Roxana

Madi şi Onu ,

Vă propun, şi vă invită,  la un alt fel de blog: literar, interactiv; să-l îmbogăţim, împreună !

Astfel, la finele fiecărui episod de povestire, vă vom întreba, ce continuare vedeţi ?! … iar coincidenţa părerilor, va fi un prilej de bucurie a reciprocităţii gândurilor/ideilor. Concret, la episodul Roxana, întrebările, ar fi … Cum se va încheia căsnicia ei: printr-o revenire; printr-o dramă; se va complace în aceasta condiţie ? Reflectă viaţa ei, pe a multor femei, care tolerează astfel de comportamente parazitare, masculine ? Cum ar trebui procedat ?

Am vorbit despre universul mirific al ”eternului feminin” …

Sumbră însă, devine aceeaşi diafană făptură, când obsesia pasiunii se manifestă asupra existenţei unui specimen insensibil oricărui demers sufletesc, nobil. Sau poate, în ceea ce voi arăta, este vorba doar de o confirmare a ”iubirii nepătrunse”, care în condiţii normale, s-ar desfăşura la cea mai înaltă vibraţie, echivalentă fericirii.

Persoana în cauză, pe nume Roxana, a făcut o fixaţie pentru soţul său. Individul, penibil de calificat, a profitat de conjunctura iubirii naive a Roxanei, care l-a tolerat în postura de întreţinut, până când şansa îl va ajuta să-şi găsească un loc de muncă pe moftul lui …comod şi bine plătit. Roxana n-a dat atenţie faptului, că în rarele ocazii de angajat, venea acasă târziu de la serviciu, cu miros de alcool bine impregnat în haine şi în respiraţie. Până într-o zi, când o citaţie de la tribunal, i-a deschis ochii asupra faptului că el, nu numai că nu-şi va aduce obolul cuvenit în bugetul familiei, care crescuse cu încă un suflet, dar va trebui să şi plătească fraudele din gestiunea prăduită a patronului care-l angajase din milă, la insistenţele Roxanei.

S-a confirmat vorba că ”dragostea iartă” , şi Roxana a achitat paguba, salvându-şi odrasla de la perspectiva unei perioade de reflecţie forţată asupra răului care o bântuia. Sau, poate spre a nu-şi ştirbi prestigiul statutului social. Merită spus, spre elogiul feminităţii Roxanei, că nimeni, în afară de familie – a lui şi a ei – nu a scos o vorbă, despre drama care se consuma în sufletul ei. Şi poate că din această mândrie, prost înţeleasă, şi-a extras impresia aberantă Bos (să-i spunem Bos, de la Bos Primigenius) că îşi poate continua existenţa parazitară pe salariul, şi aşa modest de profesoară de liceu al Roxanei.

Necazul ei, în perpetuarea indiferenţei lui Bos, provenea şi din motivul că Roxana crescuse fără tată; nu din vina ei, copiii nu au nici un aport la rătăcirea părintelui sau părinţilor care se despart, lăsându-şi micuţii pe drumurile indiferenţei sufletesti; pentru că, suferinţa sufletească este impalpabilă; se resimte, la ani mulţi după, sub forma unor ciudăţenii care nu-şi găsesc explicaţia; sufletul, acest misterios nivel al existenţei, nefiind încă descifrat cum se cuvine. Cunoaşterea umană a atins culmi nebănuite cândva, dar ca în proverbul că ”cizmarul nu-şi dă seama că are încălţămintea nereparată” omul nu realizează că psiho-mental încă nu se cunoaşte pe sine. În acest moment al reflecţiei, percep senzaţia că ”sublimul etern feminin” constituie de fapt un nivel superior pe care indiferenţa noastră într-ale cunoaşterii sufletului nu a ştiut să o aprecieze tocmai în diferendele familiale, catalogate superficial în sintagma ”nepotrivire de caracter”.

L-am cunoscut, prin ciudăţeniile vieţii pe tatăl Roxanei. Nu mi-a părut un superficial şi nici un infatuat din categoria celor care minimalizează valoarea şi importanţa socio-umana a femeii. Ba, gândindu-mă mai atent, înclin să cred că este un bărbat delicat, fără nimic peiorativ în aprecierea statutului spiritual feminin. Poate că şi din faptul că la capitolul noţiunilor ”minte, emoţii, suflet” era destul de confuz, în ciuda eforturilor sale de a le discerne. Îmi amintesc chiar, că prin natura profesiunii noastre, am avut ocazia unor îndelungi confesiuni …mai ales din partea lui, eu fiind o fire introvertită, chiar rigidă în descătuşarea mărturisirilor.

