PEŞTERA URŞILOR

Motto: ”Sufletul meu se îngrozeşte când îşi aduce aminte” – Vergilius

Unul din concediile de odihnă, l-am petrecut cu mezina Cristinel, la Staţiunea Poiana Braşov. După ce ne-am cazat frumos la un hotel cu nume de rezonanţă turistică, am hotărât să începem cunoaşterea împrejurimilor. Primul obiectiv propus era Peştera Urşilor sau oaselor, destul de greu accesibilă, ca distanţă şi ca dificultăţi de traseu; şi poate, ca surprize pe parcurs…

Cu informaţii proaspăt culese de la hotel, destul de vagi  însă, am aflat că de fapt era o grotă, nu prea adâncă (mai mult intrarea), în care s-ar afla nişte oase, parcă de urs, de unde şi denumirea, destul de incitantă, de Peştera Urşilor sau oaselor.

Ca să dăm savoarea cuvenită, am trecut mai întâi, pe la Punctul Zoo al staţiunii, unde vizitatorii erau cu toţii impresionaţi de statura, colţii şi vigoarea urşilor din cuştile respective. Acolo am cunoscut doi tineri, o fată şi un băiat, ce aveau acelaşi plan pe ziua respectivă. Am hotărât să mergem împreună, să ne descurcăm mai bine. Ne-a luat ceva timp să aflăm începutul potecii căutate: era ascuns printre lăstari ţepoşi de arbuşti fructiferi-fragi şi mure, preferaţii speciali ai urşilor din zonă.

Poteca, îngustă cât pentru un şir indian, se desfăşura alunecoasă, la poalele unei stânci, mărginind buza unei văi, plină de vegetaţie gălăgioasă prin sporovăiala păsărilor aciuate de pretutindeni. Cu tradiţionalul Doamne ajută ! în gând, am început urcuşul.

Apropiaţi, să ne putem prinde în cazul unei alunecări, cu mâna dreaptă , ne ţineam de lăstăriş sau ne sprijineam de muntele din dreapta potecii, iar cu stânga ne echilibram ca să nu alunecăm în valea însoţitoare; am avansat destul de greu şi obositor, pană la un scurt popas unde o buturugă destul de lungă, de fapt trunchiul unui brad prăbuşit de vreo furtună, ne oferea răgazul unei nesperate odihne.

Povesteam despre impresia puternică lăsată de colţii şi labele viguroase ale urşilor din captivitate, şi tocmai când spuneam că nu mi-ar place o asemenea întâlnire în natură, tânăra se întoarce spre vale şi spune: “urşii!” eu cred că glumeşte, spre a da suspans povestirii, dar Cristinel sare de pe buştean speriată şi trăgându-mă de mânecă, striga: ”Tati, sunt urşi, să fugim!”.

Instinctiv, sar în picioare şi cu coada ochiului, văd în vale trei urşi, doi mai mici, şi unul mai mare; alergând, parcă furioşi, către noi; mormăitul agresiv şi fulgerele de ură din ochii lor, m-au descumpănit pe moment: nu aveam unde fugi; în faţă, era stânca aproape abruptă, în părţi, poteca anevoios de străbătut, în spate …urşii furibunzi. M-am gândit, vinovat la Cristinel, că o vor mânca şi mi-am spus disperat, că dacă s-ar sătura numai cu mine, aş rămâne în urmă şi să-mi lase copilul în pace. Îngrozit, am fugit totuşi, împingând-o pe Cristinel înaintea mea, s-o protejez din spate. După un colţ de stâncă, în continuarea potecii, am dat peste o îngrăditură a unor foraje de apă. Înaltă de peste doi metri cu stâlpi de beton, cu o poartă nesigură, părea pe moment o şansă salvatoare pentru Cristinel.

În timp ce tinerii închideau poarta, eu am scos un briceag şi-i spun băiatului că vreau să-i scot ochiii , primului urs care intră peste noi. Convins, de spaimă poate pentru prietena lui, sau văzându-mi disperarea, îmi cere îngrozit să nu fac aşa ceva, că l-aş înfuria foarte tare pe urs, iar pentru mirosul lui am fi o pradă mult mai uşoară. Şi mai îngrozit, am aruncat cât colo tentaţia sinucigaşă.

