Arhive lunare: iunie 2010

ADEVĂRURI ! ÎNCERCĂM ?

 Conform unui adevăr istoric, la curţile monarhice, există expresia, deloc paradoxală: Regele a murit (anunţ trist, dureros), Trăiască Regele (anunţ vesel plin de fast, cu  ocazia noului încoronat; cum va fi Alteţa Regală prinţul Nicolaie I , primul nepot al MS Regelui Mihai).

Conform însă, unui adevăr zoologic, şi aci, nu ne poate combate nimeni, ba chiar suntem siguri de susţinerea savantului Buffon, animalele sălbatice, au o calitate superioară omului cumpătarea ! Se zice , că la lei, Şeful, este primul la ciolan, dar, după ce s-a săturat, pleacă demn şi maiestuos, lăsând restul prăzii, leoaicelor, puilor şi pensionarilor ! Avem confirmarea acestui adevăr natural, prin pisicile maidaneze, din spatele blocului; este drept, mai degenerate ca leii, în ce priveşte bunele moravuri ale cumpătării, dar evident, mai apropiate omului.

Este vorba desigur, despre …motani, pisici mămici, pisici pisoi, pisici vagaboande şi pisici pensionare (bătrâne, bolnave), ne mai bune de nimic – fătat pisoi sau prins şoareci. Ei bine, cine nu ne crede, îl invităm să se convingă de ierarhia strămoşească, a acestor patrupede, dar mai ales de cumpătarea lor exemplară: cum  îşi fac plinul gastric, pleacă, lăsând locul altora , sau pur şi simplu, muştelor, sau vrăbiilor.

Este de-a dreptul duios !

Alt fapt; adevăr politic: Moţiunea a căzut, Trăiască Parlamentul ! Care insă ? Cel  de pe ..Lista Ruşinii ? Nu ! că din cauza lor, a câştigat BOC, cum sonor, ca un poloboc, spunea ex-premierul Tăriceanu ! Atunci, cine, că n-or fi toţi, ca Parlamentul Ruşinii, cum le spunea regretatul ţărănist Ticu Dumitrescu ?

Ei bine, să ne gandim la un experiment, să se delimiteze toţi, de ruşine, încercând …cumpătarea !

La încasat bani bugetari, după nevoile personale: casă, masă, maşină, îmbrăcăminte, vilegiatură în locuri cu ţunami; date antropometrice, şi câte alte bazaconii, le-or mai da, prin mintea aceea specială, politică. Atât ! Şi restul, să lase eşalonului inferior: Guvernul, şi clientela sa. Principiul: acelaşi, că de ce ei să nu fi luat şi alţii să se îndoape ! Desigur, prin modelul pilduitor al şefilor, noi  nu ne vom mai lăcomi, nu vom mai avea burţi şi posterioare, de să cădem în nas, sau pe spate, nu vom mai face greve, şi moţiuni.

Ba chiar, ne gândim, cei mai evoluaţi, care n-au nevoie, să trăiască din simbria de la Parlament sau Guvern et. Comp.,vor  renunţa , chiar şi la aceşti bani; întrucât, campania, şi-au susţinut-o din osânza proprie, Şi, ca nişte politicieni cumpătaţi, şi exemplari, ce sunt, şi-or fi oprit banii pentru zilele de odihnă bine meritată, care urmează diletantismului politic. Se prinde, cineva ? Parlamentari, aşteptăm oferte ! Domnii Preşedinţi de partide, PSD şi PNL ? Ponta şi Antonescu ? Ca prim exemplu ?