Dar, viaţa, este atât de complexă ! Pare-se că Bos era greu de cap, si destul de inert, fata de bunăvoinţa Roxanei. Situaţia cu delapidarea altei gestiuni s-a repetat, crescând şi valoarea despăgubirilor. Roxana a căzut pe gânduri, a început să se teamă că individul să nu le vândă locuinţa; ea şi fetiţa ar fi fost în situaţia de a rămâne fără casă. Timpul a trecut, fata a crescut, a absolvit o facultate. Se impunea acut problema protejării locuinţei de inconştienţa individului căzut periculos în patima băuturii şi a galantoniei …începuse să ia bani din casă şi să-i cheltuie cu femei din categoria lui. Situaţia părea fără ieşire, când Providenţa le-a oferit – Roxanei şi fetiţei – o şansă nesperată: a sosit o nouă citaţie pentru Bos …împrumutase nişte bani, cărora le sosise scadenţa, el nefiind solvabil. Se punea problema arestării şi după proces, în caz de neachitare …a puşcăriei.

Roxana a devenit inflexibilă; i-a spus scurt: ”renunţi la locuinţă sau faci puşcărie !”, altfel, nu te mai ajut. Prins la strâmtoare, individul a dat înapoi. Cu acordul lui, în calitate de coproprietar, apartamentul lor, a fost trecut în proprietatea fiicei lor, nemaifiind astfel expus înstrăinării, fara acordul ecesteia ! Roxana s-a îndatorat la Bancă, şi pentru apartamentul fetiţei, şi în iluzia că lui Bos ii va veni mintea cea de pe urmă. În zadar, escapadele s-au reluat, jignirile au crescut; la fel, şantajul ameninţării cu divorţul, dacă i se mai reproşează păcatele extraconjugale.

Când Roxana încearcă un moment de tandreţe, o respinge grosolan. Altfel spus, cinismul a atins cote sadice. Iar Roxana preferă să aştepte, poate el îi va înţelege dragostea si spiritul de sacrificiu. În acest moment, intervine o nouă ciudăţenie sub forma: mai bine să-l ştiu mort, decât în braţele alteia, aşa că o las mai moale cu reproşurile. Cum s-ar zice, destul de absurd însă, ”rău cu rău, dar mai rău fără el”. Măcinată de orgoliul exacerbat în încercarea de a-şi salva căsnicia, sănătatea Roxanei a început să cedeze: a scăzut în greutate, nervii nu mai suportă să audă vreun sfat pentru rezolvarea dilemei în care se zbate; în asemenea momente, reacţia ei este dură, până la întreruperea discuţiei sau chiar a relaţiei respective. Unei cunoştinţe, care i-a vorbit despre divorţul cuiva, i-a replicat sec …ce tâmpenie !

 Cineva s-a gândit la un artificiu: să aranjeze apropierea de ea, a unui bărbat, poate fixaţia va slăbi într-atât încât să renunţe la idea absurdă de a insista ca el sa-i aparţină. Încercarea nu a reuşit. Roxana şi-a pierdut atât de mult încrederea în sine, în feminitatea ei, încât nu admite că ar putea fi subiect de atracţie fizică pentru vreun bărbat; cu alte cuvinte: ”ori cu el, ori cu nimeni !”; ”cum să-l abandonez în braţele altora, după ce m-a parazitat cel puţin 25 de ani ?”. Şi decizia …  ”îl păstrez cu orice preţ !”

Rezultatul: Sănătatea lasă tot mai mult de dorit, căderea nervoasă se accelerează, din fata frumoasă care era cândva, Roxana devine o amintire. Şi nimeni nu o poate ajuta fără dorinţa ei …

Reclame

19 comentarii

Din categoria Din lume ..., Univers feminin

19 răspunsuri la „Roxana

  1. Pacat!
    Roxana nu ar fi trebuit sa rabde 25 de ani langa un asemenea om.
    Cred ca ar fi trebuit sa divorteze de la inceput.
    Nici acum nu este prea tarziu.
    Chiar daca nu va avea puterea sa inceapa o noua relatie, macar va fi linistita.
    Asta nu este dragoste. Este chin.

    • Theo,

      Corect, dar din pacate, in Romania, si poate si in lume, s-a format convingerea ca eternul feminin, prin statutul sau de bunatate, blandete si omenie, a creat o falsa impresie asupra calitatilor proprii moral- spirituale, motiv, generator de pseudoimpresie, cum ca este un merit sa suporte vicisitudinile teribilismelor masculine, eufemistic spus!

      Poate ca drama Roxanei, ar putea fi inceputul unei cutume a relatiei corecte, in societatea femeie-barbat ?Poate ca feminismul, acest aspect, ar trebui sa-l aiba in vedere, si nu adancirea faliei, prin abrutizare, in falsa cautare de ceea ce de fapt, ii apartine prin legile viului ?!
      Cu bine !

    • Adevarat a inviat !
      Draga mea draga, Melami …
      De-ai sti ce dor mi-a fost de tine; sigur, n-ai sa ma crezi !
      Ce mai scrii, Pana inepuizabila ? Nu m-am prea descurcat, in casa ta cea noua ! si nici pe surioara ta Alba, n-am prea vazut-o ! Ii transmiti, te rog salutari Pascale ?
      Multumesc !

