ANCHETA I

Telefonul sună prelung la 112 Poliţie. După o aşteptare nefirească, birocratică, o voce repezită, deranjată parcă, răspunde răstit …

– Ce doriţi ?
– La telefon Roxana Popescu, se aude o voce feminină sugrumată de spaimă; vreau să vă anunţ că l-am găsit pe soţul meu mort în pat, deşi aseară, când s-a culcat, era perfect sănătos. Vecinii mi-au spus că trebuie să anunţ Poliţia, înaintea Salvării. Vă notaţi adresa mea ? Strada Eşecului nr 13, scara 3, etajul1, apartamentul 7, nu avem interfon; vă aştept jos la intrarea blocului.

 Agentul de serviciu, a notat, impasibil, cele comunicate; în indiferenţa lui matinală, nu şi-a dat seama dacă vocea de la telefon era sugrumată de durere sau de emoţia transmiterii anunţului. Doamnă, condoleanţe, trimitem imediat un echipaj să constate cele sesizate.

Uşurată de a-şi fi făcut datoria, doamna Popescu aruncă o privire fugară, ca să fie totul în ordine la sosirea echipajului. Cochetăria feminină nu se dezice nici în cele mai dramatice momente. Soţul mort în pat, era mai puţin important în faţa dorinţei ca impresia lăsată unor străini să fie cât mai favorabilă; este probabil o stare de spirit specifică momentelor de derută sufletească. Cu senzaţia ordinei formale, doamna Popescu îmbracă în fugă un halat şi coboară spre intrarea scării unde echipajul de Poliţie sosise deja si se interesa de apartamentul decesului anunţat.

Au recunoscut-o pe văduvă, după chipul răvăşit de spaima dureroasă. Au urcat în apartament, pentru constatarea decesului; cu ei, sosise şi un cadru medical, tânăr angajat, care urma să se consacre în efectuarea de examene de specialitate criminalistică; în poliţie, în caz de deces, se lucrează cu prezumţia de vinovăţie, până la proba contrarie; iar potenţialii suspecţi sunt cei din preajma defunctului.

Conduşi de soţia acestuia, agenţii, privesc totul cu luarea aminte a specialistului care nu admite omisiuni asupra nici unui amănunt; nu se ştie niciodată, de unde se poate prinde firul unei eventuale infracţiuni. Scăparea unui amănunt, ar putea induce în eroare desfăşurarea operativă a unei anchete. După constatarea decesului şi după primele priviri scrutătoare, opinia este unanimă: moarte naturală, în somn; dar ultimul cuvânt îl are medicina legală; fără verdictul rezultat în urma autopsiei, totul este supus bănuielii.

Conform principiului criminalistic, după care, până la proba contrarie, bănuielile planează asupra celor apropiaţi, cei doi agenţi , parcă la fel de tineri ca şi medicul, îşi notează câte ceva într-un carneţel, aparent convinşi că este vorba de moarte naturală şi întreabă dacă seara la culcare soţul s-a plâns de vreo indispoziţie, sau suferea de ceva cronic; apoi, au luat decedatul pentru autopsie şi, cu promisiunea că vor mai trece pentru formalităţile necesare, s-au despărţit de soţia acestuia, nedumerită parcă, de cele petrecute.

În sufletul lor, se ivise însă o bănuială: faţa cadavrului, deşi fără semne de violenţă, avea pe chip o expresie de mirare dezolată; parcă intreba: ”ce faci, nu vezi că mor?” N-au făcut însă nici o apreciere, faţă de constatarea aproape intuitivă. O simplă bănuială, a fost pasul care urma să le aducă faima profesională şi să deschidă o nouă direcţie în criminalistică; pentru a spulbera ceea ce părea a se contura ca o cale către crima perfectă.

