Nunta II

Deşi n-a făcut carte, Gheorghe a continuat tradiţia de buni gospodari ai familiei …

Dârz, cumpătat,  harnic şi curajos, după ce şi-a format o gospodărie frumoasă, s-a căsătorit, şi a avut şase copii: trei băieţi şi trei fete. Poate ca un regret târziu, şi-a dat feciorii la şcoala; doi s-au făcut preoţi, iar unul, cel care va fi tatăl meu, învăţător. Fetelor, dupa mentalitatea timpului, cum le era norocul prin căsătorie. Şi cu zestrea de acasă, ceva teren arabil şi vie, ba şi câte o casă la fiecare, erau in felul acesta despăgubite că nu făcuseră şcoală înaltă, precum băieţii. Totul chibzuit şi cu omenia cuvenită. Copilăria mea, petrecută episodic la bunici, a fost foarte plăcută;  chiar cu numele Ionescu

 

Dimineaţa, bunicul mă lua în braţe, se urca pe un scaun, şi mă aşeza cu burtica  pe unul din butoaiele imense, pline cu vin şi mă îndemna să trag vin, printr-un băţ de stuf, transformat special în acest scop. La început, m-am speriat, să nu cad în butoi prin gaura în care era introdus firul de stuf; dar cu timpul, am observat că după asta, aerul rece din pivniţa adâncă, nu mă mai speria; mă învârteam ca un titirez, în jurul bunicii, care cu o răbdare blândă , îmi răspundea la toate curiozităţile stârnite după coborârea de pe butoiul uriaş de vin.

Ca în orice gospodărie, bunicul avea şi un câine. Dulăul mare, ciobănesc, îmi producea  multe spaime cu lătratul lui gros şi puternic. Ca sa mă liniştească, bunica îmi spunea să-l mângâi pe cap printre şipcile cerdacului împodobit cu flori care mie îmi păreau crescute direct din lemnul construcţiei. Dulăul, mârâind bucuros, mă lingea pe mână, ca într-o mângâiere; avea limba aspră şi mă temeam să nu-mi jupoaie pielea. Când am prins curaj, am ieşit în curte, să fiu mai aproape de el. Mare cât o oaie şi jucăuş ca un miel, m-a trântit când s-a urcat cu labele din faţă, chipurile să mă sărute. La răcnetul meu că fiara mă înghite, bunica, grăbită să mă salveze, a căzut pe treptele cerdacului;  am crezut că moare; am uitat de ameninţarea fiarei şi am fugit s-o ajut; s-o scot din ghiarele morţii în care-o aruncasem. După această păţanie, am fost declarat spre mândria mea, deşi nu pricepeam nimic, în afară de privirile iubitoare ale bunicilor, “cruce de bărbat”. Dar nimic nu poate egala clipele minunate petrecute în căsuţa din vie.

Parcă agăţată pe marginea unei văi, pe fundul căreia curgea  firul argintiu al apei unui pârâu, căsuţa îmi părea de vis. În timp ce bunicul şi oamenii lucrau în vie, sprijinit de peretele căsuţei, urmăream fascinat desfăşurarea vieţii în vale: ciripit măiestru de păsări, orăcăit amuzant de broaşte, roşul-întunecat al spatelui unei vulpi in sprintul ei scurt, după un iepure, erau pentru privirea mea de copil, bucurii fără seamăn.

Rareori, rămâneam peste noapte la căsuţă, când admiram covorul albastru înstelat, al cerului. Spectacolul este feeric ! Întinzi firesc mâna spre cer să iei o stea, ca să te simţi învăluit în eşarfa mirifică a bolţii, pictată cu un număr necuprins de stele; stele, al căror  licăr, îţi pare un zâmbet pe care nu vrei să-l pierzi. Şi cu această grijă, adormi în mângâierea nevisat de plăcută a Naturii.

După ani şi ani, am revăzut aceasta splendoare neînchipuită a bolţii cereşti niculiţene; privind-o, parcă mă învăluie miracolul aurorei polare. Anii au trecut, viaţa şi-a  urmat firul, dar bucuriile si spaimele de basm ale copilăriei, le retrăim la fel de intens. Au fost însă şi momente pe care acum, cred că le pot numi dramatice !

