POŞIRCA

Motto: Nu spune,  că se-ntâmplă ! – Wanda, nepoţica mea, indigo.

In drumul spre casă, un beţiv, dă peste mine. Fii atent ce faci, ii spun eu, cu voce  nemulţumită. Dacă nu-ţi convine, mergi pe altă stradă, îmi răspunde golanul. Wanda, simte spamul mâinii, pregătite să-l pună la punct, pe nenorocit …

Foto: Alex Rahoveanu

Lasă-l, Bunu, e beat, nu stie ce spune ! Da măi Wănduca, dar dacă aş fi eu, în locul lui, ţi-ar place ? …atunci, mi-a replicat prin cele din motto ! În faţa seninătăţii sufleteşti, de copil, rămâi fara replică. Ca să mă descarc, acasă citesc despre alcoolism, şi aflu …” dacă organismul unei persoane, se obişnuieşte cu o substanţă străină, cum ar fi: alcoolul, cofeina şi nicotina, când aceasta îi lipseşte, el nu mai poate funcţiona normal; avem atunci de-a face cu fenomenul de dependenţă.”

Cercetarea ştiinţifică a stabilit, că starea respectivă, are caracter biochimic. In fapt, este vorba, despre dependenţa plăcerii, produsă astfel: la nivelul creierului, un grup de substanţe,  numite neurotransmiţători, transmit semnale între neuroni şi creier. Când aceste semnale, sunt de satisfacţie, excitare şi recompensă, dorim ca ele să se repete mereu, motiv pentru care adaugăm substanţa, căreia îi asociem percepţia acestor sentimente. Alcoolul, nicotina, cofeina, marijuana, amfetaminele, sunt câteva dintre substanţele care cresc nivelul neurotransmiţătorului, aşa zis al fericirii şi mulţumirii: dopamina, responsabil cu stările de satisfacţie sufletească şi alte procese chimice, nelipsite viului. Asocierea celor două momente: ingestia substanţei care creşte nivelul dopaminei în creier, şi efectele consecutive, crează aşa zisa dependenţă de substanţa respectivă, viciul aferent, în final.

Se pare că intensitatea sentimentului transmis este atât de puternică, încât plăcerea pentru lucruri care bucură în mod obişnuit-muzică, lectură, artă plastică, teatru, film, petreceri cu prietenii, excursii, jocuri de societate, sport, scade în mod îngrijorător. Treptat, situaţia se extinde negativ, asupra funcţionării creierului, cu urmări de genul: obsesia dominării irationale, gen “BRUTĂ” scăderea dorinţei de a munci şi de a socializa, somnolenţă, lipsă de atenţie, irascibilitate, agresivitate, alienare. Simptomele lipsei drogului, se exprimă, intens la nivel fiziologic, prin dureri de cap, senzaţii de corp străin (beţişor) 😀 în ureche, sensibilitate la lumină şi zgomote, valuri de căldură şi de frig, gânduri iraţionale şi dezorientare, dureri insuportabile, violenţă verbală şi fizică, intoleranţă la comunicare. Spaima suportării consecinţelor lipsei drogului, induce, de multe ori, gânduri aberante, disperate, în vederea procurării lui. De aci, căutarea atroce a obţinerii drogurilor;  posibil a evolua, până la furt, crimă sau trădare !

Drogurile care dau dependenţă, se împart în două categorii: legale – tutunul, cafeaua, alcoolul; şi ilegale-cocaina, marijuana,  amfetaminele. Dependenţa de alcool este provocată de substanţa etanol. Consumul îndelungat de alcool, duce la o boală cronică progresivă (alcoolismul), cu posibile urmări fatale, întrucât produce dereglări metabolice în fiecare celulă din corp, mai ales în cele cerebrale. În acest caz, dezalcoolizarea (renunţarea la alcool) este  destul de dificilă. În lipsa drogului, pacienţii devin nişte epave jalnice, cărora, impresionat, însuşi personalul medical încearcă episodic, să le vină în ajutor. Şi atunci, reacţia pacientului, poate fi interesantă …

S-a întâmplat la o secţie de dezalcoolizare … Pacientul, implora, impresionant, fie şi un  strop de alcool să se liniştească. I se dă să bea puţin alcool, diluat, pentru atenuarea momentană a sevrajului. După prima înghiţitură, scuipă şi aruncând totul, începe cu reproşuri la adresa personalului medical, pe care il acuză, că din cauza prestaţiei profesionale proaste, nici pacienţii nu-l mai respectă. Dovadă, poşirca din care i-au dat lui să bea … El, necăjitul, cu mintea slăbită de băutură, şi-a închipuit, că i s-a dat să bea, din ce probabil primise atunci medicul, de la vreun pacient nemulţumit.

