce-amărui relatat de  Rives, prezentatorul emisiunii ”Ironic Iconic America” de pe canalul Bravo.

Sursa: TED – Ideas Worth Spreading

2 comentarii

Din categoria Diverse ...