Arhive lunare: noiembrie 2010

Fotografii de călătorie XI

Această prezentare necesită JavaScript.

Reclame

2 comentarii

Din categoria Fotografie

OBEZITATEA

 Motto: “Un sfat când nu e rău, nu-l voi dispreţui” – Goethe

 

Surplusul de greutate corporală, nu este o glumă. Constituie o sursă de neplăceri pentru sănătate, dincolo de aspectele inestetice, cărora sunt obligate, să le facă faţă, persoanele în cauză; desigur, dacă nu le pasă de impresia penibilă, pe care o lasă, celor din jur. În fapt, problema, nu este prea grea, dacă se înţelege mecanismul destul de uşor, al depunerii excesului de greutate. Exceptând, desigur situaţia unor dereglări glandulare, cărora tot medicaţia alopată, ajutată de o alimentaţie adecvată, le asigură o rezolvare mulţumitoare şi de durată definitivă.

Să încercăm, să ne familiarizăm, la nivel de cultură generală, indispensabilă oricărui om educat, cu mecanismul anatomo-fiziologic, prin care se pot desluşi cauzele excesului ponderal, uman. În sange, există o cantitate de zahăr(glucoză), numită glicemie, care, pe stomacul gol, înainte de a mânca, are o mărime normală, de 1 gram pe litrul de sânge.

Alimentele, la rândul lor, conţin, se stie proteine, glucide ”sursa zahărului/glucozei”,  şi grăsimi (lipide). După ce mâncăm, glucidele din alimente, prin procesul digestiei, trec în sânge, mărind glicemia, până la atingerea unui maximum, numit vârf glicemic.

Pentru a compara puterea glicemiantă (de mărire a glucozei din sânge) a alimentelor, s-au efectuat determinări de laborator, pe subiecţi sănătoşi sub raport glicemic. Pancreasul, o glandă anexă a tubului digestiv, când este depăşit nivelul normal de glucoză, secretă un hormon, insulina, care ajută readucerea acestuia, la nivelul de un gram la litru.

Insulina, necesară pentru metabolismul carbohidraţilor, are efecte secundare nesănătoase, în cazul  unei secreţii excesive (hiperinsulinism), cum ar fi: luarea în greutate (prin stocarea preferenţială a lipidelor consumate suplimentar) sau ca factor hotărâtor în declanşarea diabetului şi a altor afecţiuni cardiovasculare (colesterol, ateroscleroză, hipertensiune arterială, trigliceride).

Totodată, mai este un factor cauzator al stărilor de hipoglicemie, când, la scurt timp, după consumarea de alimente cu un indice glicemic (IG) ridicat,urmează, se înţelege, o secreţie puternică de insulină, glucoza din sânge, glicemia, scade sub valoarea normală, creierul şi sistemul nervos central, a căror unică sursă de hrană este glucoza, se resimt, iar organismul percepe o serie de simptome, de la oboseală, la depresie, cum ar fi: transpiraţie, tremurături, anxietate, palpitaţii, incapacitate de concentrare, letargie şi apatie. Conceptul de indice glicemic (IG), definit în 1981, pentru a determina mai uşor, care sunt alimentele potrivite pentru diabetici, explică impactul fiziologic al ingestiei fără discernământ, de carbohidrati. Înţelegerea semnificaţiei alimentare a acestuia, poate fi de bun augur, pentru asigurarea unei sănătăţi perfecte şi armonii corporale de apreciat. Nu poate fi omisă o capacitate de efort fizic şi cerebral  durabilă.

PS. Articolul  va apare în câteva episoade, în măsura interesului prezentat de vizitatorii blogului, faţă de valorificarea acestui concept, în interesul personal, şi al celor dragi. Continuarea, cu scop exclusiv pragmatic, va oferi alimente cu IG mic, precum şi câteva recomandări  pentru  stabilirea unor mese, cu  încărcătură glicemică (ÎG) optimă.

Noţiunea de încărcătură glicemică (ÎG) va constitui partea introductivă, a episodului următor.       

Madi şi Onu

46 comentarii

Din categoria De sănătate ...

Fotografii de călătorie X

Această prezentare necesită JavaScript.

15 comentarii

Din categoria Fotografie

FILIERA SECRETĂ

Motto: “Domnul a vorbit lui Moise şi i-a zis: trimite nişte oameni să iscodească ţara Canaanului,  pe care o dau copiilor lui Israel. – BIBLIA  – Cartea Numeri – Capitolul 13

 A fost cândva o  revistă săptămânală BUCUREŞTI MAGAZIN, în care pentru rubrica “Faptul divers”, completam caseta “Filiera Secretă”. Redau în continuare,unul din episoade, care sper, nu au fost primite cu indiferenţă.

