Minunile Naturii – Pisica mamă

Cele ce urmează, sunt fapte de viaţă; din viaţa pisicilor mame, traiul cărora, dacă nu se găseste un binevoitor să le ajute, este destul de vitreg. Ca al oricărei vietăţi, fără căpătâi, de altfel ! Mă îndrept către pisici, şi anume, pisicile- mamă, cu un  devotament faţă de progeniturile lor, de neaşteptat. Celor, care nu–l cunosc, şi nici măcar nu şi l-au închipuit, sper să le facă plăcere. Pentru mine, ele sunt modele de suflet, care, se zice, este apanajul omului. Nu contest, dar corectez, nu numai al omului.

Această prezentare necesită JavaScript.

Câteva întâmplări …

O vecină, îmi bate la uşă,  să  închid geamurile de la apartament; arătându-mă mirat, îmi explică: am văzut o pisică cu un pisoi în gură; să nu vi-l aducă în casă. O ascult … Era dimineaţă. Spre seară, aud lovituri în geamul pe care-l închisesem. O pisică, destul de sfrijită, se trântea de el, parcă să-l spargă, şi mieuna disperată. Curios, îi deschid; ea intră vijelios, spre un colţ dintre canapea şi perete, după care, aud chiţăituri palide, însoţite de mârâiturile pisicii; cand mă uit, culcată şi ghemuită, cu capul vioi, asemenea unei mâini, îşi aduna puii, patru ghemotoace negre, către ea, la supt. Înduioşat de gest, am mângâiat-o, şi m-am lăsat la rându-mi, în voia alinturilor ei toarse, de mămică recunoscătoare. Nu am alungat-o; gestul ei, a fost prea convingător, să-mi îngădui o asemenea ostilitate.

O maşină, calcă un pisoi; la strigătul lui, o altă mămică, fuge disperată, spre locul accidentului, îl ia în gură, dar fiind destul de măricel, îl aduce lângă mine târându-l, apoi, privindu-mă, miaună tânguitor, în timp ce încearcă să-l ajute, lingându-i lăbuţa zdrobită. Nu am cum să ajung la veterinar. A murit lângă noi, prea strivit de roata care-l călcase. Deşi fără lacrimi,  din tânguirile triste, din felul agitat, în care-i aşeza bietului muribund, blăniţa răvăşită de accident,  am trăit măreţia sufletului de mamă, în toată disperarea pricinuită de pierderea odraslei iubite.

La strigătul disperat, al unui pisoi, constat, că acesta căzuse într-un cămin de vane, plin parţial  cu apă. Nu ajung la el, şi resemnat, îl văd, cum istovit, încearcă să se menţină deasupra apei nepăsătoare. Incredibil, mama lui, care de obicei mă evita, sare în apă, pe lângă mine, îl apucă de cap, îl duce pe o zonă uscată, şi începe să-l lângă mârâind, parcă dojenindu-l că  în joacă, imprudent, intrase în pericol.

 Când le arunc  pe ferestră, ceva de mâncare, una dintre mămici, duce puilor bucata respectivă, chemându-i în limbaj specific, să se hrănească. Iar dacă faci imprudenţa să atingi pisoiaşii, nou născuţi, în aceeaşi zi, sau noapte, pentru a-i proteja, mama lor îi mută pe rând, în locuri ştiute de ea, sigure. Interesant este modul în care îşi cheamă puii, printr-un mieunat de o anumită tonalitate. Şi atunci, aceştia, apar  în fugă, de pretutindeni. Fiecare mamă, are sunetul ei specific, doar pentru copiii săi, la care, ceilalţi pisoi, nu reacţionează.

Specificul tandreţii , se manifesta şi într-o modalitate, de la care se poate invăţa; când le duc mâncarea, unele dintre pisicile maidaneze, “din preajma blocului” , nu  încep să mănânce, până nu le mângâi, pe cap, pe spate şi pe coadă, vorbindu-le, prietenos.

Un spectacol special, oferit de pisicile mamă, este alungarea câinilor, din preajma pisoilor, într-o solidaritate, care n-ar trebui de neglijat, faţă de măsurile anticriză, propuse de Boc şi Vlădescu, în cazul pamperşilor bebeluşilor.

Anunțuri

19 comentarii

Din categoria Din lume ...