Madi şi Onu

Reclame

12 comentarii

Din categoria Politică

Păpuşa mea …

Printre pânzele de păianjen ale copilăriei am găsit-o …

Nu-mi mai amintesc. Poate că mi-a adus-o Moş Crăciun cu surâsul mamei. Poate că mi-a crescut în braţe, aşa cum cei mai frumoşi muguri cresc din copacii tineri. Sau poate că mi-au adus-o berzele odată cu primăvara, într-un colţ de copilărie. Şi tocmai de aceea, poate că am iubit-o. Pentru că venea dintr-o lume necunoscută. Şi tot ceea ce este nelămurit te atrage, te învăluie în iubire. Lumea ei era lumea celor care, în tăcere, niciodată cu cuvinte, îmi umpleau braţele cu cuibăriri calde. În fiecare rochiţă cusută stângaci, dar cu drag, îmi lăsam pentru totdeauna o frântură din copilăria mea. I-am pus ghetuţele întâilor mele drumuri, i-am pus căciuliţa întâilor mei fulgi de zăpadă. Am îmbrăcat-o toată în întâia mea copilărie… Şi i-am cerut în schimb singurul ei surâs pe care-l avea pus pe buze de cineva necunoscut din lumea necunoscută de unde venea şi ea. Printre pânzele de păianjen ale copilăriei am gasit-o, poate putin obosită de aşteptare. Era aceeaşi… Chiar dacă avea capul spart şi mâinile rupte… Căci păpuşa mea nu era în porţelanul acela cu ochi albaştri şi zâmbetul încremenit, ci în pieptul meu, prietena gândurilor şi a drumurilor mele. Şi pentru prima oară am simtit că-n cartea de gramatică lipseşte din rândul fiinţelor, una singură

… Păpuşa mea !

34 comentarii

Din categoria Diverse ...

ILUZIE

Azi, până la votarea moţiunii de cenzură, există mari emoţii …

 Pică sau nu pică Guvernul ?

 

Sunt însă şi veşti bune… dacă pică, ar veni liberalii, în frunte cu primarul Sibiului, Klaus Johannis; de fapt, NEAMŢUL. Că, zice lumea,va fi sprijinit de nemţii din Germania: mai buni, mai tehnici, mai întreprinzători. De fapt, nu-s ei printre primii opt mari ai lumii ? Păi dacă-i aşa,  aşa să fie, să ne mai modernizăm şi noi puţin spiritul mioritic; să mai renunţăm, la “căţeluş, cu părul creţ, fură raţa din coteţ…” . Dar, după eşecul Preşedintelui, de a fi schimbat data discutării Moţiunii, slabe speranţe, că-l va accepta ! În caz favorabil, probabil, vor începe cu oprirea hemoragiei bugetare şi recuperarea resurselor financiare,  prin reconsiderarea cheltuielilor guvernamentale  clientelare.

Concomitent cu antamarea colaborării cu Germania în vederea organizării tehnico-ştiinţifice a agriculturii, pe baza principiilor economiei de piaţă şi a principiului liberal ”prin noi înşine”. Nefiind neglijate, fondurile europene de investiţii,  nerambursabile (pentru care, ar trebui exploatată orice şansă). Implementarea spiritului antreprenorial al ideologiei liberale, sub deviza ” îmbogăţire prin noi înşine” , este implicită.

Desigur, o guvernare liberală, nu are nevoie să fie învăţată ce, şi cum să facă. “Ei ştiu tot!” Rămâne cu valoare de principiu, cuvântul de ordine al oricărei administraţii : “AUSTERITATE, de la vârf !” Poate că totuşi, nu trebuie uitată şi tolerată, minciuniada calomniatoare , conform “tendenţiozităţii” căreia  suportăm consecinţele neîmplinirilor guvernărilor anterioare; aspect în care BNR, poate avea un rol decisiv. Şi, poate ca un început al Revoluţiei bunului-simţ, se va porni orientarea tuturor, democratic, către bunul mers al treburilor, inclusiv obişnuirea cu spiritul responsabilităţii personale, şi al respectării LEGII, fără invocarea nici unei scuze, indiferent din ce parte. Altfel spus, “dura lex, sed lex” (Cu LEGEA, nu te joci!). În timp, prin utilizarea armonioasă, înţeleaptă şi durabilă  a bogăţiilor naturale, ne vom redresa economic, şi ne vom lua soarta, în propriile mâini, indiferent de aşa zisa “predestinara geografică”, a României… Un exemplu, edificator: Olanda. Este clar, nu vreo forţă supranaturală, le-a scos olandezilor terenurile fertile agricole, din mare.

