Motto: ”Autonomie – stare de independenţă; libertatea de a se guverna prin propriile legi”. – Dicţionarul limbii române.
Definiţia noţiunii, aparent clară, ascunde în ea, în cazul relaţiei cu indivizi parşivi, pericolul vecinătăţii unui şarpe veninos. Atenţia asupra cazului, mi-a atras-o postul ”Tu, Ardeal” de pe blogul Oanei Niculescu Mizil. Atunci, am ciulit urechile, şi văd în Gândul, că Preşedintele Băsescu, a fost întâmpinat în vizita la Harghita Tuşnad-Băi (descins pentru o întâlnire cu premierul Ungariei, Viktor Orban), de un tânăr extremist, (conform articolului din ziar), care-i cerea să-i arate paşaportul.
Semnificativ, individul, purta un tricou alb, imprimat cu harta României, fără Transilvania şi Banat. Adresarea s-a făcut, prin intermediul unei pancarte, pe care scria: ”Domnule Băsescu, paşaportul ! ” Incidentul, pare-se, i-a scăpat Preşedintelui, care ştie tot ce mişcă in lumea “cancerului de buget” – pensionarii, dar să nu-i fi atras atenţia, conţinutul aluziv al discursului unuia Laszlo Tokes ?
Să nu-i fi fost tradusă concluzia ?: “Vrem o autonomie cât mai mare, până când nu vom fi rezolvat problemele comunităţilor maghiare, din Europa nu va fi linişte şi pace!” În acest punct, mintea a început să ticăie: Nu cumva dezmembrarea unor state europene, după revoluţie, o fi consecinţa unei atari aspiraţii.
Ca om al logicii bazate pe fapte, am privit în urmă: Polonia, nu s-a destrămat; în populaţia ei nici urmă de procent maghiar. La fel şi Bulgaria. În schimb, de Iugoslavia, cu 2,7% maghiari, şi de Cehoslovacia, cu 3,9%, aceeaşi, s-a ales praful. Să fie vreo legătură ? Ciudat însă, la noi nu s-au gândit ? Oare ?
Dezordinile de la Târgu Mureş, să fi fost străine de idee ? Privesc harta ţării, pe care ne-o vor distrusă, şi observ: Oooo, Doamne, ce aproape-i Timişoara de Iugoslavia ! Nu cumva Ceauşescu avea dreptate in obsesia lui cu agenturili străini ? Ajuns aci, un nou frison dat de postul Oanei, mă zgâlţâie. Citez: ” Nici o autoritate a statului român, la afirmaţiile intenţionat echivoce ale aceluiaş individ, privind “autonomia Ţinutului Secuiesc”, clamată în Parlamentul European, nu a avut vreo reacţie, probabil din teama de modificarea algoritmului majorităţii parlamentare”. Ba nu, PDL, s-a autosesizat, că individul, este opera lui. Neclar însă: discuţia , urma să aibă loc pe 26 iulie, când s-ar fi cerut “dezmoştenirea” acestuia. Azi, 28 iulie, nici o vorbă ! Să fie vreo legătură între vizita premierului Ungariei, CAZ, şi neatenţiile Preşedintelui Băsescu ?
PS: Dacă aş fi Cicero, aş striga… ”Până când, Catilina ?”
Pingback: Aproape de voi « Blogul lui Teo Negură
Pingback: Cartele de hrana « Societate
Ma doare sufeltul cand aud cererile de autonomie lui Tokes.
Omului asta i s-a permis prea mult.
A ajuns prea departe.
Trebuia oprit mai demult.
Ardealul a fost si o sa ramana inima Romaniei.
Imi aduc aminte ce s-a intamplat in martie 1990.
Atunci s-a dorit ruperea Romaniei.
Trebuie sa fim atenti la oameni ca Tokes.
Theo, Ma tem ca individul, deliberat, sa nu fie considerat un caz patologic, lasat liber, pe motiv ca nu-i periculos public. Dar in mediul maladiv, in care ne complacem oficial, exista riscul unei internari tardive. Cazul de lezpresedinte la care am asistat, mi se pare ca ar trebui sa constituie un prilej temeinic, de autosesizare juridica! Si totusi, nu-mi vine a crede, ca nu a observat incidentul.
Vreau sa te rog sa vorbesti, daca poti cu Cristian Lisandru pentru mine.
I-am scris ieri seara, i-am spus ca l-am adaugat in blogroll, ca am descoperit ca avem prieteni comuni. Sincer nu stiu de ce nu l-am trecut pana acum in blogroll.
Ideea este ca nu mi-a acceptat comentariu si nici pingul pe care i l-am dat astazi nu l-a acceptat.
