CUTREMURUL

 Motto: ”Uneori, Divinul, îşi arată măreţia, parcă prea categoric !”  – Madi

Puţini suntem cei care ne recunoaştem fără jenă, slăbiciunile. Eu, am un moment, căruia dacă nu mă închin, îi recunosc totuşi necondiţionat, ascendenţa asupra mea, pentru că m-a făcut de o ruşine, ce n-o pot uita cât oi trăi. Este Cutremurul… mai concret, cel din Martie 1977. M-a umilit atât fizic, cât şi ca părinte. Şi acum, mă înfior, de frică, şi de ruşine. Cei care l-au prins, ştiu…

Era seară… Eu, citeam, în camera mea, o lecţie de engleză. Când am simţit primele mişcări, m-am ridicat să le spun, destul de senin, fetelor, să nu se sperie. Într-un holişor de trecere, mezina, Cristina, îşi organiza un concurs de maşinuţe-jucării, din care avea aproape o colecţie. În trecere, am luat-o în braţe, împrăştiind automat, cu piciorul, maşinuţele aliniate la startul cursei pe care o gândise ea. Carmen, a reuşit să fugă din sufragerie, unde priveau cu soţia, un film, la televizor. Se încolăcise cu mânuţele firave, de piciorul meu, când s-a declanşat …Urgia !

Aruncat de pereţii holului, m-am dezechilibrat; în cădere, desfăcând mâinile, am scăpat-o jos, pe Cristinel; a început să plângă. Pe Carmen, a aruncat-o la capătul holului, care deşi de doar doi metri lungime, părea imens pentru haosul din bezna care se aşternuse. Trântit, bâjbâiam cu mâinile după scâncetele Cristinei, care credeam că în cădere îşi spărsese căpuşorul. Am găsit-o, şi ţinând-o în mâna dreaptă, îi mângâiam cu stânga, faţa, să simt umed cald. Încordat pe această senzaţie, uitasem, de Carmenuş, pe care o aud implorându-mă, cu voce disperată: “Tati, ţine-mă şi pe mine !  Nu mă lăsa,  tati !”

 Mi-a sfâşiat inima de durere şi de ruşine… Am cuprins-o de umeri, şi sfârşit fizic, în poziţia în care mă îngenunchiase Cutremurul, le ţineam strâns în braţe, aşteptând să simt căderea pereţilor, peste noi, să mă interpun, între ei şi fete. Cristinel, scâncea la urechea mea;  nu ştiam dacă sângerează. Carmen se contopise cu braţul meu stâng şi tremura înfricoşător. Nu ştiam, dacă de frică, nu-şi pierduse minţile. Nu puteam, dar nici nu îndrăzneam să mă ridic; să nu li se pară, că le părăsesc.

În sfârşit, Urgia trecuse… La lumina unei lanterne, m-am liniştit că fetele nu păţiseră nimic. Soţia, ne striga disperată, din holul de la intrare. Nu putea ajunge lângă noi, sufrageria, era blocată de modulele de bibliotecă, radioul şi televizorul, aruncate ca nişte cutii de chibrituri, pretutindeni. Gabi, fiica noastră mai mare, era la bunica ei, mama soţiei, căreia-i dusese nişte frigănele proaspete făcute de soţia mea. Viorica, îngrozită de soarta lor, a plecat desculţă, să le caute; a fost însă şocată, când le-a întâlnit la intrarea în blocul nostru. Mama ei fiind oarbă, nu-şi explica apariţia lor în faţa blocului, când între blocurile noastre, totul era în beznă.

P.S. Este ciudată comportarea minţii oamenilor, în momente de groază. De atunci, mult timp, ne-a fost frică să mâncăm frigănele. Iar eu, pe lângă umilinţa de a fi fost trântit, pe jos, şi de a-mi fi scăpat neputincios fetele, am rămas marcat de cutremur, ca de ceva, căruia, nu-i poţi face faţă ; ce te copleşeşte, fără drept de replică. Iar strigătul de ajutor al lui Carmen: “Tati, ţine-mă şi pe mine ! Nu mă lăsa, tati !”, o cicatrice a ruşinii de părinte, care nu cred să se şteargă vreodată …

? Ioan Ionescu

Reclame

53 comentarii

Din categoria Credinţă, De acasă ..., Madi

53 de răspunsuri la „CUTREMURUL

  1. Pot să-mi imaginez doar cum a fost în timpul cutremurului (eram plecat de aproape trei ani din Romania). Să trăiești un cutremur este cu siguranță o traumă pe viață, pe care prezența copiilor o accentuază mai mult. Tristă amintire.

