Arhiva zilnică: 7 aprilie 2010

ANCHETA I

Telefonul sună prelung la 112 Poliţie. După o aşteptare nefirească, birocratică, o voce repezită, deranjată parcă, răspunde răstit …

– Ce doriţi ?
– La telefon Roxana Popescu, se aude o voce feminină sugrumată de spaimă; vreau să vă anunţ că l-am găsit pe soţul meu mort în pat, deşi aseară, când s-a culcat, era perfect sănătos. Vecinii mi-au spus că trebuie să anunţ Poliţia, înaintea Salvării. Vă notaţi adresa mea ? Strada Eşecului nr 13, scara 3, etajul1, apartamentul 7, nu avem interfon; vă aştept jos la intrarea blocului.

 Agentul de serviciu, a notat, impasibil, cele comunicate; în indiferenţa lui matinală, nu şi-a dat seama dacă vocea de la telefon era sugrumată de durere sau de emoţia transmiterii anunţului. Doamnă, condoleanţe, trimitem imediat un echipaj să constate cele sesizate.

Uşurată de a-şi fi făcut datoria, doamna Popescu aruncă o privire fugară, ca să fie totul în ordine la sosirea echipajului. Cochetăria feminină nu se dezice nici în cele mai dramatice momente. Soţul mort în pat, era mai puţin important în faţa dorinţei ca impresia lăsată unor străini să fie cât mai favorabilă; este probabil o stare de spirit specifică momentelor de derută sufletească. Cu senzaţia ordinei formale, doamna Popescu îmbracă în fugă un halat şi coboară spre intrarea scării unde echipajul de Poliţie sosise deja si se interesa de apartamentul decesului anunţat.

Au recunoscut-o pe văduvă, după chipul răvăşit de spaima dureroasă. Au urcat în apartament, pentru constatarea decesului; cu ei, sosise şi un cadru medical, tânăr angajat, care urma să se consacre în efectuarea de examene de specialitate criminalistică; în poliţie, în caz de deces, se lucrează cu prezumţia de vinovăţie, până la proba contrarie; iar potenţialii suspecţi sunt cei din preajma defunctului.

Conduşi de soţia acestuia, agenţii, privesc totul cu luarea aminte a specialistului care nu admite omisiuni asupra nici unui amănunt; nu se ştie niciodată, de unde se poate prinde firul unei eventuale infracţiuni. Scăparea unui amănunt, ar putea induce în eroare desfăşurarea operativă a unei anchete. După constatarea decesului şi după primele priviri scrutătoare, opinia este unanimă: moarte naturală, în somn; dar ultimul cuvânt îl are medicina legală; fără verdictul rezultat în urma autopsiei, totul este supus bănuielii.

Conform principiului criminalistic, după care, până la proba contrarie, bănuielile planează asupra celor apropiaţi, cei doi agenţi , parcă la fel de tineri ca şi medicul, îşi notează câte ceva într-un carneţel, aparent convinşi că este vorba de moarte naturală şi întreabă dacă seara la culcare soţul s-a plâns de vreo indispoziţie, sau suferea de ceva cronic; apoi, au luat decedatul pentru autopsie şi, cu promisiunea că vor mai trece pentru formalităţile necesare, s-au despărţit de soţia acestuia, nedumerită parcă, de cele petrecute.

În sufletul lor, se ivise însă o bănuială: faţa cadavrului, deşi fără semne de violenţă, avea pe chip o expresie de mirare dezolată; parcă intreba: ”ce faci, nu vezi că mor?” N-au făcut însă nici o apreciere, faţă de constatarea aproape intuitivă. O simplă bănuială, a fost pasul care urma să le aducă faima profesională şi să deschidă o nouă direcţie în criminalistică; pentru a spulbera ceea ce părea a se contura ca o cale către crima perfectă.

La plecare, unuia dintre ei, nu i-au scăpat cuvintele unei vecine: Dumnezeu să-l ierte, că mult a mai suferit doamna de pe urma mizeriilor pe care i le făcea: ”Mare Crai!”. Mană cerească pentru un poliţist atent; cel mai înalt dintre ei, i s-a adresat, uşor amuzat:

– Normal, un bărbat aşa de frumos, cred că avea mare trecere ! L-a pedepsit insă Dumnezeu, pentru suferinţele Doamnei! Mă faceţi foarte curios şi, dacă nu vă deranjează, aş dori să mai stăm puţin de vorbă, când veţi avea timp; şi i-a şi întins nada, oferindu-i cartea sa de vizită. Când puteţi, sunaţi-mă! Abil plasată, cu intenţia lămuririi bănuielii ce-l cuprinsese, remarca talentatului poliţist, a dat roade în mintea femeii guralive, dornice să iasă din anonimatul palierului scării; încântat de sine, sau poate din fler, tânărul i-a zâmbit promiţător pentru implicarea ei în ancheta care presimţea că se conturează.

