GELOZIA

Motto: ” Sistemul nervos uman nu sesizează diferenţa dintre experienţa “reală” şi experienţa „viu şi în amănunt imaginată ” – Dr. Maxwell Maltz

Cunosc starea, dar n-o pot explica; poate un fel de nelinişte sufletească, o teamă de a nu pierde pe cineva drag, o manifestare egoistă, de a nu trăi nimeni minunea bucuriei tale, o încercare de prevenire a unei înfrângeri închipuite. Oricum, dincolo de cazuri verificate existenţial, în rest, cred că Gelozia, este o stare rătăcire a minţii, neavând nici un suport real, şi ale cărei plăsmuiri maladive sunt doar cazuri ipotetice. Dar, din nefericire, pot exista situaţii reale, cum ar fi intriga, de obiect, care să alimenteze Gelozia. Unul, l-am întâlnit eu însumi, copil fiind. Iar subiectul, au fost înşişi părinţii mei. Caz din care am tras câteva concluzii, care mi-au marcat sufleteşte, existenţa.

S-a întâmplat aşa … într-o seară, venind de la şcoală, în drum spre casă, mi-am întâlnit mama; contrar blândeţii, pe care i-o ştiam, era plânsă, cu un aer răvăşit, poticnindu-se către o destinaţie, pe care doar ea o avea în strălucirea disperată a privirii. M-a luat precipitat de mână, şi fără vreo lămurire, aproape mi-a şuierat ameninţător: hai, că dăm peste ei, acuma; să lămurim şi batjocura asta. Fără o vorbă, în faţa aerului tulburat al mamei, m-am lăsat dus de vârtejul ei sufletesc. Îi găsim, îi prindem împreună, să-i vedem ce vor mai zice. Şi acum, mă înfior, de tulburarea sufletească a mamei, deşi nu pricepeam nimic.

Am intrat pe o stradă neluminată, care după smuciturile mâinii mamei, îmi părea plină de obstacole. Senzaţia, mi-a rămas şi de la faptul ca în agitaţia sa, mama încercând să citească numărul unei case,  n-a fost atentă la o mică denivelare, s-a împiedecat şi a căzut în genunchi, sprijinind-se în mâini; mulţi ani, n-am uitat poziţia aceasta umilitoare a mamei; şi în mintea mea de copil, a declanşat un sentiment oribil, la adresa tatălui, pentru faptul că  înşelând-o pe mama, la câteva străduţe, de casa noastră, îi provoca atâta suferinţă şi umilinţă. N-am găsit nimic, din ce aştepta tulburarea mamei. La adresa dată, n-a răspuns nimeni, clădirea fiind învăluită într-o beznă totală. Timid, i-am spus: să mergem mămico; dacă nu-i lumină, nu-i nimeni acasă.

Mai târziu, aveam să aflu, că pasiunile cele mai tulburătoare, se puteau desfăşura la paravanul unei bezne absolute. Întorşi acasă, fără nicio veste, l-am găsit pe tata, care citea liniştit o carte. Pe drumul de întoarcere, mama mi-a spus că tata are o aventură adulterină, cu o colegă de serviciu. Nu prea înţelegeam, dar, impresia suferinţei mamei, m-a marcat pentru toată viaţa. Mi-am spus în mintea mea de copil, să nu fac niciodată aşa ceva mamei copiilor mei. Şi sper, că mi-am respectat acest jurământ copilăresc. Cât despre tata, o fi fost aşa, sau nu, mulţi ani, am trăit resentimentul, că îi pricinuise mamei, umilinţa la care asistasem. Ştiu însă, că era un bărbat frumos, motiv pentru care, avea uneori necazuri, din partea doamnelor neonorate în avansurile  lor. Probabil, pentru obiectivitate, presupun că unele, primeau totuşi, niscaiva încurajări.

Dar Gelozia, este o stare de rătăcire a minţii, mult prea grea şi apăsătoare, ca să mă opresc aci. Voi reveni în câteva episoade, cu variante ale acestei suferinţe cumplite, fie reală, fie imaginară. Nenorocirea, în cazul celei imaginare, este că, “sistemul nervos uman nu sesizează diferenţa dintre realitate şi plăsmuirile bolnăvicioase, ale minţii, ca în motto.” De fapt, ar fi vorba tot de o “vizualizare”: dar nu “creativă”, ci “distructivă”, din motive poate egoiste !

PS: “Vizualizarea creativă” este tehnica prin care ne putem folosi imaginaţia pentru a creea ceea ce ne dorim în viaţă. Personal, am observat această capacitate extraordinară, la Madi, producătoarea acestui blog, blogul nostru !

? Ioan Ionescu

Reclame

51 comentarii

Din categoria De acasă ...