  2. Pingback: Boc vrea isi faca blog si cont pe Facebook « Hai ca se poate!

  3. Pingback: Stupul IV « Ioan Usca

  4. Am recitit articolul si comentariile.
    Nu am scris nicaieri ca nu vreau sa isi faca Boc blog.
    Nu inteleg de unde ai inteles asta.
    Chiar te rog sa imi explici pentru ca nu vreau sa scriu ceva care poate fi interpretat in acest mod.
    Multumesc!

    • Sensibila, Theo!
      Faptul ca ai facut niste consideratii, nu prea entuziaste, m-a dus la impresia respectiva. De fapt, cred ca ti-am tinut isonul, in caracterizarea antitetica a personajului; de ce nu tii seama de asta? Am sa recitesc si-ti aduc argumentele impresiei mele, dar nu cred ca merita !
      Poate ca atata atentie, il sustine moraliceste ?
      Stii, ca arma ucigatoare a lui Goethe, era dispretul tacerii/ignorarii ?
      Sa-i urmam pilda !
      Imi raspunzi, sa nu-mi mai irosesc vremea cu nimicuri ?
      Da, tu esti, Theo, iar eu, sunt sigur, Onu !

  5. Pingback: Comentarii la Apocalipsa – 11 « Ioan Sorin Usca

  6. Pingback: Sunshine award! « Michaelas Blog

  7. Pingback: Sfat bun « Caius

  8. Totdeauna, dincolo de cuvinte, exista o alta lume. Mult mai complicata decat se presupune.

    • Incertitudini,

      Cred ca dincolo de cuvinte exista lumea invizibila a gandurilor negative, careia, cuvinte perfide, ii confera o materialitate tendentioasa, prost inteleasa. Depinde de vectorul audient, urmandu-l pe farseor, nici el nestiind de ce; poate fascinat de falsitatea aberatiilor acestuia, asa cum primitivii, se lasa inselati de cioburile colorate,fara nici o valoare estetica.

      Caracterul de complicat, cred ca i-l dam noi:
      1. Prin predominanta prejudecatilor revansard-viscerale;
      2. Prin nevoia egoului de a -si manifesta si el existenta iluzorie!

      Carui fapt, datorez bucuria vizitei tale ?
      Bine ai revenit ! Si te mai astept, magiciana a cuvantului !

      Onu

  9. Pingback: Provinciala… « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte

  10. Stimate domnule Onu,
    Draga prieten blogosferic ( imi permit sa ma adresez asa dupa cuvintele adresate pe blogul prietenei noastre Madi ),
    Ma onoreaza reactia dvs. si sper totusi ca puteti intelege entuziasmul unui copil care mai are puterea sa creada in schimbare, mai are puterea sa creada in … credinta.

    Poate ca o sa reusim impreuna, poate ca o sa ne sustina si Madi, poate ca ne vor sustine multi alti prieteni sa cerem, sa propunem si sa sustinem o altfel de politica. Sau poate ca macar vom deschide portile pt. cei ce vin in urma noastra.

    Cu drag,
    copilul democratiei

    • Alex,

      Am sa-ti spun asa, dupa numele fiului unei distinse doamne care mi-a inculcat ideea liberalista.Totul a inceput de la o mica disputa, cu venerabila Doamna, care m-a gratulat cu apelativul: Onu, numele tau, este blasfemie ! Scurt, si la obiect. Pornind de la incident, m-am aplecat supra ideii si, fara prea multa poliloghie, am ajuns la concluzia ca intr-o tara ai carei locuitori, sunt obisnuiti sa stea cu gandul la a primi, unica solutie, este initiativa privata, singura formatoare de personalitati independente economic-socialmente !

      Implicit, ganduri adiacente electoral, precum: PNL, ca sa fie constientizat drept factor politic benefic pentru romani, trebuie sa-si lege existenta de aspecte pragmatice, in conditia socio-economica a acestuia.
      Iar asemenea aspecte sa vizeze implicit, prosperitatea, civilitatea, paradigma bunului simt. Astfel incat, sa stiu, fara echivoc, cine impartaseste de facto, dezideratul meu … ”Salus populi, suprema lex esto!”

      Aaaa, ce inseamna ? Pai, „Salvarea Republicii/Patriei, trebuie sa fie legea suprema!” In asemenea ipostaza, sfatuindu-ma cu partenera mea de blog Madi , vom incerca sa onoram invitatia ta, de participare pentru a deschide portile, catre o Noua Politica !

      Cu bine !

      Onu

  11. Buna seara!
    Daca am adus un strop de bucurie, nu mai conteaza motivul pentru care am venit.

    Ma emotioneaza epitetul’ magiciana a cuvantului’!!

    • Incertitudini,

      Te reprezinta ! Ti-am vizitat blogul si fascinatia care m-a invaluit, m-a trimis cu gandul la mirific/Paradis, la Aurora Polara, la varful Piramidei lui Maslow, unde salasluiesc Vulturii Spiritualitatii. Si este exclusiv meritul tau, si al parintilor tai, care ti-au daruit aceste gene de admirat, si, de ce nu, de invidiat/dorit !

      Somn usor !
      Onu

  12. Pingback: Adela « World of Solitaire's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s