La plecare, unuia dintre ei, nu i-au scăpat cuvintele unei vecine: Dumnezeu să-l ierte, că mult a mai suferit doamna de pe urma mizeriilor pe care i le făcea: ”Mare Crai!”. Mană cerească pentru un poliţist atent; cel mai înalt dintre ei, i s-a adresat, uşor amuzat:

– Normal, un bărbat aşa de frumos, cred că avea mare trecere ! L-a pedepsit insă Dumnezeu, pentru suferinţele Doamnei! Mă faceţi foarte curios şi, dacă nu vă deranjează, aş dori să mai stăm puţin de vorbă, când veţi avea timp; şi i-a şi întins nada, oferindu-i cartea sa de vizită. Când puteţi, sunaţi-mă! Abil plasată, cu intenţia lămuririi bănuielii ce-l cuprinsese, remarca talentatului poliţist, a dat roade în mintea femeii guralive, dornice să iasă din anonimatul palierului scării; încântat de sine, sau poate din fler, tânărul i-a zâmbit promiţător pentru implicarea ei în ancheta care presimţea că se conturează.

În răstimpul acestui scurt dialog, la doamna Popescu au început să curgă vizitatori, cu feţe cernite de circumstanţă, dar nu prea afectaţi, cunoscând, poate, necazurile la care ştiau că fusese supusă doamna, din cauza umbrelor care planaseră defunctului, cu toată discreţia dorită de soţia sa, Roxana. Anchetatorii au plecat, solicitaţi de alte urgenţe. Cu mintea proaspătă, nu şi-au uitat impresiile, accentuate parcă de compătimirile vecinei, privind coşmarurile suportate de doamna Popescu. Buni prieteni, şi compatibili, întru ale ambiţiei profesionale, neavând altă vocaţie, au hotărât că evenimentul, ar putea fi şansa lor, care nu trebuia nicicum ratată. Şi-au propus ca zilnic, să emită câteva ipoteze vizavi de cazul ivit. Mai ales, dupa ce printr-un telefon neaşteptat, vecina şi-a anunţat disponibilitatea de a onora invitaţia pe care o primise în ziua incidentului.

 Cu învăţătura Academiei de Poliţie proaspăt absolvită şi cu o ambiţie nedisimulată, cei doi au fost o gazdă ireproşabilă, care a descătuşat vrute şi nevrute din subconştientul stimulat de orgoliu al Invitatei. Astfel, anchetatorii au aflat în detaliu despre drama desfăşurată în familia Roxanei, vecina ei. În entuziasmul său, nu ştia că arunca nişte umbre asupra celei pe care de fapt, o căina. Din povestea ei, cei doi au aflat lucruri demne de tot interesul pentru confirmarea principiului criminalistic, în baza căruia, nimeni, până la proba contrarie, nu trebuie scos din cercul bănuielii  …

 Madi şi Onu, consecvenţi ideii abordate, vă întreabă …

1. Ce concluzie credeţi că va trage tânărul ofiţer, din logoreea vecinei ? … o declară suspectă de crimă, sau aşteaptă rezultatul autopsiei ?
2. Cum o va aborda pe soţia decedatului ?
3. Care va fi reacţia Roxanei ?
4. Cum se încheie cazul: O arestează ?! …sau la începutul carierei, impresionabil fiind, îi acordă circumstanţe atenuante, şi o iartă ?!

Ioan Ionescu – 27/28. 09. 2008

11 comentarii

Din categoria Din lume ..., Univers feminin

11 răspunsuri la „ANCHETA I

  1. 1.In prima faza o va declara suspecta ,asta pentru ca este tanar si infipt ,bucurandu-se inainte de vreme de reusita sau poate nu,dar va astepta si rezultatele autopsiei care vor rata adevarul.
    2.Nu cred ca o va lua cu dulcegarii in nici un caz ,ca doar nu suntem la povestile lui Sandra Brown.O va trata si aborda ca atare ,in prima faza ca pe o suspecta de crima.
    3.Nu-i va veni sa creada ca ea ,care a indurat atatea din partea lui si totusi l-a suportat ani de-a randul ,sa fie suspecta de crima .
    4.Totul depinde de rezultatul autopsiei ,pe care il asteptam (verdict: doza mare de viagra,ceea ce a dus la stop cardiac….cred).Nu cred ca la inceput de drum se risca sa o ierte in cazul in care acesta este vinovata .Se poate intampla sa o ierte ,numai in cazul in care pe timpul anchetei se indragosteste nebuneste de Roxana.

