Împărăţia apelor II

După retragerea apelor, plăcerea copiilor din sat, şi a mea desigur, era să mergem în pădure, unde alergam, ne urcam în copaci, cotrobăiam prin scorburi, după ouă de păsări sau alte noutăţi copilăreşti. Ştiind că sunt porci mistreţi sau chiar porci domestici, sălbăticiţi, ne organizam, să nu avem surprize; făceam cu schimbul, de pază, să nu ne trezim cu vizita unor mistreţi, despre care auzisem că sunt periculoşi …

Această prezentare necesită JavaScript.

 

În caz de mişcări sau zgomote ciudate,  iscoadele dădeau alarma prin strigăte şi fluierături; la auzul acestora noi, ceilalti, alergam spre cel mai apropiat copac, de obicei o salcie, şi ne căţăram cât mai sus posibil. În joacă, se dădeau şi alarme false, dar într-o zi, ne-am dat seama, că nu este loc de glume, decât cu riscuri. Iscoadele au dat târziu semnalul ştiut. 

Abia ce ne-am căţărat într-o salcie, că au şi apărut mistreţii, ameninţători cum nu-mi închipuisem: cu grohăituri din boturile înspumate din care pe langă colţi, curgeau bale pofticioase, răscoleau pământul de furie, pentru ca apoi,  cu coama de pe spate zburlită a ameninţare, sprijiniţi pe copitele din spate, să încerce să se urce după noi, în copac. Acum, îmi închipui că după virilitatea manifestării, erau masculi şi destul de periculoşi. Plictisiţi de eşec, într-un târziu, au plecat. Încă îngroziţi, am coborât din salcie, şi într-un suflet, am alergat spre şosea; până acasă, nu m-am oprit. De atunci joaca în pădure şi-a pierdut farmecul.

De altfel, toată viaţa m-am temut de pericole ! Poate şi de asta mi-am ascultat părinţii şi n-am  învăţat să înot. M-au  speriat cu înecul, şi asta mi-a ajuns. Poate şi cazurile de înecaţi au contribuit la spaima mea. Unul, s-a desfăşurat chiar sub ochii mei, cu un flăcău din sat, pe care-l admiram aparte. S-a întâmplat de pe pontonul de la Dunăre. După ce el a sărit în apă, altul s-a grăbit şi, fără să vrea, l-a lovit în  cap. Ameţeala produsă, i-a fost fatală: a leşinat şi curentul apei l-a dus la vale; când l-au găsit, mort, avea plămânii plini cu apă.

Frica de apă, am căpătat-o şi după ce am vazut urmările furiei valurilor acesteia. Într-o noapte furtunoasă, ambarcaţiunile acostate peste noapte la mal, au fost proiectate cu atâta putere, încât au intrat, pur si simplu, în casele de lângă mal, distrugându-le, asemenea unui berbec de asalt. În satul Azaclău, tot în lumea lor,  sunt:  stuful, peştii  şi păsările de baltă – pescăruşii, raţele sălbatice şi berzele, ale căror cuiburi pe acoperişurile caselor, se spunea că purtau noroc – le fereau de incendii.

Reţin berzele pentru că am aflat, în mare taină, că într-o noapte, mie şi Milicăi – sora mea cea mare, ne-au adus o  surioară,  pe Marcela. Multe gânduri şi întrebări mi-am făcut în legătură cu această lucrare a berzelor. M-am dumirit mai târziu, când la şcoala primară – lângă colegele mele – am simţit primii dulci  fiori care cheamă berzele pe acoperişuri. Fetele, pe tot parcursul vieţii, sunt  mult mai evoluate decât băieţii  şi pot fi  excelenţi profesori pentru  aceştia, cu condiţia ca, asemenea lor, să-şi însuşească tranzitoriu, iluzia sindromului pseudosuperităţii faţă de alţii. Despre evoluţia fetelor, îmi amintesc oarecum jenat, următoarea întâmplare: în clasa a treia primară, o colegă, făcându-mi insistent ochi dulci, nu a rezistat indiferenţei mele timide şi, în recreaţia mare, mi-a scris în caietul de lecţii …

”Pe băncuţa mea de brad,
Stau cu capul rezemat
Şi la tine mă gândesc,
Cum să-ţi spun cât te iubesc.”