Spre norocul nostru, urşii n-au mai apărut… Pierzându-ne din vedere, după colţul de stâncă şi-au văzut de-ale lor. Povestind întâmplarea, localnicii, spuneau că probabil a fost o ursoaică, îngrijorată pentru puii ei şi când nu ne-a mai văzut şi-a continuat drumul liniştită. Întâmplarea mi-a prilejuit câteva observaţii psihologice …în ce mă priveşte : în spaimă, nu mă mai uitam pe unde calc şi n-am văzut pâlcul înalt de urzici prin care am trecut, dar care n-au avut nici un efect de urzicare asupra mea. Mai mult, în timp ce stăteam în împrejmuirea amintită, îngroziţi că acuşi apar fiarele, la oarecare distanţă de noi, pe o culme trecea un grup organizat, căruia am vrut să le spun să fie atenţi, că sunt urşi prin zonă.

În surescitarea dată, n-am avut curajul s-o fac, de teamă să n-audă urşii că vorbesc despre ei şi să nu-i atrag spre noi. Abia peste câteva ore, când ne-am liniştit din spaimă, am ieşit din fortăreaţa noastră şi pe alte poteci, îndrumaţi de alţi turişti, ne-am înapoiat la hotel. Dar, sub imperiul groazei, pe drum simţeam nevoia, să povestesc oricui îl întâlneam, parcă în transă, peripeţia noastră. Aşa am reaflat, de la alţi localnici, că probabil, a fost o ursoaică mai speriată poate decât noi, pentru cei doi pui ai ei. La un moment dat, Cristinel, mi-a spus, enervată: ” tati, încetează acest povestit, te faci de râs!” .

Tot de emoţie, n-am luat adresa celor doi părtaşi la spaima trăită. Este la fel de interesant, că fiicei mele, episodul, nu i-a lăsat nici o impresie. Mai mult, a doua zi mă întreabă dacă n-a strigat ceva prin somn. Că, spunea ea, a visat toată noaptea numai urşi care ne fugăreau. Paloarea obrajilor mei, i-a dat de înţeles, că a forţat nota, şi adaugă râzând: nu măi tată, am glumit ; dar ce, tu te-ai speriat chiar aşa de tare ?

 Mi-am revenit, amuzându-mă că, probabil dacă s-ar fi gândit să se lase mâncată în locul meu ; nu i-ar mai arde de glumă. Ciudat, şi de nerecunoscut, la spaimă , e sufletul omului …

Onu Ionescu

Anunțuri

51 comentarii

Din categoria De acasă ...

51 de răspunsuri la „PEŞTERA URŞILOR

  1. Pingback: Comentarii la Cartea Ecclesiastul – 9 | Ioan Sorin Usca

  2. Pingback: Colecţionara de coşmaruri – 11 | Caius

  3. Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul necanonic 151 | Ana Usca

  4. Pingback: Decembrie | Ioan Usca

  5. Pingback: Bilanţul unor vremuri care nu mai trec – La mulţi ani, România, cum (de) mai trăieşti? «

  6. eiiiiiiiiiiiiiiiiiii
    aici am fost ‘lovită’ fix în ‘patriotismul local’ 🙂

    http://www.romanianmonasteries.org/ro/romania/pestera-ursilor

    vă aştept, cu drag, ‘la faţa locului’ cu DOVADA! 🙂

    • CELLA,
      Multumesc pentru clip.
      Nefacand parte din categoria celor pentru care, daca ei nu stiu ceva, acel ceva nu exista, l-am citit cu mare placere.
      Apoi, acceptand ludicul initiat de tine,
      Madi si eu, te intrebam: invitatia este valabila pentru pana se intoarce Madisor din Italia ?
      Iar atunci, sa aducem DOVADA, ca municipiul Galati, din care sosim, nu e cumva din judetul Alba, Hunedoara sau Bistrita Nasaud ?
      Cu bine, creoane cu varf prea ascutit !

