”7 ani de lângă mama”

Dacă bine îmi amintesc, vorba spusă la obidă, cum că inainte de 1989, nu era concediu să nu-l petrecem, plecând la munte sau la mare,  nu e chiar aşa. Şi nu mă înşel, când  încă mă cutremur, cum, într-un astfel de concediu, (ratat), am trăit o întâmplare, care mi-a zdruncinat nu numai fiinţa, dar pur şi simplu, pentru o clipă,  mi-a întunecat chiar mintea.

Eram într-un astfel de CO … 

Soţia plecase după cumpărăturile zilei,  iar eu am rămas cu mezina familiei, Cristinel. Imaginaţia unui tată, pentru copilul său, este penibil de săracă,  faţă de ingeniozitatea mamei, de a capta atenţia acestuia,  spre bucuria şi educarea lui iniţială. De fapt, cred că expresia “7 ani de acasă”,  este mai corectă,  mai veridică în forma 7 ani de lângă mama ”.  Şi, poate nu  străin, sau departe de realitate, legea stabileşte că în caz de divorţ, tutela copiilor mici, să revina mamei. Îmi amintesc nostalgic, de serile lungi de iarnă, când mama , pe patul improvizat ca o scenă,  ne îndemna să recităm poezii şi să cântăm cântecele, pe care tot de la ea  le învăţasem, sau să închipuim istorioare, pe baza basmelor copilăriei, citite sau povestite tot de ea. Şi când sub povara grijilor zilei, adormea aplaudându-ne, ne retrăgeam liniştiţi, învelind-o  şi învăluindu-o cu sensibilitatea pe care cu atâta gingăşie sufletească, o descoperise şi modelase, în fiinţele noastre, în formare.

Plictisită, Cristinel, îmi spune: ” tati vrei să mă dai în leagăn ? ”. În spatele blocului, erau improvizate câteva leagăne, pentru distracţia copiilor mai măricei. Bucuros de a scăpa de povara improvizaţiei,  care niciodată nu-mi reuşea, spre a o distra  aşa cum îi reuşea soţiei, am mers la leagăne. Acolo, o fetiţă  din vecini, în mare vervă , se aşeza şi se ridica în picioare, în timpul balansului periculos al acestuia. De pe margine,  mă uitam la fetiţa scheletică,  faţă de Cristinel şi-mi închipuiam, că probabil este subnutrită. Când, până să prind de veste, fetiţei mele i-a venit poftă să o imite, ridicându-se şi ea în picioare. Nici n-am reuşit să clipesc, şi am văzut-o zburând  din leagăn.

Căzută pe spate, şi cu bustul pliat peste picioare, fără un sunet sau mişcare, am crezut, că s-a prăpădit. M-am năpustit peste leagan, care în balansul puternic, mai să mă răstoarne şi pe mine. Strigând-o speriat, m-am aplecat asupra ei, cu un singur gând: dacă trăieşte, după lovitura la cap în cădere, o ridic în picioare, şi dacă va cădea, înseamnă că are şira spinării fracturată, deci totu-i pierdut, iar viaţa mea, nu mai are rost. O duc acasă, şi mă arunc pe geam. În clipa de spaimă,  de nebunie, că mi-am pierdut copilul,  pentru mintea mea rătăcită,  era singura pedeapsă,  pe care o meritam. Dumnezeu, ne-a ajutat iar, şi  gândurile mele negre nu s-au adeverit. Înspăimântat,  nu i-am povestit soţiei. Dar mulţi ani,  m-am temut ca lovitura la cap, să nu fi avut urmări fatale … Dumnezeu,  ne-a ajutat şi de această dată. 

S-a întâmplat , într-un concediu de odihnă, unul de groază cumplită,  dar plin de prezenţa divină !

Ioan Ionescu – 13.09.2009

Reclame

32 comentarii

Din categoria De acasă ...

32 de răspunsuri la „”7 ani de lângă mama”

  1. melami

    Dargă Onule!
    Se vede că nu mă mai iubeşti, de nu eşti deloc atent la amănunte!
    Am glumit, desigur. Totuşi, modifică-mi te rog adresa blogului, pentru că am trecut pe altă platformă.
    Noua adresa:
    http://silavaracald.cotcodacii.ro
    Să ai o zi bună! 🙂

    • Melami,

      Nu te contrazic, dar nu te-am uitat; tu esti o prezenta memorabila; si, ca dovada, o marturisire: de ce mama, nu este la fel de onorata, ca tatal? am gresit, eu ceva?am pus acelas suflet, aceeasi existenta!Si, totusi.., de ce?Mea culpa, voi corecta, neintarziat, adresa!Multumesc! Sa ai o noapte prolifica!

  2. Pingback: Si totusi Grecia are un mare avantaj « Hai ca se poate!

  3. lucia

    In poza ,este Cristinel?