51 de răspunsuri la „GELOZIA

  1. Impresionant!
    Mi-au dat iar lacrimile.

  2. Mai cumplită, cea mai cumplită, suferință este în cazul geloziei imaginare, care imagină n-are.

  3. Pingback: LUP – Vis «

  4. Niciodată nu am trecut sau nu am asistat la aşa ceva. Este şocant. Îmi pare rău.

  5. Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 98 | Ana Usca

  6. Pingback: Comentarii la Levitic – 4 | Ioan Sorin Usca

  7. Pingback: If | Nataşa

  8. Pingback: Poze din drumul catre Oceanul Indian « Elisa-gradina mea de vis

  9. Pingback: Emily Dickinson (1830-1886) – Sorb un rachiu nemaigustat « Orfiv

  10. Pingback: Bergenbier | Ioan Usca

  11. Uneori gelozia poate duce la ura! In ceea ce-i priveste pe copii, pot ramane marcati pe viata, nu neaparat ca vor face acelasi lucru (inselarea partenerlui), dar vor simti mereu nesiguranta iubirii partenerului si se vor intreba daca li se poate intampla si lor.
    Felicitari pentru mica istorioara!

    • Societate,
      Pertinenţa comentariului, îndeamnă la reciprocitate! Şi daca ai dreptate este rau?Istorioara, cum îi spui, este drama unui copil! Dar apropo de ipoteza ta; comportamentele aberante, sa fie frecvent, consecinţa subliminală a confruntării cu lipsa educaţiei sănătoase în familie?Mulţumim, şi o zi pe măsura comentariului!

      • Educatia creeaza omul matur de mai tarziu. Este o alcatuire complexa de sentimente si trairi cu impact asupra adultului in devenire. O asemenea drama va crea o carenta in exprimarea sentimentelor si nu numai. Va multumesc pentru apreciere.
        PS: Imi place psihologia si parapsihologia.

      • societate,
        Si mie imi plac; ba chiar as spune, ca parapsihologia, este un precursor al psihologiei cuantice.
        Cat priveste educatia necesara, eu i-as aduce cateva corectii ; in sensul ca trebuie adaptata subiectului implicat ;timidului, de incurajare, fata de propriile-i spaime, colericului, de temperare a pornirilor egotice, spre a evita caderi in patologic,asa cum am observat la cineva, pe blogul tau.Si mi-a placut eleganta neutra a raspunsului dat.
        Nu mai repet Bravo, am oroare de banalizare.
        O zi buna!
        Te mai astept!

  12. Pingback: 2012 | Caius

  13. Gelozia – o luptă interioară cu tine însuţi, o luptă pe care de cele mai multe ori o şi pierzi. Te sfâşie prin interior cu o plăcere sadică…

    • Cristian,

      Corect, ca un diagnostic, la o afecţiune acută, cu evoluţie galopantă.
      Iar demonul, este aberaţia propriei minţi!
      Am mai încercat un răspuns, dar ceva s-a petrecut, şi nu l-a mai postat.
      Oricum, vă urez o noapte, cu Pace !

  14. Interesanta definitia ”vizualizare creativa”

    De fapt totul vine catre tine in virtutea imaginilor din mintea ta.
    Este vorba de ceea ce gandesti.
    Procesele din mintea ta atrag ceea ce ti se intampla – practic e vorba de legea atractiei! 🙂

    • Strongvaleriana,

      Bine-ai venit! Punct ochit, punct lovit; putera minţii/unui singur gând/Învăţăturile lui Abraham.
      Viziunea ta este pecetea destinului tău”-Glenn Bland. Tot după acelaş autor, Cauza mediocrităţii care afecteză mulţimile este că ele, nu acordă suficient timp gândirii, definirii scopului.
      După el, „Un scop definit, conceput printr-o gândire eficientă, crează energia unei realizări neobişnuite”.
      Cred că vizualizarea în sine, poate constitui şi o formă de meditaţie, mijloc antistres, verificat !

      Mulţumim, pentru vizită !

  15. Pingback: Eu nu renunt la Politie si Jandarmerie « Hai ca se poate!

  16. Pingback: Crochiuri pe genunchi… Efectul buretelui « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă

  17. Pingback: Haine noi, aur de toamnă! « Mirela Pete. Blog

  18. prin vizualizare creativa vom reusi sa ne mai bucuram de ceva in viitorul apropiat. depinde de fiecare cat si cum o va folosi. daca prin aceea atractie pomenita mai sus va reusi sa si le si apropie, ramane de vazut. daca nu, macar va visa frumos

    • Denissel,

      Buna dimineata !
      Tu stii, ca in tot ce este omul sau va fi, prinde contur, mai intai in mintea sa, in dorinta/nazuinta sa.
      Esti ceea ce gandesti! Aplicat,gandesti gelos, devii gelos, suferi!
      Nazui catre frumos, de vei bucura de el. Daca nu respingi ideea, in nazuinta de a te arata mai cu mot, decat ceilati, conjunctura imaginata intens, va strange pentru tine, resursele energetice, in favoarea realizarii. In ideea emisa de tine, fie si nota iluzorie de bine, va submina, fara sa observi, premisele malefice ale stresului, cauza multor boli psihosomatice.
      Toate cele bune, fericitule de a nu fi trecut indiferent, pe langa idee !

