LESBIANA

Un subiect, care nu-mi face nicio plăcere, nici prin ce exprimă, ca aberaţie umană, nici prin amintirile de groază, pe care mi le declanşează. Este greu, să-ţi închipui un chip de înger de icoană,  pe un trup statuar marmorean, capabil să-ţi  răpească cel mai bun prieten.

Dintr-un grup de turişti elveţieni, l-a cunoscut pe Sorin, ghid de turism, în timp ce făceau turul oraşului Tulcea, ultima lor escală , în România. În etapa Tulcea era cuprinsă şi vizitarea Deltei. Nopţile de hotel, le-a petrecut cu Sorin, după ce,  în clipa fatală el,  i-a surprins privirea surâzătoare, plăcut impresionată de căldura vocii lui, pasionată de mirajul pe care-l conferă împărăţia apelor. S-ar zice că a fost dragoste  la prima vedere deşi, eu i-am spus, mai târziu, blestem, la prima vedere. Totul s-a petrecut cu viteza dezastrului. Printre îmbrăţişări, sărutări şi declaraţii, de nestăvilit, au hotărât să rămână împreună, până la capăt. El, nebănuind, că acest capăt este  necrezut de aproape. Nu ştiam nimic de drama care se desfăşura cu prietenul meu, până când, n-am primit un telefon, de la mama lui, plângând, să-i vizitez, că Sorin este în mare cumpănă. Când vii, îţi povestim tot, a fost încheierea convorbirii telefonice, încărcată de un dramatism, ce nu bănuiam să conţină în el, încărcătura tragediei. Când vii, afli tot; mi-au rămas în urechi,  ca un semnal prevestitor de clipe funeste, vorbele mamei lui Sorin. Am ajuns cu trenul pe seară, când el, surâzător, ca întotdeauna, m-a aşteptat la gară.

Avea băiatul ăsta, un zâmbet cald şi prietenos,  care-ţi împrăştia orice amărăciune, doar cât îl priveai. Iar când,  cu o voce melodioasă, blândă, proteguitoare, fără tonalităţi înalte,  parcă să nu deranjeze, începea să-ţi vorbească, erai învăluit de o senzaţie de încredere, ce n-ai fi dorit să se oprească, să nu te trezeşti din clipele de visare, în care te purtase. Am luat un taxi, şi am mers la el acasă; locuia singur, după ce îl părăsise a doua soţie. Fără să spun ceva, mi-a vorbit de Erika, noua lui prietenă; despre pasiunea care-i copleşise; că se hotărâse să meargă la ea, în Elveţia, unde părinţii ei deţineau o fermă zootehnică prosperă. Urma să renunţe la cariera didactică, unde ca profesor de fizică, era bucuria elevilor din clasele superioare. Deşi, relativ tânăr, călătorise şi predase mult în străinatate, de unde-şi însuşise maniera conversaţională elev-profesor, degajată, interactivă. Căpătase şi-şi dezvoltase deprinderea de a pigmenta lecţiile cu mici istorioare, de pe unde călătorise, aşa că  orele lui erau punct de atracţie, în şcoală, pentru amatorii de istorioare interesante din lume.

Îl ascultam şi nu-i înţelegeam pasiunea cotropitoare, care îl înlănţuise, fără drept de tăgadă. Încercările mele  de a-l determina să-şi tempereze înflăcărarea,  au fost zadarnice. A abandonat totul, pentru o pasiune mistuitoare, fără nici o judecată: a renunţat la catedră, şi-a înstrăinat lucrurile şi a dispărut, spre blonda lui elveţiană,  care, efectiv îi furase minţile. Câteva luni, mi-a scris, că este fericit şi nu regretă pasul făcut.

Apoi, corespondenţa, s-a rărit, şi nu mai avea entuziasmul primelor zile; după care, a încetat. Ca într-o noapte, spre ziuă, soneria de la apartament, să zbârnâie prelung. Trezit brusc, şi speriat, prin vizorul uşii, parcă îl văd pe Sorin. Nu-mi cred urechilor, când îi aud vocea. Deschid şi bunul meu prieten, se prăbuşeşte istovit, în hol, îngăimând ceva de genul că nu mai poate. Îl ajut să ajungă la pat, aproape adormit. Nu s-a trezit 48 de ore, de nu ştiam, dacă mai trăieşte. Am chemat Salvarea. După  trecerea şocului, a catadixit să-mi spună, că într-o noapte, s-a trezit în pat, cu o femeie, între el şi blondă. Şocul, l-a distrus; s-a îmbrăcat în fugă, şi nu s-a oprit decât în tren. Au urmat momente grele. Întors, spre bucuria părinţilor, i s-a găsit din compasiune, un loc de muncă. Din şocul trăit, a dat în patima băuturii. Alcoolul în exces, i-a distrus ficatul. A sfârşit, în comă alcoolică,  fără nicio şansă de revenire.