    In functie de presupunerile noastre ,faceti finalul povestirii? Sau deja il aveti?

  2. Pingback: Stupul VI « Ioan Usca

  3. La punctul in care ati decis sa intrerupeti povestea, dragilor Madi si Onu (apropo aveti veritabile veleitati de scriitori de romane politiste) e greu sa intrezaresti finalul.
    Cadavrul va fi transportat la medicina legala si se va face necropsia. Daca referatul legistilor va avea un verdict clar, moarte naturala, Roxana va fi o vaduva frumoasa, vesela si libera. Daca legistul va avea cea mai mica indoiala, apare in scena procurorul criminalist care va fi conducatorul anchetei.
    Mergand pe varianta II, suspiciune de crima, depinde cati bani mai are prin casa Roxana 🙂 🙂 am glumit nu va grabiti cu critica, stiu ca in Romania avem cea mai necorupta justitie….
    Oricum va urma un proces, iar daca se va dovedi ca ea este criminala, avand in vedere circumstantele, e posibil sa primeasca minimul pedepsei si, probabil, suspendare.
    Eu una insa sunt sigura ca a baut ca un porc si s-a inecat cu propria voma…
    A trait ca un porc si a murit exact asa cum a trait – urasc asemenea specimene.
    Iar ea o fraiera, din toate punctele de vedere.

    • Cati,

      Imaginatia ta este fabuloasa, si nu iarta nimic; se simte sansa, pe care criza o ofera crimei in contextul implicatiilor coruptiei.
      Cat priveste aparitia unei concubine este o varianta, de luat in seama !
      Cazul devine insa cutremurator ! Atata lacomie, in Universul feminin ? Multumesc, pentru filonul de veritabila atmosfera criminala !

  4. A… sa nu uit… poate sa mai apara si o amanta (dupa chipul si asemanarea lui) … vecina stie ce stie…. suparata ca animalul i-a promis ca divorteaza, face partaj, si cu buzunarele doldora se va insura cu ea…. intra tip-til in casa, face crize cand il vede cu navasta-sa in pat, o adoarme pe Roxana cu cloroform iar lui …..
    upssssssss
    stati ca mai e o varinata aia cu dentistul si cianura…. pentru un suras…. Deci Roxana avea o prietena (daca nu chiar fiica ei), stomatolog si…..
    Gata somn usor!

    • Mika,

      multumesc, pentru colaborare, dar nu mi-as ingadui sa imprumut ideile onor – vizitatorilor mei. Nici nu banuiesti, cat fler de anchetator ai. Spre bucuria participarii tale incerc destul de vag, cateva indiscretii.

      Asa zisul suflet este plin de surprize: nu neaparat o dragoste nebuna, face sa vibreze coarda sensibilitatii umane; uneori, o stare de compasiune, poate induce reactia iertarii. Cat priveste modul de actionare, din cate am inteles, ca in asemenea institutii de invatamant tematica scolara este mult mai aplicata; se studiaza Secretele comunicarii nonverbale; iar pt aceasta, ca un fundament, asa zisul PR (public relation), in decursul caruia, se urmareste marturisirea nonverbala a anchetatului; totul purtat la nivelele maiestriei de sine a urmaritorului, si a suspectului.
      Despre cotele acestei maiestrii, intr-un post separat, voi prezenta un caz f interesant, petrecut in lumea spionajului.

      • Wow ….si Magda mi-a spus asta …
        „Anchetam” la un moment dat amandoua un caz , insa recunosc ca ea este mai buna decat mine 😀 .
        Ajung acasa, curand, cand nima nu ma mai disturba ca aici la birou si voi citi continuarea anchetei !
        Poate ca am fler, multumesc ….dar se poate sa fie si din cauza multor filme vazute.

        Cat despre comunicarea nonverbala , am scris ceva aici si aici

  5. Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 4 « Ana Usca

  6. Pingback: Nici săptămâna asta! « Nataşa

  7. vecina e maritata si ambii anchetatori casatoriti ? ar fi dramatic; macar unul sa fie disponibil…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s