Viitura şi Piaţa

– Şefu, îmi permiteţi ?
– Da.
– Mergem ?


– Unde mă, nu vezi că mai am de lucru ? Şi arată spre sticla în parte golită, aflată pe un teanc de hârtii, pline de cifre.
Şefu, mă gândeam la o baie de sinistraţi ! 😀 Ar fi ca la  Piaţa Universităţii. Aţi văzut , le-aţi promis într-o veselie, că vă mai întâlniţi, şi după o jumătate  de an, tot vă credeau, şi vă aşteptau.
– Cine mă, sindicalistu’ ăla de la învăţământ ? Păi îl compari p’ăla cu disperaţii, care şi-au pierdut casele şi agoniseala de-o viaţă ? N-ai văzut ce-a păţit Emiluţ, în Dorohoi, când i-au cerut slujbe ? Îmi pare rău, de băiatul ăsta. Iar vor spune că l-am lăsat, după ce l-am folosit !
Şefu, prea s-a hazardat; cine l-a pus să intre în gura lupului, pe o vreme ca asta ?
– Hă, hă, hă, păi n-avea ce face, m-a ascultat săracul.

Păi, şi de ce mă trimiţi pe mine acolo, mă ? Apropo, mai ai lista aia  de reduceri, la Palat ? Ia pune şi la tine semnul întrebării !
Şefu, glumiţi ?!?! Păi dacă plec eu, cine vă mai laudă şi vă apără ?
– Mă, tu ai dreptate, mai ales la linguşeli, dar crezi că eşti singurul poltron, din jurul meu ?  Să-ţi mai spun un nume, care te-ar putea înlocui ?
– Nu Şefu, vă cred !
– Atunci, lasă-mă să-mi termin treaba începută, în linişte. Pleacă, şi trage uşa după tine. Când îs gata, te  strig !

Ba nu…, mai stai; ia fredonează-mi o manea, aşa cum  te pricepi tu. Da manea să fie, mă, să-mi amintească de ecourile ritmurilor exotice, din porturile prin care-am acostat.

– Da Şefu, da m-aţi speriat rău, cu semnul de întrebare, de pe listă; pot să-mi torn şi io, un păhărel, să-mi revin ?

– Bine mă, da mai aduci una, că nu-mi iese deloc deficitu’ ăsta bugetar. O golim amândoi.

– Da…, nu-i prea mult, că ştiţi, eu mai am şi ficatu’ umflat, de la stres ?!

Bine, mai vedem. Ia stai colea jos, lângă mine să discutăm serios problema. Şi luându-l de umeri, pe speriat, îi spune… Măi, eu aş merge, dar mi-e frică… tu n-ai văzut , ce-au făcut împuţiţii ăia, la Cotroceni, fără nici un respect, pentru autoritate ? Păi ce vrei: 1907 ? Înduioşat de îmbrăţişarea şefului, fără să uite de semnul întrebării de pe listă, sfetnicul de taină, spune prudent: aşa-i, Dumneavoastră, aveţi întotdeauna dreptate. Abia acum văd, la ce necaz, vă îndemnam ! Poate să mai încercăm …Piaţa Universităţii !?

Şeful, îl privi cu ochi galeş, zâmbi, şi aruncă sticla inutilă, la coş !

Reclame

31 comentarii

Din categoria Politică

31 de răspunsuri la „Viitura şi Piaţa

  1. Nu te recunosc 🙂 🙂 🙂

  2. Ma uitam crucindu-ma la acea „sedinta de guvern cu prefectii” data la TV !
    Incredibil ! Chiar si acum aud acele insiruiri de cifre ascultate de toti in jurul mesei !
    Ai fi crezut ca fiind citite „chiar” in guvern, ar fi urmat instantaneu masuri, soluti grabnice de ajutor! Orice!.. Dar… se citeau „rapoarte” si atat…
    De fapt …ceea ce se petrecea acolo era pentru… telespectatori !
    Sa se vada ca „discuta” despre inundatii…

  3. Iată un pseudo-zeus în mocirlă. Şi la propriu şi la figurat…

  4. Pingback: RENAŞTERE «

  5. Pingback: Bahic – Sânge balcanic (102) poem « Cosmin Stefanescu's Blog

  6. Pingback: Imagini de călătorie … « M's blog

  7. M-ai distrat de dimineata. Multumesc! E un pamflet reusit. La mai multe! 🙂

    • Sa-ti spun Oana, Sa-ti spun Clara ! Oanaclara ?