  2. Am prins un singur cutremur „live”, dacă pot să spun aşa. Era vară, iar strada a început să valseze după ce se auzise un zgomot ciudat prin plopi. Niciodată nu voi uita acel vuiet acre anticipa mişcarea…

  3. In astfel de momente isi spun cuvantul instinctele!
    Exista in subconstientul fiecarui parinte o prioritate intru stabilirea unui anume echilibru: dintre mai multi copii e iubit cel mai mic, cel mai in necaz, cel in nevoie; d’asemenea e mult mai iubit cel ce din departari parjoleste sufletul cu dor..

    De cutremurul din ’77 nu-mi amintesc decat ceva foarte confuz – eram mititel!
    In schimb pe cel din ’86 (parca) l-am inceput ..in aer! Tocmai eram intr-o saritura peste o mare baltoaca – la aterizare parca era ceva schimbat …destul cat sa ma lungesc pe trotuar cu o glezna luxata! 🙂

  4. Pingback: Europarlamentarii PSD au protestat in Parlamentul European « Hai ca se poate!

  5. revin:
    dintre mai multi copii e SUPER iubit cel mai mic!
    (aici e cam greu cu gradele astea de comparatie) 🙂

  6. Pingback: Ladies & Gentlemen, Emerson, Lake & Palmer! « Mirela Pete. Blog

  7. A fost poate cea mai grea încercare a noastră, când pe neaşteptate ne-am simţit aruncaţi în voia energiilor dezlănţuite ale Terrei. Noi, seniorii care am trăit din plin terifiantul eveniment, am rămas marcaţi pentru toată viaţa.
    Onu, nu ai pentru ce să te ruşinezi. Forţa care se opunea dorinţei tale de a-ţi apăra fetiţele era dincolo de puterile omeneşti.
    Amintirile mele legat de acel cutremur sunt mult prea triste ca să le aştern acum, aici…
    O tristă aducere aminte şi o candelă aprinsă celor ce au dispărut în acea noapte cumplită.

  8. am amintiri vagi că la noi în zonă nu se prea simt, din fericire, cutremurele dar nu pot uita, abia azi, revăzînd imagini şi rememorînd alături de cei care au avut parte de o aşa terifiantă experienţă

    orice s-ar fi întîmplat nu aveai vină dar probabil aşa suntem construiţi ca oameni să ne asumăm toatele celor iubiţi şi aflaţi în ocrotirea noastră

    adesea mă întreb, să nu-mi fie luată ca blasfemie, cînd se întîmplă nenorociri planetare de orice fel
    oare creatorul nostru nu-şi simte, în iubirea Lui de propria creaţie, vina aceea a ta- a mea- a noastră ?

    • CELLA,

      Dupa cutremur, m-a batut gandul sa ma mut si eu pe meleaguri, mai pasnice teluric.
      Ca si intrebarea, care te framanta deseori, faptul, m-a dus la ideea unui creator universal, aparte: ceva energie, ceva afinitati atomice, in genul legaturilor chimice, covalente, aspect care imi sugereaza la randul sau, explicatia biochimica a sufletelor pereche.
      Ne bucura vizitele tale, iar avatarul tau, sugereaza deviza lui Apelles, „Nulla dies sine linea”.
      Nici nu ne mira prietenia voastra, tu si Mirela. Cum se spune, artist la artist, trage.

      Cu bine!
      Madi si Onu

  9. Eşti prea sever cu tine, ştii bine că în momente critice oamenii reacţionează de cele mai multe ori instinctual. Tu nu ţi-ai pierdut instinctul de protejare, ai sarit la cel care credeai ca e in pericol mai mare, însă strigătul lui Carmen te-a şocat doar pentru că a venit mai rapid decât puterea ta de reacţie. Nu-i nimic ruşinos şi umilitor. Suntem oameni, nu le putem controla pe toate. Strigătul Carmenusei era spaima unui impact de moment, doar se speriase, tu l-ai perceput ca un reproş, nu ea.