  4. Pingback: Încă o zi tristă. Flori de zarzăr… « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă

  5. Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 20 « Ana Usca

  6. Pingback: Karel van de Woestijne (1878 – 1929) – Sunt o alună « Orfiv

  7. Pingback: Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 13 « Caius

  8. Pingback: Comentarii la Facerea – 8 « Ioan Sorin Usca

  9. razvanrc

    A fost doar un accident nefericit. Si eu cand eram mic am cazut de nu mai stiu cate ori, am avut si capul spart de cateva ori. Dar sunt niste experiente pe care aproape orice copil le are. Bine ca nu a patit ceva mai grav.

  10. Pingback: Elena Udrea a gasit vinovatii « Hai ca se poate!

  11. Pingback: Frust « Ioan Usca

  12. Pingback: Pasi prin istorie II. Reteaua “Caraman” « Adevarul e dincolo de noi

  13. Lucia,
    Multumesc ! Stiu ca scriu frumos; mi-a spus-o cineva de mult; care parca a facut o minune !

  14. Pingback: Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 14 « Caius

  15. Pingback: Timpuri noi « Nataşa

  16. Pingback: A facut Piedone joc dublu? « Hai ca se poate!

  17. Pingback: Citate importante « Nataşa

  18. Pingback: O dimineață la Dinar « Gabriela Savitsky

  19. Pingback: Norocul Prostului ! « World of Solitaire's Blog

  20. Pingback: Copiii, învaţă şi de la taţi ! « World of Solitaire's Blog

  21. Intr-adevar mama se ocupa cel mai mult de educatia copilului. Ea are mai mult timp in primii ani, mai multa rabdare (nu toate mamele au), iar daca au un anumit grad de cultura generala reusesc sa invete copilul foarte multe lucruri. „7 ni de langa mama”…ce frumos suna. Uneori pot fi o parte din anii acestia de langa bunici, pe vremea comunistilor era obiceiul asta ca parintii sa-si lase copii in grija parintilor care stateau la tara. Ce copilarie frumoasa!
    „Nici n-am reuşit să clipesc, şi am văzut-o zburând din leagăn.” La acest paragraf am ramas socat. Sinuciderea dvs nu era o solutie. Nu trebuia sa faceti multe lucruri: sa nu o lasati sa se dea in leagan in acest mod in primul rand, uneori trebuie folosita autoritatea in fata unui copil. Nu vreau sa va judec, deoarece nu stiu cand mi se poate intampla ceva asemanator, Doamne fereste! Sunt parinte de baiat, dar inca este foarte mic. Incerc sa-l educ prin iubire. Si uneori ma gandesc „what if…?” si incerc sa ma gandesc ce as face. Dumnezeu v-a ajutat sa fiti bine atunci si pe viitor!
    Frumoasa istorioara, educativa. Felicitari!
    Pot sa stiu cati ani aveti, daca nu sunt indiscret?

    • societate,
      Eram destul de copt, dar nu varsta am relevat-o, ci ratacirile mintii, in momente extreme, cand suntem inclinati sa judecam pripit/subiectiv;
      ca si aportul decisiv al mamei, in procesul de educatie al copiilor; copii care vor purta mesajul de civilitate, generatiilor urmatoare!
      Multumesc, pentru lectura activa a postului! Noapte calduroasa!
      Artificial, desigur.
      Ca eu tremur in casa!

  22. Da, vad c-ai avut parte de multe incercari ..

  23. Pingback: A facut Piedone joc dublu?

  24. Simpla si emotionanta povestea. 🙂 Ma bucur ca are un final fericit.
    Am impresia ca stiu cum ma percepi ca mama. Sunt grijulie si iubitoare . In afara de asta , ma consider o persoana destul de calma , dar vai de cel sau cea care incearca sa le faca rau picilor mei.
    Nu stiu daca iti poti imagina cum eu, o piticanie de 1,64m urlam la o mamica cu vreo doua capete mai inalta decat mine , pentru ca mi-a luat baiatul de urechi. O deranjase faptul ca alerga pe aleile parcului. Pai pentru asta ii dusesem acolo. Unde sa alerge? Prin casa? In fine, doamna respectiva tara dupa ea o fetita timorata si slaba. Nu stiu ce viitor are acel copil caruia nu i se dadea voie sa alerge sau sa fie galagios…e copil . Cand ar putea sa faca toate nazbatiile copilaresti?

    • „piticanie de 1,64m” mostră de civilitate:”Unde sa alerge? Prin casa? ”
      Eşti un caz rarisim.Nu-ţi mai spun Rara avis. Aş fi pleonastic. Te admir! Mulţumesc pentru lectură. E un omagiu adus mamei.
      Cpilul de care vorbeşti este o biată victimă, fără vină.
      A…, picii tăi cu o asemenea aprigă mămică,vor fi nişte giganţi, „a la Paciurea!” 🙂

Lasă un răspuns la lucia Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s