Sigur ca nu este oblogatoriu.
Dar mi se pare ciudat.
Poate nu a avut chef… poate nu mai vrea sa mai adauge pe nimeni.
De asta am ales sa te rog pe tine. Am vazut ca va vizitati.
Multumesc!
Theo,
Cristian Lisandru, este un estet; si cred ca s-a intamplat acest fapt, dintr-o regretabila neintelegere. Sper sa vada comentariul tau, si sa nu mai fie necesara o interventie. Sa-ti marturisesc faptul ca solicitarea ta, ma inalta la statutul de mediator intre valori, la starea de incredere crescuta, in mine insumi? Multumesc; daca va mai fi nevoie, voi incerca; de altfel, nici nu stiu cum proceda!
O nu… voi doi sunteti valori.
Eu nu sunt altceva decat un om care se bucura ca are posibilitatea sa va citeasca. 🙂
Theo,
Tu ai auzit, ca prea multul strica; chiar si in cazul gestului dragut ?
Nu de alta, dar ma faci sa rosesc si n-am cuvinte de multumire !
Si, nu uita, ca una-i Theo !
Noapte in Pace !
Pingback: Inocentul – XVIII « Ioan Usca
Buna dimineata!
Pentru cand ai timp!
http://telecinemateca.com/odessa-in-flacari-filme-romanesti/
Pingback: Comentarii la Facerea – 44 « Ioan Sorin Usca
Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 53 « Ana Usca
Pingback: Gatien Lapointe (1931-1983) – Izolare « Orfiv
Pingback: Brand « Caius
Pingback: Fără pene « Nataşa
Pingback: Cand vor pleca pensionarii si taranii din tara « Hai ca se poate!
Cred ca am gresit. Nu trebuia sa te rog pe tine sa intervii. Asta este… nu vrea… nu vrea.
Suntem oameni si avem simpatii si antipatii.
Nu vreau ca eventuala antipatie pe care poate sa o aiba pentru mine sa se extina si la tine. 😦
Theo,
Nu fi copil; nu te aprigi inutil !
Ai incredere in prietenie !
Noapte in Pace !
Rostul unei provocari este sa…provoace o reactie! Evident, in lumea reala, miscarile de orice fel se pregatesc in surdina si se organizeaza fara tam-tam. O „declaratie” facuta in public este o … aruncare de manusa… Care ar fi .. raspunsul potrivit? Nu lamentari, nu declaratii belicoase sau puneri la punct taioase… Din contra, a se arata „lumii” ca „vedeti, la noi minoritatile au drepturi egale, si pana si indivizi ca Tokes pot deveni europarlamentari!” Deci cererile nu au fond…
George,
Subtil comentariu, dar cred ca nu-i un indemn la indiferentism ?
Indemnul e la actiune reala, cu efecte reale si… subtilitate. Inutilitatea efortului aparent si esecul sunt mai rele ca indiferenta….
George,
Efectul indemnului, depinde de conductibilitatea mediului-psihologia proactiva a maselor. La noi, o exista?
Eu vorbeam de…”noi”…nu de …”ei”… La noi nu exista..”indemnuri”, ca nu are cine le da. Din cand in cand apar „spasme” verbale ale cate unuia din „politicieni”… Si alea doar ca sa se vada pe la vre-un televizor…
Si eu, care ma consideram, un indemnator patriot, inaintemergator!
Sa vezi maine, indemn, de care, te previn, sunt foarte mandru, cu toata ambiguitatea, pentru cine nu apeleaza la antiteza…
Ha… ! Sunt indemnuri „de azi” – de la cei care „conduc” si… indemnuri pe care posteritatea poate le va descoperi peste sute, mii de ani, pe cate un ciob de oala sau…pagina web! Dar, desigur, marea e formata din.. picaturi… E bine sa fie cat mai multa apa …curata. Fara ofensa… toti suntem in aceeasi… „albie”…
Pregatisem un raspuns, cam aspru e drept: dar nu mi l-a inregistrat. Calculator portocaliu!
Aspru, dulce sau… deloc, nu schimba cu nimic realitatea… Dar entuziasmul e tonic pentru sanatate 🙂
Entuziasmul, mai ales atitudinea decenta, sunt benefice neuronilor, ca un vibromasaj, de calitate speciala!
daca doresti sa facem link exchange cu siteul http://www.filmeonlinegratis.gougou.ro cu titlul „filme online gratis subtitrate” daca esti de acord astept mailul tau cu numele siteului si titlul cu care doresti sa te adaug
mersi
Pingback: Democratia si valorile lor « Hai ca se poate!