    • cammely,

      Sunt momente, cand fata-n fata cu tine insuti, te cuprid stari, care te depasesc, volens nolens. Certamente, cicatricea starii respective, exista si te marcheaza, sub diferite forme, pendinte de imprejurari.
      Probabil insa, se estompeaza destul de repede.
      Nu poti insa ramane indiferent, vorba poetului. Viata, poate are farmec, tocmai datorita acestor alternante emotionale. Prea multe bucurii, ar fi anost; prea multe tristeti, ar fi, boala: depresie, anxietate. Ai dreptate, intreband-o pe Carmenus, daca-si mai aminteste ceva, razand dezinvolt, mi-a raspuns: nici vorba, tati, fii linistit!

      Multumesc !

      Cu bine, Onu

  10. Pingback: Talmeş-başmeş «

  11. Pingback: Comentarii la Levitic – 27 | Ioan Sorin Usca

  12. Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 119 | Ana Usca

  13. Pingback: O lună cu nepoţica mea « Elisa-gradina mea de vis

  14. Pingback: Solidaritate | Caius

  15. Pingback: Femina | Ioan Usca

  16. @ World,
    Era seară…… Eu, eram ofițer de serviciu pe regiment in ziua de 4 martie 1977 iar la ora 21.00 executam APELUL DE SEARĂ ce se desfășura zinic conform orarului ( numai cei ce n-au făcut armata nu ințeleg importanța lui ) . La raportul sergenților de serviciu pe companii, nu ieșeau la număr patru soldați așa că am repetat apelul ce a necesitat un timp ce s-a prelungit ( poate așa a vrut destinul ) până la ora 21.21 minute când, urgia s-a abătut asupra ROMÂNIEI iar cei peste opt sute de militari au fost surprinși pe marele platou de adunare și nu in dormitoarele cu paturi supraetajate și holuri inguste ce ar fi ingreunat groaznic evacuarea in cea mai mare derută și invălmășeală provocând sigur accidente nedorite și grave. Fetița mea CRISTINA actuala mămică a năzdrăvanului meu de nepoțel EMANUEL, avea 11 luni și 11 zile și era acasă cu mămica ei care, strângând-o puternic la piept s-a poziționat sub tocul ușii din sufragerie rugându-se la DUMNEZEU să le ocrotească . N-au tras decât o mare spaimă căci fizic n-au pățit nimic. Atunci in 4 Martie 1977 la ora 21:21 DUMNEZEU și-a intors fața de la noi românii lăsând NATURA să-și descarce mânia asupra celor nevinovati dar năpăstuiți amarnic de DICTATORUL ROȘU ! Acum la 33 de ani de la devastatorul cutremur din 4 martie 1977 se pare că DUMNEZEU și-a intors din nou fața de la români lăsând DICTATORUL ROȘU să-i lovească și mai rău nu numai pe cei din BUCUREȘTI ci pe toți din tară ! Ocrotește-i DOAMNE pe români !
    Cât despre slăbiciuni, fiecare om are câte-o slăbiciune dar puțini sunt cei ce-o recunosc !
    Marea mea slăbiciune este pentru a spune adevărul ce-i deranjează rău pe unii ce astfel imi devin dușmani.
    Felicitări pentru REMEMBER 4 martie 1977 !
    Un gând pios și-o lumânare-aprinsă la mormântul tuturor celor răpuși de natura dezlănțuită.
    Cu deosebit respect, Alioșa.

    • Aliosa,

      Iertare, pentru intarzierea neintentionata!
      De vina, est si tu, ca mi-am zis: baiatul acesta,merita un raspus de ofiter. Si tot gandind raspunsul, timpul s-a scurs, ca in proverbul „fugit irreparabile tempus”.
      Iar raspunsul ar fi o intrebare:”cei patru soldati, sa fi fost niste profeti?”
      Macar li s-a multumit pentru intarzierea provocata ?
      Iata, o decizie, care ne pune inteligenta spontana/nativa/creatoare, la lucru, in paradox!Cat priveste aprecierea acelui clip, multumesc, si sunt fericit, sa repet, ca meritul este iar exclusiv al lui Madi, de care-mi creste inima!
      Si, la final, o urare reciproca: longevitate, spre lectura exigenta, a blogului nostru, Madi si Onu !

