Arhiva zilnică: 16 mai 2010

Elixirul vitalităţii

Azi noapte, am avut un vis fericit… Ce înseamnă un vis fericit ?

Îmi este greu să explic, pentru că, nu  m-aş pricepe să vorbesc despre iubire, o temă ce mă depăşeşte, până la copleşirea de sine. Menţionez, că visez rar, dar vise fericite. Nu colorate, despre care persoane competente, spun că ar fi cele mai plăcute şi benefice. Nu, sunt alb/negru, după coloritul imaginilor care m-au impresionat aşa de mult, încât mintea, stăpânită de ele, prin intermediul subconştientului, mi le aduce în vis, ca o alinare a incendiului care mă mistuie purificator. În asemenea stări, devii mai sensibil, mai delicat, mai binevoitor, mai special.

Îmi amintesc, plăcut emoţionat, că în înflăcărarea mea liberalistă, până la votarea legii lustraţiei/a urii şi a dezbinării faţă de Patrie, mi s-a arătat în vis, un bătrânel, care mi-a vorbit de Crin Antonescu, în care spunea bătrânul, pot avea încredere ca în mine însumi; mai mult, a venit şi cu un argument sentimental: zice, ş-apoi, este dobrogean, tulcean, ca şi tine. Am descris totul, în povestirea Visul, postată pe blogul meu anterior Solitaire Amalgam, la care am renunţat, fiind prea dificil accesibil.

M-a urmărit ceva timp, figura bătrânului din vis, până într-o zi, cand, răsfoind o carte religioasă, am văzut o schiţă grafică, reprezentându-l pe Domnul Dumnezeu. Atunci, am tresărit; era bătrânul care- n vis, îmi vorbise despre PNL şi despre Crin Antonescu. Nu prea am îndrăznit a crede în acea minune, dar câtva timp, până la otrăvita lege a dezbinării naţionale, de la care, cred că şi bunul Dumnezeu, este dezamăgit, de protejatul lui, pentru care m-a convins, am facut-o. Oricum, aş prefera să nu mi se mai arate, că nici nu vreau să aud de Crin, darmite să mi-l facă din nou drag. Ciudat, că dorind să povestesc despre un nou vis fericit, am reluat tema PNL şi Crin. Ca-n vorba populară… ” junghiul, odată pătruns în oase, nu dispare prea uşor”.

Aşadar, un nou vis fericit … 

Se făcea că mă desfătam la razele calde ale unui prea întârziat soare primăvăratic; şi, în timp ce mă întorceam liniştit, pe o parte, aud în spatele meu, o voce caldă şi blândă; n-o mai auzisem niciodată, dar îmi părea familiară firii mele. Nu m-am întors, să nu mă lipsesc de învăluirea mângâierii, pe care o resimţeam. Când, aud: Onu, nu te speria, sunt eu Madi, colaboratoarea ta de blog. Cu o voce stinsă, spre a nu împrăştia mirajul clipei, i-am răspuns: Aaaaa…, bună Madi, bine-ai venit; chiar mă întrebam mereu: oare cum arăţi ? Nu te supăra, te rog, că nu mă întorc; mi se pare un vis prea frumos, şi nu vreau să-l împrăştii ! Nuuu.., nu, stai liniştit, sunt eu sigur; şi vrea să-ţi spun ceva ! Da, Mădisor, spun eu liniştit, şi ghemuindu-mă de plăcere. Onucu, aş vrea să-ţi propun schimbarea tematicii blogului; Ce zici de titlul: ”elixirul vitalităţii ”  ? Tu eşti pasionat de proverbul “mens sana in corpore sano”, şi cred că ai destul material naturalist, pe această temă, să încerci să încropeşti ceva.

Nu ştiu, ce are fata aceasta, dar am simţit nevoia să mă întorc, să văd transfigurat visul. Ca întotdeauna, însă, în paroxismul oniric, dispăruse. Mi-a rămas însă întipărită în minte, rugămintea ei duioasă, cu titlul: ”Elixirul vitalităţii”

 

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.
  

PS: În episodul următor, voi încerca, dezvoltarea excelentei idei a lui Madi, ca o variantă-alternativă, de antamare a năzuinţei noastre, către “salus populi, suprema lex esto!”

24 comentarii

Din categoria Credinţă, De sănătate ..., Madi