PS: Ar trebui poate, să privim o colaborare  cu Germania,  nu doar ca un mijloc de dezvoltare socio-economică, ci şi ca un parteneriat civico-educaţional.

                                Doamne, ajută !                               

Madi şi Onu

24 comentarii

Din categoria Politică

Enya Pete – O stea în devenire !

Mirela Pete, o descoperire spirituală de blog, este Luceafărul aspiraţiei mele către arta de şevalet, care , nu şi-a descoperit vocaţia de sculptor al viului, decât la apariţia capodoperei care urmează. Mă întreb, de când am aflat-o, ce taine ale sufletului, să-şi fi pus amprenta, în zămislirea acestei capodopere! Poate urmarea regulii de viaţă “Nulla dies sine linea” , a pictorului Apelles, când Mirela, filon de frumos, suprapunând zilnic, pe şevalet, emoţie peste emoţie, a dus la saltul calitativ, din care s-a întrupat Enya, o frumuseţe de vis, şi un talent plastic, de excepţie, care la 13 ani a realizat trei vernisaje încununate cu câteva premii. Poposind, în căutarea oazei de frumos, pe blogul Mirelei, am aflat de Enya, din postul său, închinat Zilei copilului …

Astăzi e 1 Iunie, așa că darul meu pentru Enya e chiar această expoziţie (și câteva flecușteţe dulci!) , așa cum darul ei este câștigarea Premiului pentru desen și pictură, cu ocazia concursului anual de desene, organizat de Biblioteca județeană ”Octavian Goga”, Cluj, concurs numit ”Eroii cărţilor citite”. Enya a mai câștigat de două ori Premiul I la această prestigioasă menifestare artistică din urbea noastră, la care participă școli și licee din tot judeţul. Anul trecut n-a participat. In spatiul himeric virtual, am comentat, emoţionat, următoarele:

Mirela, ”Din artă, s-a întrupat Enya ! La Mulţi Ani, Sănătoşi, fructuoşi, iar ţie, felicitări, pentru capodoperă şi un Univers fericit!” Am fost răsplătit, cu prisosinţă, pentru încercarea de a fi produs sincer, o bucurie, intens meritată! Mirela, creatoarea Enyei, mi-a raspuns, cu o încântare, care m-a făcut mândru de sensibilitatea dăruită de mama.
World of Solitaire: “O urare minunată, pentru care îţi mulțumesc din suflet ! Pentru toţi copiii, La mulţi ani fericiţi de 1 Iunie ! Îmi place să fiu sigur de afirmaţiile mele, de aceea, m-am uitat şi la o opinie autorizată, din blogosferă, CELLA, care, marturiseste: “eu nu ştiu pentru ce carte este ilustraţia aceea cu PAIAŢA dar am rămas absolut amuţită; eşti o minune de copil frumos şi talentat ENYA, mare bucurie mi-ai făcut azi; să ai doar zile senine şi pline de inspiraţie şi culori. FELICITĂRI din tot sufletul” M-am liniştit, n-am exagerat, cu nimic !

A urmat serbarea încheierii anului şcolar, la Liceul Gh. Şincai, din Cluj, unde învaţă eroina noastră, în clasa a V-a B. Revărsarea, parada de frumos, cu ocazia spectacolului organizat de remarcabila profesoară de istorie Lucia Copoeru, sunt copleşitoare. Spectacolul, un periplu specific Antichităţii: Olimp, Roma, Cleopatra, Teodora, Marc Antoniu, Venus şi Zeus. În rolul magnificei regine a Egiptului, Cleopatra, Enya ! Efectiv tulburat de imaginile prezentate în postul Mirelei: “Zei, zeiţe, regine, patriciene, generali, gladiatori….la Liceul Gh. Şincai, din Cluj”, comentez …