Într-o noapte,  cineva i-a furat bunicului, porcul din coteţ; fără ezitare şi în miez de noapte, bunicul şi-a luat arma de vânătoare, a încălecat, şi cu felinarul aprins, a plecat după hoţ.  Acum, presupun că gestul de curaj a fost făcut în disperare de cauză. Poate că nu i-ar conveni nimănui, ca în apropierea Sărbătorilor de Crăciun, şi de An Nou, să-i fie furat porcul crescut în acest scop. L-a ajuns pe hoţ şi sub ameninţarea armei, l-a adus în sat şi l-a predat  jandarmilor. A doua zi, am asistat la o scenă de educaţie civică, a cărei amintire, m-a înfiorat continuu.

Hoţul, cu faţa învineţită de lovituri, cu mâinile legate la spate, era plimbat pe străzi, ca un câine purtat în lesă, şi obligat prin înghionteli în spate, cu o bâtă, să strige mereu: ”Cine-o face ca mine, ca mine o s-o păţească!”. Pe  pancarta atârnată de gâtu-i scheletic, era scris acelaşi lucru. Înfăţişarea plină de suferinţă a hoţului, m-a cutremurat. Cu lacrimi în ochi, i-am povestit bunicăi cele petrecute. Aspră şi rece, bunica mi-a spus să nu-mi pară niciodată rău pentru un hoţ;  şi-a primit pedeapsa meritată; dacă nu s-ar face aşa,  s-ar ivi şi alte fărădelegi. Doar frica-i ţine în frâu !

Aproape aţipisem în derularea copilăriei petrecute la bunicul meu, rebelul, de la Niculiţel, când, mătuşa Vasiliu m-a atins uşor pe umăr: scuză-mă, sunt invitată la dans; şi s-a pierdut în vârtejul dezlănţuit de nuntaşi. N-am înţeles ce a vrut vară-mea. Pe mătuşa Vasiliu, n-am mai întâlnit-o dintr-o neglijenţă ce mă caracterizează …

Ioan Ionescu – 1 septembrie 2010

Reclame

63 comentarii

Din categoria De acasă ...

63 de răspunsuri la „Nunta II

  1. Pingback: Parastasul naţional «

  2. Pingback: S-a dus si august « Elisa-gradina mea de vis

  3. Pingback: Sondaj IRES: PSD – 38%, PNL – 22%, PDL – 18% « Adevarul e dincolo de noi

  4. @ World of Solitaie,

    „Ca mâine să ai inspiraţie şi mai multă” din Nunta I, s-a vrut să fie un indemn in a continua frumoasa poveste şi nicidecum un reproș pe care, sincer, n-aveam motiv a ti-l face. Citind continuarea poveştii in Nunta II am remarcat incă odată-n plus talentul tău de povestitor şi, dezinteresat iti mărturisesc că mă regăsesc in multe din ipostazele meşteşugit prezentate din timpul vacantelor la bunicul tău Gheorghe care, in obiceiul moştenit de la inaintaşii săi gospodari indrăgostiti de aroma boabelor de struguri, te aşeza cu drag pe butoiul plin cu vin de Niculiţel indemnându-te să sorbi prin bătul de stuf special pus acolo lichioarea cea dătătoare de viată dar şi de dureri de cap de stăteai mai mult aplecat deasupra butucănosului butoi. Nu vreau să te supăr deloc că n-am nici un motiv şi nici nu caut ca (amy), dar, asa după cum am spus in Nunta I, aştept continuarea poveştii care-mi aduce aminte de bucuriile copilăriei când, intr-o altă zonă, se petreceau cam aceleaşi evenimente şi intâmplări ce nu se pot uita niciodată. Si vreau să-ti mai mărturisesc ceva: sunt sătul de disputele pe teme politice, de multe ori deplasate şi urmate de injurii şi jigniri. De n-ai deja scrisă undeva toată povestea vietii tale şi-acuma vrei doar s-o postezi pe internet, sunt convins că inspiratia te va tine permanent şi vei ajunge şi la nunta nepotului tău indicându-i linckul unde s-o găsească. Felicitări pentru Nunta II şi, aştept celelalte nunţi !

    • Alioşa,

      Mulţumesc, mult !
      Cât priveşte Amy, sunt convins că va reveni. Prieteni ca Madi si Onu, mă îndoiesc să mai întâlnească!
      Şi nici atmosfera de delicată înţelegere, pentru firea ei fragilă.
      Sper sa mai evadăm din atmosfera penibilăă prin care trecem, cu descrierea altor păţanii şi întâmplări, fiecare cu savoarea ei specială, care să ne lumineze clipa prezentă !