  19. Gelozia bat-o vina!
    Mă-ntreb care-i pricina
    De-l cuprinde şi pe om
    Şi-l transformă în neom?

    O fi demon, o fi viciu
    Sau cumva numai capriciu,
    Egoism sau o belea,
    Oricum este piază rea.

    N-o-nţeleg şi n-o aprob:
    O consider un microb,
    Care trebuie tratat
    Şi urgent înlăturat.

    Iar acum, spun pentru tine
    Sincer, că nu orişicine
    Abordează aşa frumos
    Acest lucru scandalos.

    Şi-ncântată peste poate,
    Cărţile-ţi le-oi lua pe toate.
    Tu doar scrie, că precis
    Succesul îţi e prezis!

    • StropiDeSuflet,

      Superbă preluare, de temă. Neaşteptată!

      Citesc, şi nu-mi închipui, să văd bine.
      Atâta frumuseţe.., de necrezut,
      Să merit oare, la Postul aşternut?

      Ştiu, că pentru tine
      Orice, se poate exprima în rime
      Dar lauda, în sine
      Nu e prea mare, către mine?

      Cât priveşte încurajarea
      Îmi dă un licăr de Speranţă
      Să te ascult! Dar…, va fi de bine?
      La câţi, entuziasmul, se va menţine?

  20. Măgulitor răspuns prieten drag
    La vorbe sincere ce-am pus în prag.
    Că meriţi?O! Da, cu prisosinţă
    Căci scrii cu multă iscusinţă.

    Iţi trebui – doar ceva voinţă
    Să nu ai mai târziu căinţă
    Că timpul l-ai lăsat să zboare
    Fără să scrii. Mă crezi tu oare?

  21. Mirela

    După versurile-duel dintre Aurora Stropi de Suflet și Onu, nu prea am multe de adăugat. Bas les chapeaux!
    Și ceva care cuprinde acel sentiment pe care-l cunosc destul de puțin, din fericire, dar care știu că răvășește minți, inimi, vieți, fără sens. Gelozia…

  22. Iti multumesc. Gasesc ca gandirea noastra este asemanatoare. Ceea ce ati mentionat sunt terapii. Orientarea mea principala a fost psihologia, dar am renutat pentru altceva, dar nu total. In ceea ce priveste raspunsul pe care l-am dat persoanei mai „vesele”: imi place sa fiu diplomat, cu bun simt.

    • societate,
      E bună diplomaţia cu aceste vieţuitoare, provocatoare, la orice pas.
      Violenţa opiniei, nondiscerne, este raţiunea lor de a fi, aşa cum câinii, vorbesc toată noaptea, cu luna.
      În privinţa modului de adresare, nu are vreo relevanţă, cât timp ne place comunicarea. Respectul, este implicit.
      Apropo, de psihologie, m-ai facut curios; dacă este posibil, cum vine renunţare parţială?
      Cu bine!

  23. Scuze pentru persoana I si apoi II. A fost o greseala. Inca nu-mi permit sa va tutuiesc.

  24. Pingback: Crima de la jubileu «

  25. Pingback: Opium și Belle d`Opium de YSL. Premieră autumnală parfumată « Mirela Pete. Blog

  26. seară bună vouă, madi şi onu.
    am trecut doar să dau bineţe… azi nu am cuvinte…

  27. Toate cele bune, Pisica,

    Madi şi Onu, au întârziat răspunsul la bineţe, sperând că îţi va reveni graiul.
    Află, însă, cu sau fără grai, eşti mereu aşteptată, în …Casa noastră de Producţie !

  28. „ Mai bine mai târziu decât niciodată ” !
    Felicitări ! Citind cele povestite, mi-am adus aminte că GELOZIA asa cum o fi ea , este totusi produsul mintii noastre si-i provocată deliberat de noi, muritorii .
    Bună ziua !

  29. Pingback: Eu nu renunt la Politie si Jandarmerie

  30. Pingback: Poze din drumul catre Oceanul Indian - Elisa – gradina mea de vis

  31. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 35) « Teo Negură – Trafic cu hituri

  32. Emotionanta povestea. Cat despre gelozie toti o ponegrim…insa toti o simtim…atunci cand iubim…
    Zi minunata ca tine ,talentat povestitor!
    â

    • Multumesc mult, vizitator surpriza!
      Stii, ca aparitia ta, imi lumineaza chipul?
      Adevar spui, ca in toate aparitiile tale la comentarii, dar gelozia, bat-o vina, nu e prea sanatoasa.
      Preluata congenital,ii cunosc terorea, si daca iubirea n-ar avea prevalenta ei in fiinta noastra umana, mi-as dori sa vina ca treapta de prietenie.
      Si tie, urari, pe masura emotiei, pe care o declansezi!
      Madi si Onu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s