În răstimpul acestui scurt dialog, la doamna Popescu au început să curgă vizitatori, cu feţe cernite de circumstanţă, dar nu prea afectaţi, cunoscând, poate, necazurile la care ştiau că fusese supusă doamna, din cauza umbrelor care planaseră defunctului, cu toată discreţia dorită de soţia sa, Roxana. Anchetatorii au plecat, solicitaţi de alte urgenţe. Cu mintea proaspătă, nu şi-au uitat impresiile, accentuate parcă de compătimirile vecinei, privind coşmarurile suportate de doamna Popescu. Buni prieteni, şi compatibili, întru ale ambiţiei profesionale, neavând altă vocaţie, au hotărât că evenimentul, ar putea fi şansa lor, care nu trebuia nicicum ratată. Şi-au propus ca zilnic, să emită câteva ipoteze vizavi de cazul ivit. Mai ales, dupa ce printr-un telefon neaşteptat, vecina şi-a anunţat disponibilitatea de a onora invitaţia pe care o primise în ziua incidentului.

 Cu învăţătura Academiei de Poliţie proaspăt absolvită şi cu o ambiţie nedisimulată, cei doi au fost o gazdă ireproşabilă, care a descătuşat vrute şi nevrute din subconştientul stimulat de orgoliu al Invitatei. Astfel, anchetatorii au aflat în detaliu despre drama desfăşurată în familia Roxanei, vecina ei. În entuziasmul său, nu ştia că arunca nişte umbre asupra celei pe care de fapt, o căina. Din povestea ei, cei doi au aflat lucruri demne de tot interesul pentru confirmarea principiului criminalistic, în baza căruia, nimeni, până la proba contrarie, nu trebuie scos din cercul bănuielii  …

 Madi şi Onu, consecvenţi ideii abordate, vă întreabă …

1. Ce concluzie credeţi că va trage tânărul ofiţer, din logoreea vecinei ? … o declară suspectă de crimă, sau aşteaptă rezultatul autopsiei ?
2. Cum o va aborda pe soţia decedatului ?
3. Care va fi reacţia Roxanei ?
4. Cum se încheie cazul: O arestează ?! …sau la începutul carierei, impresionabil fiind, îi acordă circumstanţe atenuante, şi o iartă ?!

Ioan Ionescu – 27/28. 09. 2008

11 comentarii

Din categoria Din lume ..., Univers feminin

Sanşain Madi !

De la ”Mika Iepuraşa”  mea dragă, am primit ”Premiul Sanşain”Madi că a venit Primăvaraaa !

Regulile premiului sunt:

1. Copiaţi imaginea pe blogul dvs.
2. Scrieţi o listă cu zece lucruri care vă plac şi încercaţi să faceţi unul astăzi.
3. Daţi leapşa/premiu mai departe la 10 bloggeri care vă luminează ziua.

Acum, vă voi dezvălui, cele zece lucruri ce-mi plac mult de tot …

1. Îmi place Ciocolata Amăruie cu Scorţişoarăăă ! (Onu, să nu râzi !)

2. Îmi place  MUZICA, şi-mi plac Trandafirii Galbeni !

3. Îmi place … să mă aliiint !

4. Îmi place mobilierul vechi (baldachin, scrin …) din lemn de trandafir şi lămâi …

5. Îmi place să gătesc, daaa … chiar îmi place SĂ GĂTEEESC ! (ce credeţi voi că fac în timp ce ”execut” leapşa asta ?!)

6. Îmi plac Desenele Animate.

7. Îmi place să ”mă sui” în Google Earth.

8. Îmi place … când plouăăă !

9. Îmi place să fotografieeez !

10. Şi nu în ultimul rând … îmi place să mănânc sănătos !

Şi alte 51 de lucruri ce-mi plac foarte mult, le puteţi găsi … aici !

Premiul merge mai departe la: Cati, Teo, Orianda,  Valivu, Cristina, Nataşa, Cristian, Dănuca, Ionuţ şi Q-zone

22 comentarii

Din categoria Leapşă