Pentru că fata îmi plăcea foarte mult, cele scrise, m-au tulburat; şi atâta m-am foit pe locul meu, că am căzut din bancă, spre hazul tuturor copiilor din clasă. Pe lângă dezastre, revărsarea apelor mi-a dat o lecţie de morală, pe care dacă n-o trăiam, n-aş fi crezut cele ce urmează. În caz de pericol mortal, vietăţile care nu se suportă, devin indiferente unele faţă de altele.

În aceasta idee, nu uit mirarea care m-a cuprins  când în casa noastră, înconjurată de ape, şoarecii  se jucau peste pisicile din casă, fără ca ele să se sinchisească. Aceleaşi pisici pe care în vremuri normale le vedeam şi cu câte doi şoareci în gură deodată. Despre alte vieţuitoare – vulpi şi iepuri, surprinse de ape, pe vârful unor grinduri, povesteau seara localnicii, la şezătorile  pe care le organiza tatăl meu, la şcoală. Deseori m-am întrebat asupra acestei ciudăţenii: oare frica de moarte să inhibe instinctul existenţei carnivore ? Sau să declanşeze porniri de minimă rezistenţă ?

Viaţa de dascăl era precum cea de militar… mergi unde-ţi cere datoria. Aşa se face că în anul 1944, tatăl meu fiind transferat în Basarabia, am părăsit, cu nedumerire, satul Azaclău. În anul 1939, berzele au adus-o pe surioara noastră, Geta …

? Onu Ionescu

Anunțuri

32 comentarii

Din categoria De acasă ...

32 de răspunsuri la „Împărăţia apelor II

  1. Am citit cu deosebită plăcere,continuarea descrierii.
    Voi deveni dependent,asta fără pic de glumă,o spun!

  2. Pingback: Conjunctiv «

  3. Pingback: De la capătul lumii « Elisa-gradina mea de vis

  4. Pingback: Comentarii la Ieşirea – 32 | Ioan Sorin Usca

  5. Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 86 | Ana Usca

  6. Din nou printre ape, vrăjită de farmecul povestirii, mă-ntorc nostalgic cu gândul la copilărie. Poveşti asemănătoare prin care am trecut şi eu îmi dau târcoale şi mă întreb : oare am copilărit împreună?
    Abia aştept urmarea…

    • Stropi De Suflet,

      Sensibil comentariu.
      Aş vrea să fiu din nou, un copilaş, încântat şi fâstâcit, de privirile furişe ale unor Stropi de suflet, năzuind puritatea prieteniei.
      Dacă printre conservele toamnei, ai vreun pic de timp, ca să-mi înţelegi răspunsul, mi-ar place să te apleci asupra postuleţului „Suave amintiri”.
      O zi spornică, de toamnă bogată !

  7. Pingback: Prima zi de şcoală | Ioan Usca

  8. ana

    frumoasa copilarie am avut…inainte de 90…acum nu au decat apucaturi de cocalari…si internet…