Ioan Ionescu – 09.10.2009

Reclame

13 comentarii

Din categoria Din lume ..., Univers feminin

13 răspunsuri la „LESBIANA

  1. Astfel de momente lasă urme adânci şi răni care nu se mai vindecă… Depinde, totuşi, cred eu, şi de tăria celui care trebuie să treacă prin aşa ceva. Implicarea sentimentală – într-un astfel de caz, dar de unde să ştii totul de la bun început – a dus la dezastru… O poveste de viaţă impresionantă…

    • Cristian,

      Orice avers, isi are si reversul. Mai ales in dragoste este perfect valabila expresia lui Hamlet: „a fi sau a nu fi, aceasta e intrebarea!”, reluata si de Eminescu in Mortua est:

      „Si-apoi… cine stie de este mai bine
      A fi sau a nu fi….Dar stie oricine
      Ca ceea ce nu e, nu simte dureri
      Si multe dureri-s, putine placeri”

      Sensibilitatea comentariului tau, mi-a amintit de o alta drama, a unui prieten; despre ea, mult mai tragica, intr-un post, in curand!

      Multumesc, si o noapte senina !

  2. Trist, tulburator.
    Vezi, adesea, viata bate filmul.

  3. Pingback: APE TULBURI – GEAMANTANUL (partea întâi) «

  4. Cred ca unii au un pseudosentiment pseudomagic/religios si de acolo chestia cu bautura, care in fond este tot un… ritual! Problema la romani si alte popoare fundamentaliste, este ca se iau in serios la unele si in gluma la altele – care chiar sunt serioase! Daca l-ar citi mai cu atentie pe Shakespeare, ar fi retinut ideea cu „viata e o scena si noi actori”… Niciun actor nu se apuca de bautura pana moare, ca … nu’s ce personaj din piesa e..”rau”! Doar daca actorul e si el ..”sarit” si vrea sa vada „cum ii sta „!

    • George,

      Cu magia dragostei, nu e de glumit. E o fata morgana, atragandu-te irezistibil catre inima desertului implacabil, daca nu ai sansa unei minuni rarisime. In cazul dat, bautura era speranta in elixirul uitarii; dar, odata inoculata, a creat dependenta fatala. Victima a fost actorul , visand rejucarea rolului pierdut !

  5. Pingback: Făt-Frumos și-o lacrimă « Andi Bob

  6. Am toata admiratia pentru cei care sunt in stare de mari iubiri.
    Nu sunt de acord cu distrugerea propriei vieti din cauza cuiva. Viata ne este data spre a fi traita.
    Un bun prieten si coleg tocmai fusese admis in Uniunea Artistilor Plastici. Cand imi povestea despre iubirea lui, tinandu-se de mana si recitand Guillaume Apollinaire- avea lacrimi in ochi.
    Cand a fost tradat, s-a sinucis.
    Nu l-am putut intelege.

    • Gina,
      Cred ca este vorba da fiinte hipersensibile, cuprinse de panica.
      Un var de-al meu, din parte mamei, a facut aceeasi figura, in urma unei glume neinspirate, a prietenei lui.
      Ca sa-i verifice sentimentul, printr-un simplu telefon, i-a spus ca totul s-a terminat.
      S-a otravit, in aceeasi noapte !
      Ce se poate spune ? Probabil ceva maladiv !

  7. E o poveste trista tocmai pentru ca e o istorie de-o viata aici. Uneori, insa, ratiunea, simtul raspunderii se prabusesc lovite sub formula cinica a dragostei ori, si mai rau, a simplei atractii sexuale. E greu sa-ti pastrezi cumpatul in astfel de momente, o spun din proprie experienta. Pacat, pacat de OM…

    • Teo,

      Asa este!
      Si interesant, ca s-a intamplat dupa 40 de ani, cand se spune ca omul e matur pe deplin.

      Dar probabil, sufletul, conform esentei sale divine, ramane mereu tanar, si are cerinte, asemenea!
      Dar cel mai mult, m-a surprins, candoarea acestui baiat!

  8. Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe posturi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s