MOŞUL

Stătea sprijinit de zidul bisericii … 

O cămaşă albă, şi o pereche de pantaloni cenuşii, toate curate. Primul lucru care l-a izbit au fost ochii lui. Avea ochii tulburi, mici, cufundaţi în găvanele tâmplelor. Părea chiar că nu vede nimic în jur. Strângea în mâna dreaptă o sacoşă neagră, de pânză, goală, împăturită cât o batistă. Mâna stângă îi era încleştată pe un baston. Mâna îi tremura puternic.

Era aplecat foarte mult de şale …

Omul trecea ca de obicei dimineaţa spre serviciu, prin faţa bisericii, când, în dreptul uşii bisericii, l-a zărit. Era postul sfinţilor Petru şi Pavel. Avea 40 de mii în buzunarul de sus al cămăşii. Cinci pâini. Se gândea chiar ce bine ar fi dacă i-ar scoate Dumnezeu în cale un amărât, sau un cerşetor. Şi iată-l. Acolo … la 4-5 paşi de uşa bisericii. Un bătrân la 80 de ani. Pentru câteva clipe, s-a văzut în locul lui pe sine. El era acolo. În locul bătrânului. El strângea o plasă neagră, goală, în mână. S-a dus ţintă la bătrân, a scos o hârtie de 10 mii (o pâine şi ceva), si i-a întins-o. În numele lui Iisus Hristos… De acolo, din ochii tulburi ai bătranului, a ţâşnit parcă o luminiţă de recunostinţă. De supriză. Cu mâna tremurandă, bătrânul a luat bancnota, în timp ce el, fericit, a intrat in biserică.

Acolo, s-a rugat. Pentru el s-a rugat. Doamne, voi ajunge poate bătrân. Voi ajunge neajutorat. Nu voi avea pe nimeni care să aibă grijă de mine. Eu pe mine m-am miluit astăzi, aici. Eu stăteam, fără niciun ajutor în afara Ta, rezemat de biserică. Bătrânul acela, cu obrajii supţi, cu ochii tulburi, aplecat de sale, cu mâinile tremurânde, eu eram. Mie mi-am dat de pomană. În numele Tău mi-am dat mie, Doamne. Doamne, I-aş mai da bătrânului înca o bancnotă.

De atâtea ori, am întâlnit cerşetori sau amărâţi cărora le-am dat câte puţin. Lasă, îmi spuneam, îi voi mai întâlni. Şi nu i-am mai întâlnit niciodată. Aş vrea să îi mai dau bătrânului acestuia încă o bancnotă de o pâine şi ceva La icoana Sfintei Paraschiva, omul a spus Îngeraşul, Tatăl nostru, şi din nou Îngeraşul. Simţea atât de mult nevoia să îi spună lui Dumnezeu că el este, pe lumea oamenilor atât de tari, şi mari, un copil. Un copil neajutorat. Ieşind afară, omul se îndrepta direct spre Bătrân. În numele Domnului Iisus Hristos… şi îi intinse bancnota de 10 mii de lei …Bătrânul o lua cu mâna stângă, şi din nou, ochii lui tulburi se opriră cu mirare asupra lui.

Mâna îi tremura puternic. Sărmanul bătrân. Nu avea pe nimeni într-ajutor la vârsta lui. Omul simţi că inima lui se frânge, ca o pâine se frânge, de suferinţa Bătrânului.  În drum spre serviciu, se mai întoarse odată, să îl privească pe bătrân. Bătrânul, aplecat de şale, se străduia să işi pună bancnota în portofelul din buzunarul din spate al pantalonilor.

Doamne, câtă suferinţă nevăzută este pe lumea asta. Oameni buni, fiţi buni. Oameni buni, fiţi calzi la inimă. Oameni buni, fiţi milostivi cu deznădăjduiţii acestei vieţi. Oameni buni, când dăruiţi, pe voi, oameni buni, şi mari, şi dragi, vă miluiţi. Oameni buni, mă gândesc că acolo, lângă uşa bisericii, bătrân, neputincios, aplecat de şale, cu mâna tremurandă, cu ochii afundaţi în găvanele tâmplelor, Sfânta Paraschiva pe Moşul Dumnezeu mi l-a scos în cale …

Liviu Florian Jianu

Reclame

13 comentarii

Din categoria Credinţă, Jianu Liviu-Florian

13 răspunsuri la „MOŞUL

  1. Pingback: Niste barbari ordinari « Blogul lui Teo Negură

  2. Pingback: Inundaţie… « Dispecer Blogosferă

  3. Frumos si emotionant articol! Din pacate oamenii sunt din ce in ce mai rai. Traim intr-o lume in care a fi bun inseamna a fi prost… Sper ca intr-o zi acest lucru sa se schimbe !

    • Este o realitate tristă, dar adevărată a societăţii în care trăim !

      Aceşti bătrâni ai nimănui, care trăiesc de azi pe mâine …pensia e mică, dările …multe, medicamentele scumpe, iar ei ajung în situaţia de a trăi la limita subzistenţei …
      Din demnitate, unii stau la colţul străzii şi nu cer nimic … Speră ca acei oameni sensibili şi generoşi să înţeleagă durerea lor şi să le ofere ceva. Alţii încearcă să vândă lucruri din casă. Privirea le e tristă şi îndurerată …
      Eh, ar fi mult de scris, sperăm cu toţii în bine !

      Noapte cu Pace, Oana !

  4. Pingback: Daca Basescu ar fi fost primul si singurul presedinte al Romaniei dupa Revolutie « Hai ca se poate!

  5. Pingback: Sărutul morţii (Kriminalroman) – III « Ioan Usca

  6. Pingback: Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 47 « Caius

  7. Pingback: Albert Lozeau (1878-1924) – Colbul zilei « Orfiv

  8. Pingback: Darul Domnului « World of Solitaire's Blog

  9. Pingback: Creste TVA-ul scade TVA-ul scad pensiile nu scad pensiile scad pensiile « Hai ca se poate!

  10. Te invit sa-mi faci o vizita la adresa
    http:mediaclement.wordpress.com
    Daca doresti un link in blogul pe care il administrez, te astept in pagina
    http://mediaclement.wordpress.com/2010/07/11/parteneri-din-blogosfera/

  11. o bucata de proza bine scrisa, intrecuta poate, intr-ale acuratetii, numai de realitate…ma bucur ca am trecut pe aici, fie si asa, mai…amanat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s