  9. Când mă gândesc la logo-ul acela absolut pastișat și deplasat, lansat de madam-turism , în veșnică necunoștință de cauză a ceea ce se petrece pe lumea asta (Carpații sunt celebri prin conifere, ca să dau doar un exemplu…), nu pot să nu văd cum Delta piere încet, dar sigur, lipsită de o reclamă susținută, care să nu facă din acest tărâm magnific un ținut al pierzaniei turistice, dar să o facă mai cunoscută, mai atractivă turistic, fără a-i diminua din magie. Europenii habar n-au de minunata noastră deltă…cel mai nou pământ al nostru, care se făurește zilnic sub ochii celor care au bucuria să asiste la aceasată zilnică naștere. Cel mai tânăr pământ al țării, alături de cel mai vârstnic, dacă ne gândim la Munții Măcinului, despre care ai povestit atât de frumos ieri. Un contrast fascinant! Un turism adecvat, menit să facă cunoscute aceste frumuseți unice, ar fi, poate, salvator. Delta e bogată….un apus de soare, un răsărit de soare! E darnică. Cred că plecarea ta a fost grea…Mie mi-a fost greu să mă despart de casa și grădina imensă a copilăriei, chiar dacă reîntoarcerea în Clujul natal era considerată singura alternativă bună. Dar, nimic n-a mai fost ca acolo, unde verile copilăriei erau reverberate pe pietrișul aleilor, într-un amestec ciudat de auriu, roșu (al florilor și zmeurei) cu seninul cerului care devenea luminos-liliachiu …și acest aur-roșu-violet nu știu dacă exista întradevăr sau era fericirea unei copilării fără cusur?! Poate delta ta a fost la fel…Foarte frumos!

    • Mirela,

      Fiecare vizita a ta, ma bucura. Imi prilejuieste cateva fire de filozofare, in lipsa carora viata este parca fada. Orice despartire este trista si dureroasa. De aci, si teoria budhista a nonatasamentului, spre a ne scuti de urmrile afective ale acestuia.
      Astfel, cred ca o sa-mi para tare rau, dupa Elena Udrea. Atata s-a vorbit despre aceasta insignifianta, incat mi-a patruns in hipotalamus, si o vad ca in proverbul despre raul fara rau.
      O seara cu Pace, fara ”elene pdlne”.

  10. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 33) « Blogul lui Teo Negură

  11. Nidelea Cristian

    Buna ziua.
    Ma numesc Cristian, administratorul directorului web http://www.edelbeta.ro.

    Va propun un schimb de link-uri. Va pot promova blogul prin introducerea lui la rubrica Parteneri, in cadrul directorului.

    In schimb as dori sa plasati la dvs. in blogroll urmatorul link:

    Titlu – Fier forjat
    url – http://www.allmetal.ro

    Daca sunteti de acord, va rog sa ma contactati la nideleacristian@gmail.com cu detaliile link-ului dorit de dvs

  12. Pingback: O dietă reuşită « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă

  13. Pingback: Revolta la Spitalul Judetean Braila. 400 de angajati suparati pe scaderea salariilor au cerut demiterea conducerii. Insa cu spagile luate de la pacienti ce se va intampla? « Adevarul e dincolo de noi

  14. Pingback: Ghicitoare | Nataşa

  15. Pingback: Basm scurt | Caius

  16. Pingback: Apa si foc « Blogul lui Teo Negură

  17. Pingback: Suntem proşti? « Hai ca se poate!

  18. Daca doriti sa facem link exchange cu siteul http://www.wallpapershome.ro si http://www.jocurinoipentrucopii.ro sectiunea „Parteneri”,eu va adaug blogul in cele 2 siteuri in schimbul adaugari pe siteul dumneavoastra a linkului http://www.jocurinoipentrucopii.ro cu titlul „jocuri noi”

    P.S daca sunteti de acord cu link exchange-ul va rog sa imi trimiteti si numele siteului dumneavoastra cu titlul cu care vreti sa fie adaugat

    alina2006sm@yahoo.com

  19. Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Santal și parfum

  20. Pingback: Rezervistii se pregatesc de proteste-Operatiunea Valeriu Carp « Hai ca se poate!

  21. Pingback: Septembrie | Ioan Usca

  22. Pingback: Câinele de pază al președintelui «

  23. Pingback: Zmeul (II) | Gabriela Savitsky

  24. Pingback: Congresul Conservator 16-09-2010 « Societate

  25. Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Zmee. Pentru Gabriela

  26. Pingback: Cea mai scumpa mancare si cele mai mici salarii din Europa

  27. Pingback: Rezervistii se pregatesc de proteste-Operatiunea Valeriu Carp

  28. Pingback: De la capătul lumii - Elisa – gradina mea de vis

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s