PS: Doooaaamnee, ce bine că nu-s alcoolic ! Ce m-aş face,  într-o ţară fără medici ?  Că, din cauza salarizării proaste, vor să plece masiv din ţară … La un sevraj puternic, aşa cum se spune că ar exista, n-aş apuca să ajung nici măcar la Viena, unde au nişte clinici de dezalcoolizare, excelente !

Why, Why, Why, my Wanda, ce-mi faci tu, cu motto-ul tău ?!?!

Onu

Reclame

20 comentarii

Din categoria De pe bloguri ..., Wanda

20 de răspunsuri la „POŞIRCA

  1. Şi totuşi, un pahar de vin pe zi scade riscul apariţiei bolilor cardio-vasculare. 😀

  2. Decaderea si pierderea oricarei demnitati …
    „Dependenta” e doar explicatia conventionala a unei abrutizari si alienari… Doar… o singura circumstanta speciala: In timp ce in lume, omul bea ca sa se distreze, sa se simta bine, la noi, se bea de necaz si uitare… De acolo violenta refulata…
    Mai demult, asa erau „indienii” dupa ce li se luasera pamanturile de catre albi, decimati si inghesuiti in…”rezervatii”… Aceeasi traire interioara… aceeasi „rezolvare”… Nedreptate, forta care zdrobeste individul, saracirea totala…. spiritul care se stinge in om…

    • Sa nu ne mascam mizeria sufleteasca, sub presul autocompatimirii. De aci, si nondiscernamantul in alegeri.
      Ingerasi, derutati !
      Ilustrarea este elocventa, asupra modului, cum se stinge spiritul, ce se vrea, si nu e !

  3. Pingback: Inocentul – XXVIII « Ioan Usca

  4. ai o nepoţică indigo ? să-ţi trăiască şi să te bucure !
    acum e rîndul copiilor de cristal
    ce generaţii minunate, cu adevărat speciale
    decît să-i compătimim ori „salvăm” pe „dependenţi” pentru care noi, cei care nu avem cum, nu putem face mai nimic, din păcate,
    mai bine să fim deschişi spre copiii aceia care vor construi. merită din plin toată atenţia şi dragostea noastră

    • Cella,

      Multumesc, da, am, si este intr-adevar o bucurie, sa vezi cum prinde esentialul din discutii. Mottoul, este sinteza unei discutii de-a noastre, cand ii dadeam niste sfaturi de comportare; ca sa nu ma laud, pentru o prima apreciere, asupra ei, citeste te rog postul Bunu; este lucrarea ei de compunere scrisa in clasa, la limba romana.Fiind foarte vioaie, parintii ei ii dau preocupari pentru un timp bine rostuit; pian, pictura, olarit, tenis de camp si inot.
      Conversatia cu ea este pentru mine, o delectare! Iar de frumusete, ce sa-ti spun: pe cat de deosebita este Enya, ca bruneta, pe atat este Wanda, ca satena deschis, cu ochi de un albastru azuriu.Pentru clasa a III-a, eu, nu mai am cuvinte. Imi vorbea Mirela de-o zicere de-a ta,pe blog in fata frumosului. La fel, patesc eu, acum!Nu stiu ce sunt copii de cristal; indigo, pentru mine, pleaca de la culoarea Chakrei a 7-a „Coroana”, a spiritului !

      Noapte in Pace !

  5. „Pot fi vindecat prin impuscare.
    Prieteni de pahare striga tare,
    – Baga mare -.
    Caut fericirea intr-o cana de feteasca,
    Cineva sa ma opreasca,
    Numai sa-ndrazneasca.”