“Frumuseţea superbei tale copile, este răscolitoare; aproape de durerea regretului. Cum să trăieşti, fără să ai şansa clipei reale de admiraţie de aproape, a unei unei asemenea splendori ? În peregrinările mele, am avut ocazia întâlnirii unor astfel de zeiţe ale frumuseţii. Şi Enya, mă întoarce către acele momente de vis. Ca să mă înţelegi, încearcă starea spirituală, de nerealizare, când capodopera plastică din suflet, nu reuşeşte să se întrupeze pe şevalet. Poate, Michelangelo, era deseori uricios si ursuz, tocmai din aceste confruntări între vis şi operă ! Şi, că m-ai pornit, probabil Enya, are ceva puternic, din creola Josephine de Beauharnais, pasiunea lui Napoleon, mai puternică decât gloria. Urările, se înţelege, sunt pe măsura admiraţiei, atât a operei , cât şi a autoarei ! Cu bine !”

Cu aceeaşi sensibilitate maternă, artistică, Mirela, îmi răspunde: ”World of Solitaire …prietena mea, CELLA (care nu mai scrie pe frumosul său blog, din păcate), avea o vorbă  (în scris): ”Când un comentariu e prea frumos, nu mai am cuvinte şi tăcerea înseamnă totul”. O voi parafraza, adăugând, pe lângă mulţumiri (inutile, la un asemenea comentariu …) că scumpa mea Enya e frumoasă pe cât este de bună şi că frumuseţea ei este pe măsura sufletului său mare. Cred că Dumnezeu o va ajuta să fie mereu fericită, tocmai pentru că Enya se bazează mai mult pe inteligenţă, spirit, cultură, talent, bunătate şi doar în ultimul rând pe frumuseţe. Lucru care o avantajează. Talentul, şi aici fac apel la referirea ta la Michelangelo, prietenul meu de peste timp, este cel care o încununează, care îi dă această privire şi îndrăzneală, pentru că, dacă e conştientă pe deplin de vreun har al ei, e absolut convinsă de talentu-i deosebit la arte plastice. Mulţumesc ! E copleşitor ! O seară minunată !”

Nici eu nu pot descrie euforia care m-a cuprins, văzând ce bucurie am produs. Ca şi mândria, de a fi intuit talentul, sub un chip tulburător de frumos! Şi, de aci, ideea postului, special, prin conţinutul temei sale despre o realitate artistică veritabilă !

PS: Este un gest de atenţie, faţă de vizitatorii mei, să îi îndemn, ca în momentele lor sufleteşti, cele mai dificile să viziteze posturile Mirelei Pete, dificile; le asigur o revenire prin frumos, la optimism, surprinzătoare. O rog pe Mirela, dacă există inadvertenţe, inerente, în relatarea mea, sau scăpări, să mă ajute, să le remediez !

Mulţumesc !

12 comentarii

Din categoria Univers feminin

Norocul Prostului !

 Vorbesc de mine , desigur ... 

N-aş face referire asupra altcuiva; surorile mele, mi-ar întoarce spatele.  Am primit de la mama, o educaţie perfectă, dar dupa mine păguboasă. Mă comport însă ca atare, pentru că, “7 ani de la mama” nu se uita niciodată ! (vezi, Postul)

 

De fapt, care-i problema ? Conform titlului, ziarul Gândul de ieri, 7 iunie, mi-a sugerat  ideea unui post, pe marginea Întâlnirii de la Snagov, care în imaginaţia mea înseamnă  de fapt, Întâlnirea înaintea Sfârşitului. Mai precis, primul simptom al Pieirii Răului. Pentru că, marţi 15 iunie  se votează Moţiunea de cenzură, care oricum am lua-o, tot un sfârşit înseamnă al cinismului, al răbdării oamenilor, al existenţei Naţiei. Privitor la răbdare, am un reper infailibil, dat de muza mea mediatică, Gândul, care reproduce esenţialul pentru mine, al cuvântului senatorului PDL de Prahova, Georgică Severin, respectiv: ” sunt ferm convins de onestitatea şi tragedia premierului Boc. Din păcate, şi-a asumat un rol în care regizorul este la Cotroceni …”