 Faptul divers – FD – în “filiera secretă” (spionaj si contraspionaj) conţine în sine,  prin desfăşurarea tainică în care se petrece,  nu numai o stare de plăcere palpitantă,  “trăită cu sufletul la gură”, ci şi un  învătământ profund pentru viaţa de zi cu zi a fiecăruia dintre noi. Pentru că toţi avem nevoie indispensabilă  de organizare  şi activitate sistematică pe baza celor mai recente şi utile informaţii; obţinute prin valorificarea cât mai intensă a propriilor noastre calităţi de inteligenţă, discernământ şi înţelepciune, de voinţă, energie, curaj şi tenacitate.  Pentru că afirmaţia “nu-i da Doamne omului cât poate duce!” nu este o vorbă  goală, ea exprimă convingerea profundă a omului că Dumnezeu nu s-a scumpit cu însuşirile pe care ni le-a dăruit.

De altfel, în subiectivitatea noastră păgubitoare suntem înclinaţi să admitem cu destulă uşurinţă justificarea că am fi sortiţi  la ceea ce ne-a prestabilit acelaşi bun Dumnezeu şi că orice am face nu vom reuşi să depăşim un anumit plafon, denumit tot de noi, destin sau soartă;  foarte sugestiv, exprimat prin “ce ţi-e scris,  în frunte ţi-e pus”.

Dar în timp ce scriu aceste rânduri, mă întreb dacă nu cumva noi, în nerecunoştinţa care deseori ne joacă feste nu ne ascundem dupa deget, învinuind Creatorul de neîmplinirile datorate propriei noastre inconsecvenţe. Pentru că,  admiţând că ni s-a predestinat o anumită soartă, nu putem să nu recunoaştem că, totodată am fost înzestraţi cu capacităţi nebănuite de inteligenţă şi imaginaţie, de memorie şi de calcul, de credinţă şi de răbdare, de curaj  şi de stăruinţă;  iar toate acestea, pe măsura necesară împlinirii destinului nostru.

Că este adevărat, o dovedesc însăşi cazurile prodigioase de memorie, calcul, intuiţie, curaj, adaptare ş. a. oferite cu prisosinţă de FD în “filiera secretă”;  şi care nu sunt altceva decat semnale de confirmare a limitelor si perspectivelor nebănuite ale creierului şi destinului nostru. Dar vai, dintr-o comoditate iresponsabilă, căreia  îi devenim fără jenă complici, nu valorificăm acest tezaur de calităţi, nu înţelegem că ”Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi şi pune în traistă”.

Aşadar, modelele umane din “filiera secretă”  pot avea un impact favorabil asupra comportării noastre, constituind o sursă de informare în care plăcutul şi utilul sunt eficient prezente. O opinie personală, desigur !

Dar, spionajul şi contraspionajul constituie partea invizibilă, complementară a politicii fiecărui stat. Iar în politică, diversitatea preocupărilor conduce la diversificarea implicită şi a “filierei secrete” în forme specifice: politică, militară, economică; tot mai variate,  pe măsură ce concurenţa devine mai acerbă. Generată  din nevoia oamenilor de a cunoaşte şi valorifica noi locuri şi oameni,  şi dovedindu-se deosebit de utilă, activitatea de culegere de informaţii a devenit indispensabilă în viaţa popoarelor şi a conducătorilor acestora, iar serviciul de informaţii o instituţie cu un statut şi o etică specială.

Pentru că serveste politica, despre care N. Machivelli afirma ca este o activitate autonomă, orientată  şi dirijată de proprii principii şi legi, nu totdeauna în  concordanţă cu principiile şi legile care pot să fie diferite de  ale eticii si ale credinţelor religioase; pentru că, atunci când o acţiune este salutară pentru interesul colectiv, ea îşi poate crea propria morală, propriul său univers etic. Unica determinantă, unica discriminare dintre bine şi rău, dintre just si injust este raţiunea de stat, SALUS PUBLICA SUPREMA LEX ESTO.

Dar, când a început  spionajul ?

Din lectura BIBLIEI – cartea Numeri, capitolul 13 – rezultă că spionajul a fost inspirat de însuşi Dumnezeu,  care i-a cerut proorocului Moise să trimită  douăsprezece iscoade în Canaan“Domnul  a vorbit lui Moise şi i-a zis: trimite nişte oameni să iscodească ţara Canaanului,  pe care o dau copiilor lui Israel;  să trimită câte un om pentru fiecare din seminţiile părinţilor lor,  toţi să fie din fruntaşii lor.  Moise i-a trimis din pustia Paron, după porunca Domnului, să iscodească ţara Canaanului, şi toţi oamenii aceştia erau căpetenii ale copiilor lui Israel. El le-a zis: mergeţi de aici spre miazăzi şi apoi să vă suiţi pe munte;  vedeţi cum este tara:  dacă este bună sau rea;  cum este poporul care o locuieşte: dacă este tare sau slab, dacă este mic sau mare la număr;  cum sunt cetăţile în care locuieşte:  dacă sunt deschise sau întărite;  cum este pământul: dacă este gras sau sterp, dacă sunt sau nu copaci pe el …”.