      • @ World of Solitaire,

        Mult adevăr grăita gura ta si eu nu pot decât a astepta continuarea frumoasei povesti care, asa după cum bine ai spus ne mai descreteste fruntea prea de timpuriu incretită de umilinta la care suntem supusi zilnic de măsurile aberante ale guvernului incompetentului Boc impins din spate de individul cu capul mai tot timpul plecat dar ahtiat după putere.
        Colind prin multe bloguri dar linistea si respectul ce l-am găsit pe al tău blog m-au determinat să te citesc mai des decât pe altii si chiar să comentez asa cum imi dictează inima si ratiunea unui om neifestat de ciuma portocalie sau influientat de alte partide.
        Bucuria mea ar fi si mai mare dacă ai mai trece si domnia ta din când pragul casei mele virtuale pentru un indemn sau chiar o corectură de opinie.
        Să ne-auzim cu bine !

      • Aliosa,

        Pentru comentariu, ti-as acorda steluta Like, pe care, nu ascund, mi-o doresc intr-o multiplicare cat mai generoasa.
        Stii pentru ce? Pentru sintagma: „dar linistea si respectul ce l-am găsit pe al tău blog” mi-au dat senzatia recunoasterii eforturilor noastre (Madi si Onu) de a creiona o blogosfera mai senina/pasnica, fara incrancenarea la care suntem impinsi, tocmai in scopul reusitei unui arivism infricosetor, sub masca ipocrita a denuntarii unui rau ipotetic; acel divide et impera meschin, pe care rationalitatea fiintei homo sapiens, nu pricep, de ce il accepta !
        Citindu-te, mi-am amintit de filozofia supravietuitoruli lagarelor naziste Viktor E. Frankl, datorita unei filozofii, prin care, raul ne afecteaza, numai daca-l luam in seama.
        Adica, ma injura cineva, pun la inima, are efect; nu, nu ! Am retinut aluzia ta de la sfarsit, cum spun pustii, uneori.
        Numai bine, prieten rar !

      • World of Solitaire,
        Multumesc pentru că-mi ințelegi sinceritatea gândurilor si-mi răspunzi cu-aceeasi dezinteresată sinceritate. „ Răul ne afectează numai dacă-l luăm in seamă ” este sintagma ce de multe ori si-a infipt ghearele ascutie si unse cu otravă in fiinta mea ce nu putea rămâne impasibilă la răutătile ,injurăturile si delatiunile celor cu care vrând nevrând am fost in contact o viată-ntreagă atât in plan profesional cât si-n afara lui. Din păcate, răul ce ne afectează in ziua de astăzi, este mult prea mare si cu consecinte nebănuite incă pe termen mediu si lung de cei care il produc si, din această cauză, eu nu mă pot abtine de a nu tine cont de el. Dar, nu vreau să tulbur linistea ce-am găsit-o pe blogul tău cu reflectii despre răul la care suntem supusi zilnic si care pe minew mă afectează groaznic. Cât despre „ să ne-auzim cu bine ” as vrea eu să mai fiu puștan dar nu pot da timpu”napoi .
        Bună seara !

      • Aliosa,

        Intelepciunea vietii este sa ne bucuram de ea. Paremi-se am mai spus, clipa prezenta conteaza.
        Asta echivaleaza cu a nu rata sansa !
        Cat priveste, politica.., remarca, am scris cu litere mici, este pe statura celor care-o fac.
        Iar constatarea ca opozitia este la fel de ineficienta, atenueaza mania asupra celorlalti. Tragic, este faptul ca ea exprima entitatea roman; adica, de unde nu este, ce sa ceri ?

        Numai bine !

  5. Pingback: Plicul | Ioan Usca

  6. Pingback: Cu capul sus dar ignorat de toata lumea « Hai ca se poate!

  7. Pingback: Comentarii la Ieşirea – 23 | Ioan Sorin Usca

  8. Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 77 | Ana Usca

  9. Pingback: Un banc | Caius

  10. Pingback: Ajutor | Nataşa

  11. Pingback: Du Fu (712-770) – În pragul toamnei « Orfiv

  12. Pingback: Sus nădragii ! «

  13. Duioase momente pline de copilarie! Ganduri bune unui Popescu devenit Ionescu 🙂 Deosebirea nu este prea mare, doar 3 litere!
    Salutari si astept adolescenta!