19 răspunsuri la „Minunile Naturii – Pisica mamă

  1. Un articol extraordinar!
    Sunt fericit să descopăr că iubești animalele și le protejezi de vicisitudinile vieții. Avem ce învăța de la animale și din povestioarele tale care elogiază iubirea de mamă… de multe ori instictul matern al pisicilor și al multor alte animale este mult mai dezvoltat decât al unor mame considerate de societate denaturate care își tratează copiii cu brutalitate fiind incapabile de iubire și tandrețe ori îi părăsesc în vreo pubelă (exemple au fost și sunt prezentate mereu în toată mass-media)… pentru că nu au fost doriți ori din varii motive pe care nu le pot înțelege…. Remarcabil a mai fost si faptul că mi-ai pus link-ul la veterinar… chiar asta meseria mea în viața reală și nu cred că am spus-o niciodată pe blog… apreciez mult hazardul ori înspirația de moment…

    O seară minunată!

    • Cosmine,
      Intr-adevar, mi-ai oferit o seara minunata. Ca sa nu-i distrug farmecul, am savurat-o in intimitatea linistii noptii; de aceea nu am raspuns imediat.

      Pe blogul Mirelei Pete, la postul cu fotografii din Cluj, primele doua, un curcubeu si un rasarit de soare, intitulat Triumful Soarelui, realizate de pisoiasul Enya, intruchipeaza splendoarea maretiei naturii.
      Ei bine, comentariul tau deosebit, l-as intitula „Triumful Minunii Naturii – Pisica Mama” !

      In expresia gratitudinii noastre, Madi si Onu, gazda frumosului sufletesc, primeste, te rugam, urarea de „Weekend in Pace !”

      Cu Prietenie !

  2. Pingback: X «

  3. încîntătoare însemnare
    este exact cum spui 🙂
    sunt minunate
    eu pot povesti multe despre căţeluşi şi „instinctele” lor că pisicuţe nu am avut, sunt „la prima”, dar m-au cucerit prin modul în care se impun şi se insinuează în modul meu de viaţă 🙂
    fiecare animăluţ cere doar iubire şi ţi-o dă pe a lui într-un fel care nu are cum să nu te cucerească definitiv

    • Cella,

      Te salut, Bun augur !
      Iubirea, esenta existentei, este ceruta de fiecare inima, care bate. In acest sens, am sa-ti povestesc ceva, aflat de la Dale Carnegie …Gangsterul Dillinger, bestia, care tocmai ciuruise numeroase victime, ranit de moarte, a scris cu sangele ce-i curgea din ranile produse de Politie: ” Nu sunt un om rau; in pieptul meu, bate o inima blanda si iubitoare!”

      Nu pare cunoscut ?
      Cat priveste cainii, de la ei se poate insusi diplomatia desavarsita, ca si atasamentul exemplar.

      Al tau, incantat de vizita !

  4. Pingback: Cerere şi ofertă « Ioan Usca

  5. Pingback: ANDREI PLESU – ROMANIA LUI DAN DIACONESCU « Hai ca se poate!

  6. Azi am fost extrem de fericiti vazand-o pe Caramel (biata pisica batuta de niste copii acum vreo 10 zile, dar care a scapat ca prin minune), cu cei trei pui ramasi (doi nu mai sunt), afara, langa un copac. Zilnic le ducem ceva de mancare si o mangaiem, deocamdata doar pe Caramel, puii sunt speriati si fug in bietul adpost din pivnita, murdar si plin de resturi….dar ce sa faca?!
    Si sunt atat de frumosi, incat imi vine sa plang cand ma gandesc ca peste un minut ar putea sa nu mai fie. dar las tristetea….Dupa ce mananca putin, se duc la cel mai apropiat copac. Incepe lectia de catarare: usori ca niste fluturasi, se catara cu agilitate si coboara mandrii!
    Mamica lor, iubita Caramel (e alba, are coada si cateva pete mici de culorea zaharului caramelizat) ii linge, ii lauda si ii impinge cu boticul ei de mamica frumoasa si slabuta, catre adapostul mizerabil, unde ii astepata o alta zi anosta si plina de privatiuni. Afara e pericol. Nu stiu de ce nu ii vrea nimeni, am intrebat, dar nu mai incerc. M-am saturat de motive…. Decat sa ii duca la tara si sa ii priveze pana si de mancarea aceasta primita de la noi, mai bine sa supravietuiasca asa cum pot. Sunt frumosi, isteti, zburdalnici si foarte iubiti de mama lor, frumoasa Caramel, cu spatele ei trudit, alb si slabut, dar atat de viteaz. Bine ca a scapat Caramel. Sper ca puii vor avea o soarta mai buna. Mi-a placut enorm articolul tau. L-am copiat si il voi mai citi, e deosebit.
    Cat de frumoase sunt pisicile, cat de frumos e sufletul lor!

