Oara

Motto:  “Respectarea promisiunii făcute este criteriul  demnităţii” –  Madi

I-am promis Oanei Clara, cu ocazia botezării ei în Oara, istoria acestui nume. În cunoştinţa mea, desigur, el fiind de sorginte greacă, şi probabil cu un trecut apropiat. Eram un tânăr proiectant, cu tabieturi, împrumutate de la nişte unchi de-ai mamei, oameni cu vază; unul, Şeful Baroului Avocaţilor din Bârlad, fost militant anticomunist, motiv implacabil de puşcărie politică, urmată de domiciliu forţat, într-o localitate din împrejurimi; altul, tot avocat, tot deţinut politic pentru vederile sale promonarhiste. De la ambii, mi-au rămas amintiri interesante …

De la primul… monumentalitatea Marii Enciclopedii Franceze, a cărei valoare spirituală, nu eram pregătit să o înţeleg, decât peste ani; freamătul zilnic, al vieţii unei gazete, el fiind şi patronul unui ziar local, de la care i s-a tras probabil, întemniţarea; ca şi nobleţea sentimentului de prietenie, dincolo de meschinăria politicii (pe scurt, în localitatea de domiciliu forţat, a fost văzut întâmplător, plimbându-se, de către un demnitar comunist, fost coleg şi prieten de facultate). Nu cunosc amănuntele, dar după ce i-a povestit respectivului, istoria domiciliului actual, unchiul s-a trezit rechemat în Bârlad, la zdreanţa ce-i mai rămăsese din viaţă.

De la al doilea… am reţinut modul protocolar de viaţă; ca să-l vizitez, deşi era singur, trebuia să mă anunţ cu 1-2 zile înainte, să mă primească, “de casă mare”, cum se justifica el şăgalnic. De la ambii, tabietul respectului de sine, după serviciu, cu o cafea, aromizată cu un coniac. Aşa se face, că în timp ce-mi savuram cele două licori, mă simt fixat de o privire intensă, surâzătoare, parcă. Cu nonşalanţa tupeului tinereţii, m-am şi autoinvitat  la masa de unde eram  cercetat. O brunetă, surâzătoare, mi-a acceptat scuzele, şi privindu-mă cercetător, m-a întrebat, dacă aşa procedez mereu. I-am raspuns sincer, că doar în situaţiile irezistibile percepţiei mele de plăcut. Au urmat recomandările de rigoare, să nu mai fim stânjeniţi, de pudoarea care, chipurile, ne incomoda oarecum.

Necăjită de singurătate, Oara, după ce ne-am mai respectat cu câte un coniac şi o cafea, nu mi-a refuzat invitaţia de a-mi face o vizită, să continuăm, într-o notă de discreţie, momente plăcute, ale căror germeni, deja dăduseră semnalul apariţiei. Ne-am cunoscut, în toate ! Ea ştia deja, despre mine, că sunt Onu, inginer proiectant, solitar ca şi ea. Mezina familiei, din cele două fiice, nu avea chef de carte; dar nici nu-i simţea nevoia; tatăl ei, grec, era Şef  Secţie Minorităţi din CC al PCR, veste, la care m-am crispat usor. O ascultam amuzat, crezând că mă ia de prostuţ. Îmi ştia telefonul de la serviciu, pe-al ei de acasa, nu mi l-a dat, pe motivul funcţiei tatălui.

Într-o zi, prima surpriză… îmi propune să ne căsătorim, cu perspectiva devenirii mele, în funcţia de ambasador, în oricare tară mi-aş fi dorit. Concomitent, au început să apară nişte ciudăţenii: ba la uşă, găseam nişte scame, ba administratorul, care ştia cine sunt, îmi face o vizită, şi cu un aer obedient, mă roagă să-i fac rost de un medicament, aflat sigur la Farmacia CC. Îl refuz, obiectiv, neavând cum. Mi-o retează scurt, muncitoreşte: ”haideţi, că ştim că lucraţi la Comitetul Central; că ne-a spus tovarăşul colonel, care s-a interesat de dumneavoastra’…”. Perplex, o ţin pe-a mea, el pe-a lui, şi ne despărţim oarecum afectat. Îi povestesc totul Oarei, care izbucneşte, satisfăcut …acum mă crezi că poţi deveni ambasador, după căsătorie ?

Nu văd legătura, îi întorc vorba repede. Are ! Înseamnă, că Ministerul de Interne, a început verificarea ta, în vederea căsătoriei noastre. Ştii, că suntem prieteni de familie cu…, şi-mi spune, spre groaza mea, numele Şefului Internelor (nu-l scriu, dintr-o discreţie, ce mi-e specifică), despre care se ştia că este un dur încuiat. Mă gândesc să rup legătura, dar nu sunt în stare, când ajutorul îmi vine tot din partea Oarei. Îmi spune că a sunat-o doctorul X, s-o anunţe că medicamentul cerut de administatorul blocului, nu se găseşte în depozit. În glumă, iî răpund: adică-ai sunat tu !? Doar mi-ai spus ca n-ai dat telefonul nimănui, când m-ai refuzat ! A luat cum se zice plasă. Mi-am dat seama că m-a minţit, şi n-am mai avut încredere. Am spus la revedere: eu diplomaţiei, ea, căsătoriei; poate s-a măritat cu medicul căruia-i dăduse telefonul ! Eu am fost însă mulţumit, să fi ieşit de sub spectrul minciunii.

