OBEZITATEA

 Motto: “Un sfat când nu e rău, nu-l voi dispreţui” – Goethe

 

Surplusul de greutate corporală, nu este o glumă. Constituie o sursă de neplăceri pentru sănătate, dincolo de aspectele inestetice, cărora sunt obligate, să le facă faţă, persoanele în cauză; desigur, dacă nu le pasă de impresia penibilă, pe care o lasă, celor din jur. În fapt, problema, nu este prea grea, dacă se înţelege mecanismul destul de uşor, al depunerii excesului de greutate. Exceptând, desigur situaţia unor dereglări glandulare, cărora tot medicaţia alopată, ajutată de o alimentaţie adecvată, le asigură o rezolvare mulţumitoare şi de durată definitivă.

Să încercăm, să ne familiarizăm, la nivel de cultură generală, indispensabilă oricărui om educat, cu mecanismul anatomo-fiziologic, prin care se pot desluşi cauzele excesului ponderal, uman. În sange, există o cantitate de zahăr(glucoză), numită glicemie, care, pe stomacul gol, înainte de a mânca, are o mărime normală, de 1 gram pe litrul de sânge.

Alimentele, la rândul lor, conţin, se stie proteine, glucide ”sursa zahărului/glucozei”,  şi grăsimi (lipide). După ce mâncăm, glucidele din alimente, prin procesul digestiei, trec în sânge, mărind glicemia, până la atingerea unui maximum, numit vârf glicemic.

Pentru a compara puterea glicemiantă (de mărire a glucozei din sânge) a alimentelor, s-au efectuat determinări de laborator, pe subiecţi sănătoşi sub raport glicemic. Pancreasul, o glandă anexă a tubului digestiv, când este depăşit nivelul normal de glucoză, secretă un hormon, insulina, care ajută readucerea acestuia, la nivelul de un gram la litru.

Insulina, necesară pentru metabolismul carbohidraţilor, are efecte secundare nesănătoase, în cazul  unei secreţii excesive (hiperinsulinism), cum ar fi: luarea în greutate (prin stocarea preferenţială a lipidelor consumate suplimentar) sau ca factor hotărâtor în declanşarea diabetului şi a altor afecţiuni cardiovasculare (colesterol, ateroscleroză, hipertensiune arterială, trigliceride).

Totodată, mai este un factor cauzator al stărilor de hipoglicemie, când, la scurt timp, după consumarea de alimente cu un indice glicemic (IG) ridicat,urmează, se înţelege, o secreţie puternică de insulină, glucoza din sânge, glicemia, scade sub valoarea normală, creierul şi sistemul nervos central, a căror unică sursă de hrană este glucoza, se resimt, iar organismul percepe o serie de simptome, de la oboseală, la depresie, cum ar fi: transpiraţie, tremurături, anxietate, palpitaţii, incapacitate de concentrare, letargie şi apatie. Conceptul de indice glicemic (IG), definit în 1981, pentru a determina mai uşor, care sunt alimentele potrivite pentru diabetici, explică impactul fiziologic al ingestiei fără discernământ, de carbohidrati. Înţelegerea semnificaţiei alimentare a acestuia, poate fi de bun augur, pentru asigurarea unei sănătăţi perfecte şi armonii corporale de apreciat. Nu poate fi omisă o capacitate de efort fizic şi cerebral  durabilă.

PS. Articolul  va apare în câteva episoade, în măsura interesului prezentat de vizitatorii blogului, faţă de valorificarea acestui concept, în interesul personal, şi al celor dragi. Continuarea, cu scop exclusiv pragmatic, va oferi alimente cu IG mic, precum şi câteva recomandări  pentru  stabilirea unor mese, cu  încărcătură glicemică (ÎG) optimă.

Noţiunea de încărcătură glicemică (ÎG) va constitui partea introductivă, a episodului următor.       

Madi şi Onu

Publicitate