      • @ World,

        La o casă mare trebuie să mergi cu inima larg deschisă iar casa Madi și Onu merită cu prisosință deplina mea sinceritate : cei patru soldati nu au fost nici pe departe niste profeti ci mai degraba niste indisciplinati care parasisera cazarma fara de voie iar eu ce nu ma multumeam cu jumatati de masura am repetat apelul sa aflu care era adevarul. Sincer, numele lor au ramas necunoscute caci furia naturii a fost atat de mare incat am avut alte treburi mai grave de rezolvat si nicidecum sa-i depistez pe cei care ,fara voia lor au prelungit apelul si tinut pe toti pe platoul de adunare ferindu-i de urmari imprevizibile iar a doua zi fara sa mai am posibilitatea de a trece pe acasa sa-mi vad fetita si nevasta am primit ordin sa plec cu compania ce o comandam la ZIMNICEA oras distrus in proportie de 80 % la scoaterea de sub daramaturi a bunurilor materiale unde am inghitit praf si mizerii morale timp de sase luni de zile. Si cum proverbul ” hotul neprins e basma curata ” functiona si atunci, n-au primit nici multumiri nici sanctiuni. Cat despre clip , jos palaria in fata lui Madi pe care am vizitat-o si pe blogul ei unde ,vazand imagini din gara din MILANO, mi-am adus aminte de prima mea calatorie cu trenul pe via Bucuresti-Budapesta-Zagreb- Liubliana-Venezia-FIRENZE , amintiri de neuitat ca si clipul prezentat.
        Cu mult respect, Aliosa.

      • Aliosa,

        World of Madi si Onu, indatoritoare, si plina de recunostinta, te asteapta cu sufletul deschis!
        ( Conform adevarului cuantic, al sufletelor pereche, cand: „doua inimi, bat ca una”)!
        Cu bine- bloggerian, prieten bun!

        Madi si Onu.

  17. Pingback: End of the Earth Postponed « Societate

    • societate,

      Daca admit, ca totu-i energie; si se cunoaste,
      Absurda-i asta fantezie!
      De un sfarsit, vorba, nu poate fi,
      Din nestiute Universuri, Lumi noi,
      Apare-vor, spre a ne-nlocui.
      Iar noi, candva..,oricum..,
      Cu sau fara profetie,
      Tot morti, vom fi!

      Onu

  18. eram destul de mica, m-am speriat rau, dormeam si am auzit un huruit sinistru si cand am deschis ochii a inceput sa-mi curga pe fata varul marunt faramitat de pe tavan. mi-am tras plapuma pe cap si cand s-a facut liniste am fugit la telefon,s-o sun pe mama. telefonul nu functiona si auzind voci pe casa scarilor, m-am refugiat la vecini.
    eu zic sa nu te simti vinovat, copiii tai nu au fost singuri si asta e foarte important!

    • redsky,

      Multumesc, dar e vorba de umilina suferita, a constientizarii, ca nu te-ai dovedit la inaltimea datoriei de parinte!
      Si chiar daca se incearca uitarea, cicatricea traumei sufletesti, tot ramane.Ai dreptate, nu ne putem impovara, cu ceea ce ne depaseste.
      De aci, poate si dezinvoltura politicienilor nostri.
      A venit cutremurul crizei, si sterge toate neputintele. Poporul, n-a fost singur !
      N-a fost tradat !

      Cu bine, si un cat mai redsky; am inteles ca iti place?!

  19. Pingback: NISTE ERORI « Hai ca se poate!

  20. Pingback: Eu tac « Blogul lui Teo Negură

  21. Scumpi, după o masă deloc copioasă(aşa e cînd locuieşti cu părinţii aproape de pensie şi n-ai iubit de mii de ani)şi înainte de a îmi bea cănoaia mea uriaşă(are inimioare desenată pe ea sic!!) cu ceai Negru rusesc(sau Nero, numele italian al lui Azor): am înţeles aluzia ta de negociere: de ce să-mi treceţi voi blogurile mele 2 în blogul vostru, aşa cum am făcut asta chiar eu, fără să vă întreb. Păi uite, unul dte răspunsuri l-ai dat chiar tu: unde eşti tu poziţionat şi unde eşti tu d.e. pe net. Ei bini, io personal fac diplomaţie şi relaţii-afaceri internaţionale şi mă iubesc leii americani, aşa cum şi eu îi iubesc pe ei cu tot ce însemnează ei: neveste şi copii mici.(pentru detalii, consultaţi-mi CVul actualizat şi în romînă-2 pagini, sic!!)Aşadar, pe mine nu ai să mă găseşti în locuri obscure pe internet, după ce cauţi ‘search’.
    Nu mai am timp de comunicări on-line, aşa că, îţi răspund rapid despre ce e normal şi trebuie să faci(şi cu blogurile mele2), pe siteul tău:o faci sau nu o faci. Mă adaugi în blogrollul tău sau nu. Mie îmi e indiferent, eu personal rămîn aceeaşi cinstită..O.K.??