Peste câtva timp, am întâlnit-o întâmplător, pe stradă; aproape să n-o recunosc; slăbise, parcă se ofilise. Deseori, m-am întrebat, dacă am procedat înţelept. Din clipele de intimitate, păream a  fi compatibili, dar cine poate şti ? Începusem să-i cunosc familia: sora, cumnatul; urma să mă prezinte părinţilor. Presupun că ne-am fi înţeles. Prin bunica mamei, am câteva molecule de sânge grecesc.

PS: A fost odată, o fată grecoaică, pe nume Oara !
Dar s-a pierdut, dintr-o îndârjire, ca în latinescul, ”perseverare, diabolicum !”

Onu Ionescu

Reclame

30 comentarii

Din categoria Din lume ..., Politică, Univers feminin

30 de răspunsuri la „Oara

  1. ei, nu a fost să fie. dacă-ar fi fost, era 🙂
    frumos nume Oara… vocal

    aşa-i că ne mai povesteşti de unchii avocaţi ?
    îmi plac (şi) poveştile avocăţeşti cu iz teodorescian. îmi amintesc de adolescenţa cu Lorelei şi La Medeleni sub pernă. au un parfum al lor neegalat de ce (nu) citesc adolescenţii „zilelor noastre”.

    • CELLA,

      Mulţumesc !
      Nu din neglijenţă sau lipsă de respect, încerc aşa de tarziu, un răspuns, care de fapt, nu e ! Fără a invoca o scuză, adevărul este că ai darul de a mă pune faţă în faţă, cu mine însumi: voi corespunde exigenţelor CELLEI ?
      Şi atunci, nu îndrăznesc a avansa, promiţând, sau a mă opri, tăcând, ceea ce ar echivala cu un regres! Şi, ce mai tura vura, în fond, de ce-mi impui, până la asemenea filozofări ?
      Doar Madi, mă supune unor astfel de autoevaluări.

      Cu Stropi De Suflet !

  2. Multumesc pentru botez ! 🙂
    Urasc minciunile si nu prea seman cu personajul, dar povestea imi place.

    • Oara,

      Mi-am pastrat promisiunea de a te fi alintat cu un nume frumos, …vocal, cum apreciaza CELLA. Spre a evita confuzii, as vrea sa stii… ceva inefabil, gen Lucian Blaga, perceput in comentariile tale, m-a trimis la emotiile interesante, greu descriptibile prin care o fata, dupa cum vezi, mi-a marcat memoria…
      La impactul cu asemenea oportunitati, nu te mai recunosti, pierzi „uzul ratiunii”, parca ! N-am sa ascund, am regretat, ca asa cum frumos, dar trist pentru mine, a comentat tot CELLA, am contribuit aproape infantil, la acel „n-a fost sa fie”.

      Deseori, intre noi si viata, ingratitudinea, ne apartine !

  3. @ World of Solitaire ,
    Păi ce facem, de la Nunta II trecem la Oara ? Şi eu care abia aşteptam Nunta III şi poate chiar şi …..,să fac bilanţul, sau, poate chiar să dau şi-o notă …..
    Asta nu inseamnă că nu mi-a plăcut povestea cu Oara , bruneta ce dorea să te facă mare diplomat !
    Şi dacă se-ntâmpla să-i cazi in plasă, cu cine-ai fi votat după 1989 ?
    Noapte bună, prietene !

    • Aliosa,

      Multumesc !
      Nefiind vindicativ, votam fara prejudecati, si aflam, dupa.., pe cine am votat !
      Aveam obligatia unei promisiuni, si Madi, nu mi-ar fi ingaduit !
      Nunta va continua, sub alte titluri, tot ca o succesiune de …momente de viata !
      Si sper sa iti placa viata in ipostazele temporale ale mintii nealterate de prejudecati !

      Noapte buna, exeget onuin !

  4. Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Magie aromată. Venezia, profumo di Laura Biagiotti

  5. Pingback: Sunt si eu o ticalosa? « Hai ca se poate!

  6. OARA …Oara !
    Sună foarte melodios, calm, cald, fără păcat. Păcat că nu era fără… păcat adevărata Oara …sau poate că nu ne dăm seama ce e păcatul, pe moment ?! Nu am încredere în cei care fac scenarii doar pentru a izbândi. E o reușită efemeră… Prefer ca lucrurile să decurgă fiesc și cred că se întâmplă, atunci când trebuie și când e momentul.
    Frumos fragment, felicitări ! 🙂

  7. Pingback: Comentarii la Ieşirea – 27 | Ioan Sorin Usca

  8. Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 81 | Ana Usca

  9. Pingback: Iubire «

  10. Pingback: Venitul minim garantat trebuie diminuat ori scos afirma Basescu « Hai ca se poate!

  11. Pingback: Retinerea lui Sorin Ovidiu Vantu o noua diversiune « Hai ca se poate!

  12. Pingback: Inghiti diamante si afli ce te imbolnaveste ! « George Valah Blog

  13. Pingback: Las sau demn? Normalitate sau diversiune? « Societate

  14. Pingback: Întâlnire | Ioan Usca

  15. Bate un vânt de melancolie, sau mi se pare?… Că și pe mine mă năpădesc fel de fel de amintiri. Toamna o fi de vină…

  16. Pingback: Poezie cu subînțeles – Sânge balcanic (132) poem « Cosmin Stefanescu's Blog

  17. Pingback: Viziune | Nataşa

  18. Pingback: La revedere « Elisa-gradina mea de vis

  19. Momente cruciale ale destinului – decizii mai mult sau mai putin inspirate, apoi.. ce-ar fi fost daca.. 😉

  20. Pingback: Retinerea lui Sorin Ovidiu Vantu o noua diversiune

  21. Pingback: Sunt si eu o ticalosa?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s