    • Mirela,
      N-am sa-ti ascund, ca mi-era dor de tine, pe care te consider o mama pisica, a pisoiasului Enya.
      In relatarea ta, ai atins insa o tema predilecta mie: jocul ca lectie de viata, si de omenie. Indeosebi, in cazul acelor copii rai, despre care ai vorbit.
      Poate ca in sistemul national de educatie, ar fi necesara o asemenea preocupare, formatoare de deprinderi sanatoase, urmate de discernamantul lucrului bine facut.
      Frumos comentariul tau.
      Ai un fel special de abordare pertinenta, care pe mine, ma incanta, in iluzia dezideratului meu, de salus populi suprema lex esto.
      O duminica, inceputa cu o noapte de vis!

  7. am intrat aici, auzind mieunat cald, de pisica. am venit chemata de prietena mea, mirela. si tin in brate propria mea pisica si zambesc: bine te-am gasit!
    candva, demult, bunicul meu mi-a spus, impresionat probabil de atasamentul meu fata de aceste animale, ca pisica este manusa Maicii Domnului. si eu il cred, pentru ca vreau.
    si stiu si recunosc in cele scrise, ca pisicile sunt mame impresionante, companioni speciali si dragi.
    multumesc.

    • Pisica,
      Bine-ai venit!
      Si daca-mi ingadui, dupa expresia”mieunat cald de pisica” cred ca esti o fiinta speciala; intrucat nu este rau in viata, sa fii inconjurat, fie si de o tandrete virtuala. Apropo de „manusa Maicii Domnului”; am primit un mail despre pisici, care spune ca ele sunt utile celor suferinzi, intrucat preiau energiile negative, specifice suferintei respective, asezandu-se pe zona afectata. Nu stiu, daca nu-i usor fantezista teoria; cert este ca sunt foarte pisicoase, si se pricep excelent, sa te faca, sa te simti bine.
      Cu mieunat cald, de Noapte senina!

      • teoria nu e deloc fantezista. daca vei intra in casuta mea, o vei descoperi pe pisicuta mea, naomi si povestea ei. am beneficiat adesea de tratamentele ei, dormit si tors pe zona dureroasa. asta ca sa nu mai spun ca daca reusesc sa pacalesc pe cei din jur, razand cand imi vine sa plang, cu ea nu-mi reuseste niciodata. atunci, in momente de tristete sau de durere, ma cauta, mi se aseaza in brate si ma alina cum stie ea mai bine.
        multumesc de primire, mai vin.
        noapte senina sa fie si la tine.

      • Pusycat,
        Ai dreptate, nu stiu, ce mi-a venit; ma gandeam ca preia energii negative, dar n-am prevazut ca poate are mecanisme naturale de a se elibera de ele; m-am dovedit limitat in gandirea privind energia viului.
        Te mai astept, imi plac abordarile tale.
        Atunci, noapte senina, la amandoi!

  8. Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Imagini senine și flori în balcoanele mele

  9. Pingback: De ce nu vor romanii sa isi paraseasca casele? « Hai ca se poate!

  10. Frumoooooos! Si eu le-am admirat mereu. 🙂

    • Oanaclara,

      Dimineata, cand cel putin una din ele, ma intampina la iesirea din bloc, mieunand si frecandu-se afectuos, de picioarele mele, se poate afirma fara exagerare, ca este sublim, iar eu, ce mai tura, vura, ma simt o Genoveva de Brabant.
      Bineinteles, schimbul de gingasii, care urmeaza, este sublim. Cred ca acel Carpe diem, abscons, contine si aceste revelatii matinale, pe care ti le poate oferi mangaierea delicat sonora, a intampinarilor amintite.

      O saptamana dorita, aroma calda de cafea cu lapte/frisca !

  11. dara

    foarte frumos …le admir si eu …dar e de admirat si un domn care iubeste pisicile….cele de obicei preferate mai mult de doamne….o saptamana plina de pisici…hi hi hi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s