Copiii, învaţă şi de la taţi !

Moto: ”Orice bărbat poate deveni părinte. Dar e nevoie de dragoste pentru a deveni Tata” – Pam Brown

Vorbeam de cei ”7 ani de lângă mama”. În realitate însă, are şi tatăl influenţa lui specifică, în degustarea plăcerilor efemere ale vieţii. Discutând pe această temă, Geta, sora mea, îmi povesteşte următoarea istorioară: într-o vară, nepoţii mei după sora Marcela, fetiţă şi băiat, aflaţi la bunici, părinţii mei, sunt admiraţi de vecinii veniţi în vizită şi iscodiţi, cu întrebările de rutină: dacă ştiu poezii şi să cânte ceva. Nepoata, mai vioaie, răspunde cu un da apăsat, că ştie şi să cânte, şi începe, cu voce subţire, să îngâne o melodie, mai mult vorbită, cu cuvintele … 

“Iubesc femeia, de farmec plină …”

“Femei, Femei,
E plină lumea de femei nebune;
De ce v-aţi mai născut pe lume ?
Femei, Femei!”

În aplauzele ipocrit-entuziaste ale vecinilor, iar când, mama mea nu ştia ce să mai zică, nepotul prinde si el curaj: ştiu şi eu un cântec, de la mama şi tata; şi, fără nici o invitaţie, începe:

“Cioc, cioc, cioc, la poarta morii,
Cine bate prăguşorii,

Cocoşelul de Gheorghiţă,
Umblă după puiculiţă.”

Aceleaşi aplauze prefăcut entuziaste îl întrerup, spre fericirea lui,  care  nu mai ştia continuarea. Iar continuarea este:

“Cocoşele, cocoşelule,
Asear-ai venit târziu acasă,
Şi-ai uitat…, de Puica ta frumoasă.
Cocoşele, cocoşelule,
Puicii-i arde inimioara,
Tu colinzi în toată seara,
Cocoşele, cocoşelule !
Spune-mi Bade, vii nu vii ?
Mâine, vei îmbătrâni,
Puica nu te-a mai iubi !
Cocoşele, cocoşelule,
Colo-n vale.., la fântână,
Două fete spaală lână,
Una spală,  alta-ndrugă,
Şi-oi  face lui Neica glugă.
Şi iar refrenul:
Cocoşele, cocoşelule…,”

Povestindu-i întâmplarea, Marcela, izbucnind într-un hohot nestăvilit de râs, a găsit explicaţia… Soţul său, Costel, un om de-o probitate aleasă, seara, după servici, invita 2-3 prieteni, şi era fericit să asculte, la un pahar de vin, melodii cântate de sora mea, a cărei voce, necultivată, a ratat poate o carieră muzicală. În acest timp, copii, câte unul pe piciorul tatălui, aveau mica lor clipă de emoţie, ce s-a imprimat, spre deliciul musafirilor părinţilor mei. Din păcate, un diabet contractat pe fond de stres, l-a luat  timpuriu, dintre noi, pe Costel, lipsindu-ne de bucuria dragostei lui de viaţă. Au rămas melodiile, îngânate nostalgic, într-o retrăire spontană a minunatelor clipe petrecute împreună.

Preluată de la Marcela, melodia “Cocoşele, cocoşelule”, a devenit însoţitoare permanentă, în localul meu de taină , unde un cântăreţ modest, discret acordat de vioară, îmi înduioşa cina, pentru o porţie de mâncare.  Considerat de salariaţii localului, un fel de cerşetor, prezenţa mea în local, îi conferea un statut de demnitate; era prietenul domnului Director. Mâncau împreună. 

 PS: Apropo, de demnitatea omului sărman ! La plecarea  din localitate, în timp ce-mi luam la revedere,  Trubadurul meu, vizibil marcat, s-a aplecat, încercând să-mi sărute mâna. Stânjenit, mi-am retras-o, şi l-am îmbrăţişat. N-am să uit scena, care a urmat. Cuprinzându-mă în braţe, într-un hohot de plâns, aproape mi-a strigat: “ce mă fac eu.., fără  Prietenul meu ?” “ Prietenul meu !” 

Un adevărat titlu de nobleţe sufletească, de care am fost tare mândru …  

? Ioan Ionescu

Reclame

33 comentarii

Din categoria De acasă ..., Univers feminin

33 de răspunsuri la „Copiii, învaţă şi de la taţi !

  1. Pingback: Vulpea «

  2. Sa va traiasca nepoteii si sa va bucurati de ei!

    Cat despre demnitatea omului sarman suntem in acelasi asentiment.

    Nobletea lor sufleteasca ne onoreaza.

