Motto: ”Adevărul supără” – proverb românesc
Ieri, m-a pus păcatul să mă uit la Realitatea TV. Un post, pe care, nu-l înţeleg, şi de aceea mă atrage. N-am înţeles, spre exemplu, de ce au făcut atâta caz, de gesturile unor şefi de stat, în convorbirea lor cu Preşedintele nostru. Mie, mi s-a părut, că-l admonestau, destul de nediplomatic. Unul din gesturi, ameninţător-moralizator, iar altul, în genul … „e la mintea cocoşului”. Deşi, Şeful, n-are treabă cu cocoşul. Privind, mi-am amintit de un coleg politic, care nu-mi spunea că-s tâmpit, decât prin acelaşi gest, pe care unul din cei doi, îl repeta obsesiv, vorbindu-i Şefului. Ca să mă consolez, mi-am spus, că făcea referire la celălalt, cu gestul de admonestare.
Apropo de colegul meu, un prieten de-al lui, mi-a spus că e bolnav, că suferă de sindromul maniaco-depresiv şi că …să-l înţeleg. Cum să înţeleg măi, un dezaxat ? I-am replicat prietenului. Ţie ţi-ar place să-şi perforeze tâmpla şi aşa bolnavă, insinuând că eşti ca el ? Poate că nu scriam dacă nu mă gândeam că cineva din lumea asta, nu ne iubeşte şi încearcă să ne denigreze, începând cu asemenea gesturi la adresa Şefului.
Ca să mă liniştesc, mi-am amintit de un film românesc, premiat,cu mare pompă: “Eu, dacă vreau sa fluier, fluier!” Un film, prin a cărui tematică, mi s-a părut o încurajare a delincvenţei. Dar nu contează, ce mi se pare mie, că n-am dreptate. Premiile valoroase, curg ! Dovadă, de curând, aflu de o altă capodoperă cinematografică românească, despre “viaţa unui locatar de ghenă”. Şi, ca ignorantul ce sunt, în lumea artei, mă întreb: oare premiatorii, cumva, ne încurajează la o coborâre a ştachetei artistice, văzând că ne pretăm la momeala lor ? Să fim astfel, mai uşor de prostit, şi de cumpărat ?
Avem personalităţi de elită: profesori, medici, cercetători, olimpici, sportivi. Preşedintele SUA, Barack Obama, a premiat o româncă, cercetătoare din America, declarând că prin rezultatele muncii ei, şi ale altor străini, America va beneficia, iar noi facem filme, despre aspectele sociale imunde ? Ce urmează ? Pe când, Misterele Bucureştiului ? Ale Promiscuităţii Politice ? Ale Anticomunismului ? Ale Încălcării Constituţiei ? Ale Limbajului Suburban Parlamentar ? Ale celei mai corupte Ţări din UE ? Când vom începe să facem curăţenie, prin noi înşine, făra această sinucigaşă autodefăimare românească ?
Onu