    • Lady A,

      Chisnovata mai esti.
      Am numarat de mi-a venit rau pana am inteles diferenta! Nu pricepeam , de unde ti-au iesit 3 litere in plus, si in care parte !
      Pana la urma, m-am linistit.
      Acum astept sa-mi apara adolescenta, sa am cu ce ma lauda, tie !

      Toate bune !

  14. Nunta… toamnele si nuntile…
    Azi am iesit in toamna clujeana (venita mult prea repede) si am vazut cateva mirese infrigurate, dardaind in rochiile decoltate…Toamna asta le-a stricat bucuria unor fotografii senine (le ramane seninul din suflet si fericirea din piviri).
    O zi insorita!

    • Mireluca, fata draga,

      De-ai sti ce dor ne-a fost de tine !
      Am scotocit, impreuna cu Madi, ca ea o cunoaste mai bine, prin toata cisma !
      Acum, lumina si bucuria, ne stralucesc in priviri; merita sa ne vezi !
      O noua etapa de magie a culorii, va dorim !

      • De cand nu mi-a spus nimeni „Mireluca”!
        Ei, ma voi gandi cu o usoara invidie ca ati scotocit prin toata Italia cea frumoasa….dar ma voi gandi, cu multa bucurie, ca vom merge din nou acolo, atunci cand ceata, frigul si ploile reci vor lasa loc soarelui toscan, roman, venetian sau sicilian, sa se aseze peste fire!
        Multumesc! 🙂

      • Mireluca,

        A fost un alint spontan, cu atat mai pretios.
        Sa va ajute Domnul, si Universul Italian, sa va impliniti din nou, de cat mai multe, din splendorile sale!
        Madi si Onu

  15. Pingback: Romania trezeste-te!!! « Hai ca se poate!

  16. Frumoasa poveste, mie mi-a adus aminte si de Rebreanu, si de Preda… 🙂

  17. Adolescenta defineste sufletul ce va ramane imbracat la maturitate, Onu 🙂

  18. Pingback: Cum Doamne ? « M's blog

  19. Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Cântece din frunze… de toamnă

  20. Pingback: Insuportabila viaţă. Efemeride « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă

  21. Pingback: Cartea – I | Ioan Usca

  22. Faine rememorări!
    Ne duci pe toţi în unica vîrsta a negrijilor majore: copilăria! 🙂

  23. AVEAM DREPTATE, povesteşti fermecător, îmi cam miroase-a carte în devenire 😉
    s-a (mai) întîmplat aşa, dintr-o „joacă” frumoasă pe blog, să „iasă” o poveste – carte şi eu am „obiceiul” să mă înşel rar 🙂
    ţin aproape de poveste şi „influenţez pozitiv” subconştientul povestitorului

    • CELLA,
      Recunoaşterea este o virtute, iar francheţea ta, mă obligă să fiu virtuos.
      Da, este vorba despre o carte, asupra manuscrisului căreia, doi editori, mi-au spus că nefiind în trend, nu se angajează cu distribuţia.
      Aşa că, am ales gestul altruist, al aducerii ei prin intermediul blogului, la sufletul celor care spre satisfacţia mea, vor găsi bucurie, în cunoaşterea pe această cale, a mirificului UNIVERS FEMININ, plin de lumina vieţii.

      Mulţumesc.., ar exprima, fie şi o rază de recunoştinţă ?

  24. Pingback: Lab on a chip « Societate

  25. recunoştinţa şi mulţumirile sunt ale cititorului 🙂

  26. Pingback: PSD va depune plangere penala impotriva lui Ioan Oltean « Hai ca se poate!

  27. Pingback: 6 septembrie 2010 – 70 de ani de la abdicarea MS Regelui Carol al II-lea « Adevarul e dincolo de noi

  28. Pingback: Situatia economica este mai grava decat vrea sa ne arate guvernul « Hai ca se poate!

  29. mai trec uneori, fără cuvinte şi mai citesc. mi s-a spus că nu am ce căuta aici, dar eu vin, revin… atrasă de frumos. e un păcat?