  3. Pingback: La multi ani,Simona draga ! « Elisa-gradina mea de vis

  4. Pingback: Comentarii la Lavitic – 11 | Ioan Sorin Usca

  5. Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 104 | Ana Usca

  6. Pingback: Strategii | Ioan Usca

  7. Pingback: Vania – Dicţionar de rime | Caius

  8. Onu, am primit multe dovezi de prietenie si dragoste in saptamana aceasta. 🙂
    Cristian Dima chiar observa, intr-un comentariu facut articolului meu, ca este saptamana dovezilor de prietenie si pretuire!
    Citez de mai sus: “ce mă fac eu.., fără Prietenul meu ?” “ Prietenul meu !”
    Un adevărat titlu de nobleţe sufletească, de care am fost tare mândru … ”
    Sustin intru totul afirmatia ta. Intamplarea pe care ai povestit-o, intorcandu-te in timp, e un edevarat tablou, retraiai momentul asa incat vedeam si auzeam, de parca eram acolo! Emotia de pa fata Directorului, devenit Prietenul unui om sarman, innobilat de catre un om superior pentru ca acesta i-a spus…Prieten, este o adevarata dovada de noblete sufleteasca.
    Sa ridice mana sus cati dintre „demnitarii” nostri
    de azi au prieteni? Nu, nu acoliti, nu parteneri de afaceri, ci PRIETENI!
    Aud? Tare mi-e teama ca ei nici nu cunosc termenul, cu atat mai putin sentimentul.
    Cu Cocoselul e o poveste veche, de la Mamaia. La un local, o canta solistul vocal angajat. Vreau sa iti marturisesc ca era preferata mea si a fratelui meu, care o „zbiera” in gura mare prin hotel, el avand atunci vreo 5 ani!
    Multa Pace in aceasta Duminica, tie si lui Madi! 🙂

    • Mirela,
      Uneori, mesajele tale, ma depasesc in emotie, iar raspunsul este zagazuit, de valurile acesteia! Madi si cu mine, ne bucuram de substanta lor sensibila!
      Multumim, si Noapte cu Pace!

      • Între timp mi-ați urat, la mine, o Noapte Olimpiană, ceea ce m-a emoționat, dar nu atât ca urarea sau constatarea prin care îmi spuneați, în articolul precedent, că Enya mea scumpă (creația ei plastică), este deja parte din patrimoniul artistic național! 😛
        Este și depinde de felul în care oamenii de aici prețuiesc acest patrimoniu în devenire, ca noi să continuăm să creem pentru…aici!
        Bine ar fi ca oamenii să nu mai intre pe ușa din dos. Să se prezinte de la început așa cum sunt, ca NOI să știm exact cui deschidem poarta sufletului. Puțini ar fi primiți!
        Prietenia e rară, dar durabilă, atunci când e adevărată și intră pe ușa din față!
        O Noapte mirifică!

  9. Pingback: Nervi de Bran. Răvăşiri « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă

  10. Sfatul bun mi-a plăcut.Ești binecuvântat cu darul povestitului.

  11. Pingback: Carusel -1 | Ioan Usca

  12. Pingback: Garcilaso | Caius

  13. Pingback: Daniel Day-Lewis « Mirela Pete. Blog

  14. In general parintilor, dar mai ales bunicilor le place sa-si invete nepotii prostii, li se pare amuzant sa auda din gurita acestor copii nevinovati niste prostii spre amuzamentul prietenilor, vecinilor…Asta dovedeste lipsa de bun simt, de cutura generala. De ce nu ar putea la fel de bine sa-si invete nepotii/copii de exemplu o poezie de Eminescu?? Nu ar mai fi la fel de amuzanta sau pur si simplu parintii, bunicii sau cei care au intentii „amuzante” NU STIU!

    • societate,
      Uneori, ma derutezi; nu stiu, ce sa fac mai intai: sa-ti multumesc sau sa incerc sa-ti raspund pe masura!
      Iar azi, cel mai bun raspuns ar fi recomandarea sa incerci sa citesti postul „7 ani de langa mama”.
      Ca sa vezi cat de mare adevar ai spus!
      Cat priveste exigentele educatiei, sunt, ca in matematica, functie de functie!
      Iar multumesc, chiar de la final, tot primul este in sufletul nostru!
      O saptamana excelenta, iti dorim!
      World

  15. Pingback: Declaratiile liderilor PSD si PNL « Hai ca se poate!

  16. ne spunem prea des şi prea repede că suntem prieteni. apoi, când vedem că celălalt nu este asemeni nouă, deşi nici nu fusese vreodată, ne retragem mâinile întinse, ca muşcaţi. şi, mai mult, considerând că nu trebuie să rămânem datori, înveninăm calea.
    sunt cele trăite de mine cândva. ştiu că nu m-am schimbat, aşa cum ştiu şi că nu am rostit o vorbă măcar despre sau împotriva acelei persoane…
    la asta m-am gândit citindu-te.
    ai darul rar al povestitorului. al tâlcului ascuns.
    cumva sunt tristă.

    gânduri bune pentru tine şi madi.

  17. Pingback: Gabriel Oprea a descoperit sarea din Marea Neagra « Adevarul e dincolo de noi

  18. Pingback: Impresii de la mitingul din 5 octombrie 2010! « Hai ca se poate!

  19. Pingback: Secretul lui Michelangelo, din Capela Sixtina ! « George Valah Blog

  20. Pingback: Declaratii despre despre deciza CCR si o stire pe surse aproape de necrezut « Hai ca se poate!

  21. Pingback: Dulceața parfumului ambrat « Mirela Pete. Blog

  22. Pingback: Declaratii despre despre deciza CCR si o stire pe surse aproape de necrezut

  23. Pingback: Impresii de la mitingul din 5 octombrie 2010!

  24. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 36) « Teo Negură – Trafic cu hituri

  25. Eu am simțit multă nostalgie. Poate și după vremuri trecute..
    Să-ți trăiască nepoții și să te bucure zilnic!

    • Făcând haz de necaz, şi eu, simt multă nostalgie. Vremurile au farmecul lor inefabil.
      Mulţumesc mult,pentru urări, iar ţie,
      Carpe diem! 🙂
      Ar fi poate instructiv, de citit:
      7 ani de lângă mama.
      Ca un omagiu adus mamei, în formarea omului viitor.
      Dar vai, văd şi Învăţătorul. Nu pot abuza de cumsecădenia ta!
      Iar pentru că am zărit Pat cald, nu ştiu, să-ţi recomand, nu?

      Onu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s