 Sunt foarte curios, cum îi clipea ochişorul dezvăluitului. Oricum, sigur, i s-a ivit o lacrimă de tămâie şi otravă, ca la …„dragă Stolo” , asemenea salivei caimanului de Comodore. Referitor la cinism, am mostra mesajului de o prostie sinucigaşă, al fostului PNL-list zburător, Gh. Flutur, respectiv:  ” Celor de la PSD le chiorăie maţele de foame. Le e dor de putere. Nu vă lăsaţi călcaţi în picioare. ” Ne mai trebuie vreo dovadă asupra oportunismului acestui cameleon devenit din galben, portocaliu ? Şi în general asupra acestui spectru ? Cât priveste existenţa Naţiei, prin condamnarea la mizerie, ascult îndemnul Wandei, o fetiţă indigo, care are o vorbă: ”nu mai spune, că se-ntâmplă” mă  limitez doar la ce-am spus în introducere.

 În sfârşit, aş vrea să-mi exprim nedumerirea asupra tăcerii complice, a Guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, a cărui ieşire la rampă, ar demonta Minciuniada politicianistă, calomniatoare; cea mai recentă, îndatorirea ţării, până la înrobirea actuală, de către ex-premierul Tăriceanu, singurul politician demn, mai puternic decât Preşedintele Băsescu ! Poate că dl. Boc este instrumentul de supremă încercare a răzbunării maladive ?

În sfârşit, apropo de norocul prostului, din lectura comunicatelor, celei de a 4-a Puteri în stat, aflu cu deplină satisfacţie: Legea lustraţiei, a urii şi a dezbinării, cum mi s-a părut mie , a fost declarată neconsituţională.

Motivul: Sunt interzise condamnările colective. Şi când mă gândesc, un specimen, din această abominabilă categorie, recomandă parşiv, la adăpostul glumei, cum fac toţi laşii, aruncarea Curţii Constituţionale, în cocina porcilor, spre a-i proteja de stresul crescătorilor acestora. Probabil, omenirea va avea permanent, bolnavii săi de ură din frustrare !

 PS: Nu vreau să înciudez pe cineva, asupra faptului că mă mândresc de menţionarea unor probleme socio-economice, în posturile mele, pe care le văd preluate de forţe, mult superioare mie. Ce bine ar fi însă, dacă presa ar avea, faţă de societate, o autoritate cutumieră, de genul: veni, vidi, vici ! Adică: am urmărit (sesizările presei), am verificat (corectitudinea lor), am corectat (sesizările obiective). Lapidar spus: citit, verificat, vindecat !

28 comentarii

Din categoria Politică

Ce faci, Opoziţie ?

În ziarul Gândul, de ieri, 4 iunie, citesc despre noi reduceri de personal şi în 2011, cică pentru a reveni la o schemă normală de personal.

Atunci, am trăit, până acum în anormalitate ? Cine stabileşte normalitatea ?  Nu din necesitate socio- economică, au fost create ?

Ce face Opoziţia ? Sau îi trage înainte, ca un papagal bine dresat de Băsescu, cu anticomunismul ? Cuvinte goale, ca unora pe gust, să le sune ? Poate-am putea trăi şi pe-o jumătate din teritoriul Patriei ? Dacă reuşim aşa de bine să ne dezbinam ? Şi să avem un PIB …ca-n Hong Kong ?

Presa, a 4-a putere în stat, cum i- a zis Napoleon, a descoperit rezerve financiare imediate, car ar degreva rezonabil finanţele ţaării, demontând cu cifre incontestabile, minciuna politicianistă clientelară şi temperând astfel, zelul guvernanţilor de împrumuturi care să fie tot clientelar prăduite …

De ce nu foloseşte Opoziţia, eforturile presei ? De ce-şi pierde timpul, anihilându-se  reciproc în ambitii penibile De ce nu-şi dă mâna cu presa ? Sau au ei capacitatea s-o facă singuri ? Nu cred !