    • Pisica,

      Chiar am fi mahniţi, să ţi se fi spus că nu ai ce căuta aici; şi nu înţelegem mobilul unei astfel de glume, dacă i se poate spune astfel.

      Că…, vezi tu,
      Dobrogea-i ospitalieră,
      Cu suflet larg oriental,
      Şi ritmuri vii de geamparale,
      După care, să-ţi revii,
      Sub mătăsos covor de stele,
      Ce-ţi fac suav, ademeniri,
      Către celeste fericiri
      Ca în persane povestiri.

      Madi şi Onu

      • nu cred că era o glumă. 😦 şi-i zicem c-a trecut.
        o fi fost nor de iele…
        seară bună, dobroge a lui madi şi onu! de sub praf de zăpadă, de sub zvon de munte.
        mai vin, dar nu prea des, să nu ispitesc ielele.

      • Pisica,

        Sa fi fost satiri, din codrul des ?
        Sau Parcele lui Lucian Blaga ?
        Sau, tu eşti un fel de Râsuleţ, care se distrează pe vreme de ceaţă deasă ?
        Te mai aşteptăm, mister de nepătruns !

        Madi si Onu

  30. Amintiri, frânturi de viaţă trăită, clipe de neuitat, toate mă urmăresc obsedant din momentul în care am început să citesc ” nunta”, atât este de real, de frumos transpus tot ce ai gândit… Se cere imperios să fie adunate într-o carte, indiferent de ce spun editurile. Mai există şi varianta tipăririi pentru prieteni sau admiratori necunoscuţi… aşa ca mine. Aştept cu nerăbdare continuarea…

    • Stropi De Suflet,

      Multumesc !
      Poate ca titlul gandit de mine UNIVERS FEMININ, s-ar denumi vital inspirat, STROPI DE SUFLET ?
      Continuarea, va fi relatarea unei promisiuni, intrucat, ca si Madi, sunt adeptul parolismului.
      Daca o vei aprecia, faptul m-ar incuraja, catre varianta de sugestie, gandita de tine !

      Cu incredere !

      • Sigur că da! Tot înainte ! Stropi de suflet să fie, că vorbele curg râu! Sunt convinsă că va fi o carte apreciată de orice om-OM , diferit de acel om-fabrică de bani.
        Oricum, în nici un caz nu trebuie să rămână la stadiul de roman-foileton pe blog, ci trebuie să devină carte. Ştii, o carte se poate pune sub pernă noaptea când dormim, calculatorul… nu!o carte o putem citi în maşină, într-o pauză, printre picături de timp, pe când la calculator nu avem răbdarea de a citi un roman!
        Hai că am dreptate şi… te-am convins, nu-i aşa?

      • Stropi De Suflet,

        Hai ca esti un filon de argumente.
        Sigur ca ai dreptate, si te voi urma neconditionat !
        Nu mai am cuvinte, decat pentru Noapte buna, din ce-a mai ramas !

  31. Pingback: Ecranul imaginației – Sânge balcanic (131) poem « Cosmin Stefanescu's Blog

  32. Pingback: Icar – Sânge balcanic (130) poem « Cosmin Stefanescu's Blog

  33. Pingback: La multi ani de Sf. Marie! « Societate

  34. Pingback: Copacul … « M's blog

  35. Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Magie aromată. Venezia, profumo di Laura Biagiotti

  36. Pingback: S-a dus si august | cuelisa.com

  37. Pingback: PSD va depune plangere penala impotriva lui Ioan Oltean

  38. Pornind de la”Frumuseţea miresei urâţea pe toată lumea”, amintirile dragi picura incet, ca si vinul vechi, creionand trasaturile dominante ale bunicilor.

    Pana la invitatia la dans, un timp scurt in aparenta, o intreaga copilarie este retraita prin vorbele matusii, ale carei explicatii dezlegau mistere care nici nu erau constientizate ca si existand.

    Mi-a cazut bine aceasta poveste din lumea nepotilor si a bunicilor!
    Cred ca se pot insira toate pe acelasi fir al amintirilor dragi.
    Iti multumesc pentru invitatia de a lectura o pagina purtand aroma casei bunicilor! 🙂

  39. Ai avut dreptate, aici e tot aurul tau 🙂 foarte frumos ai creionat arborele genealogic al familiei 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s