      Cum, ca sa raman eu insumi ? Ai o cafea pregatita, sa taifasuim ? Nu cred ca pot nutri asemenea speranta! Dar din toata slabiciunea mea, am sa incerc o multa si calda multumire; ca avataru-ti, imens imaginat. Si dupa ce-i vom goli licoarea fermecata, la Cicero, sa ne gandim, in latina visare !

      Sa se infaptuiasca, a ta generoasa urare !

      • Poti sa imi spui cum doresti. Am un amic ce m-a botezat Claraoana. 🙂
        Sa inteleg ca si tu esti dependent de cafea? 🙂

      • Sunt dependent de ciocolata amaruie, cu scorţişoara; gustul nostru comun: al lui Madi, si al meu.
        Îţi recomandăm şi ţie !!! Este un antioxidant puternic !

        Am să-ţi spun Oara, un diminutiv grecesc !

      • Oara suna interesant. 🙂 Imi place foarte mult scortisoara , dar nu ma omor dupa ciocolata amaruie. Cea care imi place cel mai mult e de la Heidi si e cu miere si nuci. 🙂

      • Oara/Oanaclara,

        Ciocolata neagră, amăruie, cu un conţinut de 80 la sută cacao, este un excelent tonic si protector cardiovascular. Cu scorţişoară, este un energizant special. Am verificat cu Madi, şi rezultatele sunt de toată lauda.
        Mai mult, scorţişoara, are un efect antiviral foarte puternic. Consumă cel puţin un pătrat de ciocolată zilnic, şi inima-ţi va fi recunoscătoare. Iar dacă simţi nevoia unei înviorări, fă-o împreună cu o linguriţă rasă de scorţişoară. Vei chiui, de vioiciune. Ca dar de botez, am să-ţi ofer o povestioară, Oara, mai scurtă, realitatea, fiind un pic mai întinsă.

        Noapte în Pace !

  8. scuze de offtopic, deşi aş putea fi şi on că citesc p-aici via Mirela 😉 ,
    am trecut să-ţi mulţumesc pentru poezioara lăsată lui SNEJINKA (FULG DE NEA) la Mirela pe blog
    mereu inspirat, mereu tonic, mereu mereu 😀
    mulţumim!

  9. Pingback: In Romania azi 1 iulie 2010 este jale « Hai ca se poate!

  10. Pingback: Comentarii la Facerea – 38 « Ioan Sorin Usca

  11. Pingback: Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 45 « Caius

  12. Pingback: Si totusi cine este vinovat? « Hai ca se poate!

  13. Pingback: Pagina nu a fost găsită « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă

  14. Pingback: Un om puternic. Ringul « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă

  15. Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Imagini senine și flori în balcoanele mele

  16. 😆 tare. ar fi bun si dialogul de la intoarcerea de la inundatii.

    „Mama ce m-au enervat nesimtitii aia! Niste isterici pt ce? Le-a luat apa casele, mare shmekerie. Sa puna mana sa faca o vanzare anterioara si sa-si ia alta. In baneasa. Acolo nu sunt inundatii. Inca. A fost una cand s-a spart teava aia, dar d-aia e bine sa-ti iei penthouse.”

    • Alex,

      Problema este relativ delicata. Nu e de vina nimeni ca au cazut ploi abundente. Naturii, omul i se cu sanse iluzorii; mai devreme sau mai tarziu, tot ea castiga. Olandezii au reusit temporar.Temporar, ca nu s-a produs o crestere masiva a nivelului marii, ca urmare a topirii ghetarilor, cand apele sa inghita tot !
      Multumesc pentru vizita, ; poate voi incerca un simulacru, post vizita.
      Am insa o jena; prea multa nenorocire !

  17. Pingback: In Romania azi 1 iulie 2010 este jale

  18. Pingback: Si totusi cine este vinovat?

  19. Pingback: Imagini de călătorie … | M's blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s