Liberalii, se duelează cu stafia anticomunistă, cântându-i în strună lui Băsescu si alor lui, dar nu se ocupă de valorificarea fondurilor nerambursabile europene şi cu organizarea ştiinţifică a agriculturii, pe baza principiilor economiei de piaţă, făcută praf de aceeaşi obsesie anticomunistă. Ce strategie liberală, coordonează “creierul” acestui partid, pentru implementarea mentalităţii inţiativei private, să crească PIB ?

Dar ei în frunte cu acerba lor conducere anticomunistă, realizează, esenţa pragmatică a  acestui acronim ? Să nu mai crească locurile de muncă bugetare ? Să fie cât mai mulţi întreprinzători particulari ? PSD-ul, al cărui preşedinte are chiar o profesie liberală, de ce nu se orientează, către paradigma socialismului liberal ? De ce stau unii faţă de alţii, cu coada-n sus, ca nişte capre râioase ? De ce nu-şi unesc forţele intelectuale, dacă le-or fi având, să arate oricărui român, că există rezerve de economii financiare, fără sacrificarea resurselor umane ? Sec, în cifre  incontestabile, fără pălăvrăgeli politicianiste ?

PS: Am greşit, ca oricare admirator de frumos, când m-am lăsat înşelat de aşa zisele valori retorice, ale unui Antonescu sau Ponta. VACS !  

Subtilităţi sentimentale, cum plin de dispreţ îi cataloga Lenin pe palavragii răsăriţi peste noapte, în pseudoelita comunistă ! Valoarea marilor discursuri politice, a fost dată mereu, de pertinenţa pragmatic social-utilitară !

20 comentarii

Din categoria Politică

Lacul …

Nu ştiu cum se făcea, dar ori de câte ori aveam o clipă de răgaz, mi se pierdeau urmele de prin ogradă şi mă abăteam, pe furiş, la iazul din marginea Pădurii, unde mă atrăgea o putere miraculoasă …

 Nu ştiu ce mă chema acolo dar de chemat mă chema ceva. La pescuit nu mă duceam, fiindcă nu era peşte ca să stau cu undiţa în apă, dar mă pierdeam de fiecare dată în umbra trestiilor, sau uneori urcam în marginea Pădurii, pe dâmb, de unde vedeam peste întreaga suprafaţă a apei o privelişte încântătoare. Stând cu genunchii la gură, sau cu picioarele încrucişate sub mine, mă adânceam în gânduri aşa cum se adâncea câte o piatră aruncată în cleştarul apei. Privirea-mi rămânea pironită asupra locului unde căzuse Piatra, urmăream zecile de cercuri concentrice care se măreau până se confundau cu întreaga suprafaţă a apei. Totul trecea apoi sub tăcere …

Unde a ajuns Piatra ? …mă întrebam. Poate a ajuns la vreun castel cu Feţi Frumoşi, cu Ilene-Cosânzene, cu palate de aur sau de aramă …aşa-mi povestea bunicul, că în adâncul apelor locuiesc fiinţe din basme. Mă gândeam că acolo în adânc trebuie să fie precis o altă lume, a Viselor, cu Ilene Cosânzene şi Feţi Frumoşi, ca în Poveşti. Ce mult doream în clipa aceea să fiu o Piatră, să pătrund în feeria acelei Lumi Necunoscute, sau chiar o Broască. Se zice ca unele Zâne din Împărăţia Apelor ies la suprafaţă uneori sub chip de Broască, fiindcă au fost Vrăjitoare. Atunci aş fi dorit să devin un Făt-frumos şi cu paloşul fermecat să retez capul răufăcătorului. Rămâneam însă cu dorinţa neîmplinită. Ce istorie o fi purtând în oglinda Lacul acesta ?

23 comentarii

Din categoria Personale, Poveşti