    • scumpi,

      Se vede ca lucrezi in diplomatie sau cum le mai spui tu-negocieri!?
      Dar de ce sa fim suspectati de cine stie intentii concurentiale?
      Eu am vorbit clar: am gresit, prezentam scuze si reparam. Ceea ce am si facut.
      De ce sa-ti cautam CV-ul pe net, daca ne placi, si ne inspiri incredere?
      Chiar nu mai pricep nimic! Oare daca am fi in echipa, cum ne-am intelege? Sau, ne-am intelege oare? Si totusi, in afara de a fi o alintata a sortii, nu pari o fiinta dificila! Noi, te-am introdus in blogroll, fara nici o pretentie!Nu mai vorbim de cinste; e mai presus de orice banuiala! Cu bine, si daca vrei sa ne darui, cate o cana cu inimioare, ca a ta, ne-am bucura tare mult.

      World

      • Mulţumesc frumos pt.cănuţa reciprocă şi să dea Dumnezeu să devin şi eu măcar alintata unui Azorel, că tare mi-e rău de ani de zile fără de el! Oricum, şi la dumneavoastră şi la dl. ţărănist Beuca cinste este, chiar dacă a ajuns mai tîrziu..odată cu traducerea CVului meu în Ro. Mă-ntreb la dl. Crin Antonescu şi la juristele-juriştii din P.S.D. cînd se va aplica..cînd voi ajunge d.a. eu în blogrollul dumnealor. Străinilor nu le-am scris..dar dl. Obama mi-a răspuns..prin doamna Clinton şi arabii(de care ‘m-am luat’ sîrguincios dar fără pic de răutate, zău)!! Pe curînd!!

      • Darling, Te-as alinta, desi inca nu ma simt Azorel, si ma sperie, inaltele tale relatii; auzi tu, te citez, cu emotie: „Străinilor nu le-am scris..dar dl. Obama mi-a răspuns..prin doamna Clinton şi arabii (de care ‘m-am luat’…) !!”
        Si nici cine-i dl. taranist Beuca, nu stiu, cum nu inteleg, de ce este atat de important, sa ajungi in blogrollul nu stiu caror dumnealor.
        Ca, dupa vigoarea tonului, tu, care-mi pari o Cleopatra, o Ecaterina I, o Elena… de Troia, ar trebui sa constitui o mandrie, pentru ei, prin prezenta ta, pe blogrollul lor. Pe curand!

  22. Pingback: Dexign, la aniversare (II) « Mirela Pete. Blog

  23. Pingback: Atentat la drepturile omului si la viata privata « Hai ca se poate!

  24. Pingback: 27 Octombrie | Nataşa

  25. Pingback: Rutebeuf (sec. XIII) – Golani, vă merge minunat « Orfiv

  26. Pingback: Cascada de foc ! « George Valah Blog

  27. Pingback: Si eu sustin motiunea- Sa scufundam impreuna Incrucisatorul « Dum spiro, spero

  28. Drag părinte, mulţumesc pt. grijă însă, dacă dl. Barack Obama abia reuşeşte să îi ţină ‘în frîu’ pe dobitocii din ţara dumnealui, spuneţi-mi: cine anume credeţi că o poate face, în ţara asta de rataţi în care absolut toţi se cred deştepţi?
    Credeţi că se vor grăbi politicienii pe care i-am postat în blogrollul meu să aibă minim de bun simţ de tot nu înţeleg ce este ăla schimb comercial? (oricum, de stau să mă gîndesc bine, nici nu aş vrea să fiu postată în blogrollul multora dintre ceilalţi, alături de rataţi ‘atotştiutori’. Şi Nietzseche dar şi doamna dumneavoastră înţeleg bine fenomenul cutremurului şi necesitatea lui.
    Toate bune ne doresc!!

  29. Pingback: Sustin motiunea de cenzura « Hai ca se poate!

  30. Pingback: O lună cu nepoţica mea | cuelisa.com

  31. Pingback: NISTE ERORI

  32. Pingback: Atentat la drepturile omului si la viata privata

Lasă un răspuns la strongvaleriana Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s