După 40 de zile  în care au văzut ca ” …este o ţară în care curge lapte şi miere”  iscoadele s-au întors şi i-au istorisit totul lui Moise. Exemplul citat nu este unicul din Biblie. Este interesant de ştiut că Dulles, fostul conducător al Agenţiei Centrale de Investigaţii a S. U. A., a studiat profund experienţa predecesorilor săi biblici, întrucât cei care i-au urmat au desfăşurat o activitate rodnică. Dar, tulburătoarele acţiuni de spionaj, cu învăţămintele lor la fel de incitante, vor urma.

Revăzând materialul,  m-am gândit că poate Napoleon, încă din şcoală, a citit în mod sigur şi aplicat, Biblia, ale cărei inspiraţii, i-au sugerat asediul Toulon-ului,  unde  de pe o înălţime  dominantă  asupra portului, a supus vasele engleze (care refuzau să plece din port), unei puternice canonade de artilerie, provocându-le, se ştie, mari pagube. A fost pare-se “ziua lui astrală”.

De altfel, se ştie că pregătindu-se pentru Campania din Egipt, în biblioteca de campanie pe care a luat- o cu sine, Biblia şi Coranul, au fost incluse,  din ordinul său,  la categoria “politice”. O fi socotit că Biblia îl va inspira ca şi la  “asediul Toulon-ului” ?

PS: Deci, copiii lui Israel, şi-au primit Ţara, ca dar Divin ! Mi-am amintit de acest fapt, atunci, când Shimon Perez, Preşedintele Statului Israel, ne-a vizitat Ţara. Să semene România, în care, prin bogăţiile naturale agricole, “curge lapte şi miere ?”, cu Ţára Canaanului ?

Onu

32 comentarii

Din categoria Credinţă

Fotografii de călătorie IX

Această prezentare necesită JavaScript.

6 comentarii

Din categoria Fotografie

Boala lui PARKINSON

Motto: ”Medicina este un univers plin de taine, care îşi aşteaptă rândul !” – Onu

Madi, ia uite ce nostim, merg cei doi, din faţa noastră; parcă râd, sau se ceartă !

Onu, eu cred că sunt bolnavi; parcă tremură. Să nu fie bolnavi de Parkinson !

Jenat, de prezenţa spiritului  de observaţie al lui Madi, îmi caut o scuză, tipic post-revoluţionară: ”e normal, este cadru medical”. Nemulţumit totuşi de mine, caut să mă edific puţin asupra acestei suferinţe. Şi la nivel de profan, aflu că boala lui Parkinson cunoscută şi ca paralizia tremurătoare, este provocată de carenţa unei substanţe, numită dopamină, şi care în zonele din creier, funcţionează, ca neurotransmiţător.

Neurotransmiţătorii, sunt substante biochimice, care trec în goană de la un neuron la altul, trasând magistrale biochimice, ce poartă fiecare gând şi sentiment, prin vasta reţea de neuroni a creierului… Mai simplu spus, ei, neurotransmiţătorii sunt esenţa memoriei, inteligenţei, creativităţii şi dispoziţiei umane. Este demn de reţinut, că tipul de neurotransmiţători produşi, depinde substanţial de ceea ce mâncăm.

Concret, în boala Parkinson, carenţa de dopamină, este consecinţa ingestiei insuficiente a sursei de substantă L-dopa, precursoarea dopaminei. Cercetari medicale, au stabilit, că alimentele care au un conţinut abundent de L-dopa, sunt leguminoasele, în ordine, boabele de fasole şi de linte. Conform Dr. Mihai Petrovici, în cartea sa ”Hrana vieţii”, ajunge o cantitate zilnică de fasole, cam de 250 grame, pentru a obţine suficient L-dopa, cu efect fiziologic benefic, asupra bolii lui Parkinson. În viziunea aceluiaşi autor, fasolea încolţită, conţine de zece ori, mai mult L-dopa, decât fasolea neîncolţită. Prevenitor, ca orice medic, ne atenţionează, că nu se recomandă s-o facem înainte, de a consulta medicul. Oricum, este neîndoielnic faptul, că folosirea celor două leguminoase, are în mod cert, efecte atât curative, cât şi profilactice, după caz.

PS: Prezenţa neurotransmiţătorilor,  împraştie mitul, capacităţilor psiho-mentale, direct proporţionale, cu mărimea şi greutatea creierului. Exceptând poate, cazul posedării de neurotransmiţători adecvaţi. Ca o exemplificare foarte sugestivă, se poate face comparaţia cu un calculator, în care puterea microprocesorului, permite o mai mare viteză de acces la fluxul de informaţii.

 Onu şi Madi

37 comentarii

Din categoria De sănătate ...

Situaţia de ţară # 6

De ziua ta, măi Băse !

14 comentarii

Din categoria Politică, Râsu/Plânsu