    BUG Mafia

  6. Pingback: De vis « Blogul lui Teo Negură

  7. Pingback: Comentarii la Ieşirea – 3 « Ioan Sorin Usca

  8. Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 59 « Ana Usca

  9. Pingback: Raport din umbra privind discriminarea maghiarilor din Romania – Pericol real sau furtuna intr-un pahar cu apa « Hai ca se poate!

  10. Din tonul raspunsului Dumneavoastra recunosc schimbarea de registru. Ca atare imi cer scuze. Recunosc si faptul ca probabil exagerez cu „consumul” muzicii manifest social, indiferent de calitatea ei. Sa fie tot un drog?

    • Dumneavoastra, impune o eticheta, care induce o starea de distantare. Stiu ca am schimbari de registru clare, chiar daca nu mi-o doresc. In chip de minima reparatie, in sustinerea mea culpa, mentionez, ca nu sunt adeptul pseudoculturii manifest social; imi repugna, precum realismul socialist.

      Resping trivialitatea fie si sub forma deghizata a pseudoartei manifest social. Imi produce alergie. Nu cred ca este un drog; pari prea rafinat, ca sa nu reusesti autostimularea neurotransmitatorilor placerii, fara asemenea lumpenproletare ingrediente. E o stare pe care o inteleg, dar n-o agreez.
      Mi se pare de sorginte ipocrit anticomunista; propagam ostilitatea instrainarea oamenilor, prin acelas drog al urii; actualmente, pe sorgintea lor: FSN-isti, PDL-isti, PNL-isti si alte asemenea surogate, de natura sa exacerbeze raul din noi. In concluzie, proliferam manifestari morbide, uitand sa apelam la un principiu fudamental sanatos, intru devenirea omului/romanului, acela de „prin noi insine!” statuat , daca nu ma insel, la Congresul PNL din 21 Noiembrie 1921.
      Cum foloseste cresterii PIB, asmutirea unora, impotriva altora ? Sa ma fi facut inteles ?

      • Evident a fost o gluma. Nu aceea de a include „pseudoversurile” intr-un comentariu, lucru pentru care ma jenez, ci aceea de a spune ca am „inhalat” un asemenea drog. Dovada ca „pseudomelodia” nu este marca BUG Mafia ci a altora cu un nume un pic mai inspirat – Parazitii. Incerc acum sa ma indrept spre postarea „Posirca”. Colegiul meu este un colegiu in mediul rural. Asa mi-am ales. Insa a fost un colegiu in care eu am castigat de jure, pentru ca am castigat prin redistribuire. Cel care a castigat de facto a fost Don Costel (Costel Iancu). A fost greu sa ma lupt cu universul din „cana de feteasca”. In schimb, antilumpenproletarii au inteles ca sigur PIB-ul va creste nevenind la vot. Nu vreau sa para o frustrare, dar am invatat asta ca pe o lectie. Pentru ca le-am vorbit alegatorilor despre apropierea deciziei de cetatean, despre imbinatatiri, despre siguranta cetateanului. Nu ma ascultau. Am facut altceva. Am intrat in hora lor, am jucat la nuntile lor, am mers la inmormantari. In felul acesta nu mi-am cumparat votul, ci dreptul de a fi ascultat. Cat priveste principiul fundamental si cu asta inchei, in anii 2000 ne-am gasit sa il completam astfel – prin noi insine in Europa. A venit cineva si intr-o emisiune, rostind o singura fraza, a transformat poporul roman din Europa in populatia romaneasca din Europa.
        Multumesc pentru raspuns, „s-a inteles” – ca sa evit si eu formula de adresare. Voi citi totul pe acest blog (alt drog?) si voi comenta putin mai in soapta.

      • Nu stiu ce se-ntampla cu caseta mea de comentarii; la un moment dat dispare, la jumatatea textului, lasandu-ma fara graiul scris. In esenta, comentariul pe blogul tau; exprima, ce-mi doresc, prin cateva posturi care asteapta rabdatoare, sa fie citite spre intelegere politica ! Tema este predilectia mea pentru „salus populi suprema lex esto”. Astept emotionat, lectura ta !

  11. Pingback: Eu de ce pot? | Nataşa

  12. Pingback: Întâlnire cu Zamolxis « Hai ca se poate!

  13. Pingback: Inocentul – Epilog « Ioan Usca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s