      Tot noi, Madi si Onu

  7. Mai Onule, n-am ajuns inca pe acolo, desi nu e foarte departe de mine, da’ zau ca mi-ai starnit, inca o data, curiozitatea 🙂

    • Teo,

      Prezentul ne sta in fata; asa cum am scris la tine,azi este ieriul de maine. Sa nu ratam clipa, oricand prezenta.
      Si, bucuros de vizita, am sa-ti epatez iar curiozitatea! Ai visat ca vei fi impuscat pentru discreditarea Constitutiei ?
      Sa ma explic: in timp ce priveam cum Onorurile Militare, se coborau la importanta Premierului, am atipit si am avut cosmarul de mai sus.
      Cu bine, si-mi place sa spun, Prietene !

      Onu

  8. ce intamplare de groaza! bine ca ati scapat fara nici o problema decat sperietura…nu m-am gandit niciodata hoinarind prin paduri ca as putea intalni animale fioroase. ignorand pericolul gandim mereu ca dispare 😉

    • redsky 2010,

      Si cand te gandesti ca fiara cea mai periculoasa pentru om este totusi propriul sau gand-inchipuire/obsesie. Ca sa nu mai spun de homo homini lupus. Ai realizat aceasta stare, vreodata?
      Multumesc pentru vizita !

  9. Pingback: Iubesc Romania! | Redsky2010's Blog

  10. Pingback: - Elisa – gradina mea de vis

  11. Pingback: In afara de fasole! « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte

  12. Pingback: La multi ani, Romania! « Hai ca se poate!

  13. @ Madi și Onu,
    Mi-a plăcut povestea cu urșii ( de fapt ursoaica grijulie față de cei doi pui ai săi ) . Legat de ideea salvării lui Cristinel, și eu aș fi procedat la fel. Cât despre parada militară ( chiar de-mi place s-o revăd in fiecare dată că și eu am defilat de multe ori ), când am văzut
    cine primește onorul, intr-o secundă am oprit televizorul ieșind afară-n ploaie !
    La mine plouă-n draci
    E frig și bate vântul
    Frunze cad tot timpul din copaci
    Acoperind c-o pătură pământul.
    ………………………………………………
    La mulți ani, Madi și Onu !
    La mulți ani, ROMÂNIA !

    • Aliosa,
      La multi ani, tie si alor tai; si desigur Romania!Nu stiu daca-ti amintesti cartea Taunul,care incepea cu o statuie specifica a Italiei, pe umarul careia, un nenorocit, chior de beat, plangea declalarandu-i dragostea si respectul lui imbecile?
      De ce azi, Romania mi-a aparut astfel?
      Madi si Onu,

      • @ Madi și Onu,
        Din păcate, ROMÂNIA ți s-a părut așa astăzi pentru că, așa este !
        Noi, ne umilim pe noi !
        Cretinii care vor să se ajungă profitând de infometarea intenționată a mulțimii fără nici un DUMNEZEU , oferă pomană sarmale, cârnați , fasole, țuică fiartă și tot felul de resturi alimentare pentru care, femei cu „ buzele rujate și ochii ieșiți din orbite ” ( T.B. ) se calcă in picioare cu boschetarii și bețivii pentru a apuca o porție , timp in care „ cel mai iubit dintre președinți ” moțăia undeva intr-o sală in care se vorbea in limba tătucului Stalin. Am ajuns de râsul lumii și , o să ajungem mult mai rău.
        O seară liniștită vă doresc.

      • Aliosa,

        Am vazut si eu secventa, mi-a aratat-o Madi. Si am ajuns la concluzia ca personajul este un om ca si noi, cu nevoi fundamentale de somn si odihna.
        Sincer, nu-i gasesc vina, pentru secventa, cum nici in faptul ca in sala s-ar fi vorbit limba tatucului Stalin.
        Dupa cate am inteles, limbile oficiale internationale sunt engleza si franceza, pentru zona culturala.
        Apropo, pe Madi si mine, ne uneste o trasatura spirituala pura, aceea de a fi imuni la pareri preconcepute.
        Nu de alta, dar preferam sa ne lasam mintea libera pentru Tara!
        Daca in biserica nu se fluiera, nici in politica, oricine maimutareste semnul Crucii, nu trebuie sa fluiere.
        Noapte cu Pace!
        Madi si Onu

  14. Dragii mei doamnă şi domn, gîndiţi-vă la mine întotdeauna vă rog a.î. să am succes în absolut tot ceea ce întreprind. Şi astfel încît să o pun pe domnişoara Cristinel cea curajoasă şi matură încă de mică: în legătură directă cu urşi nepericuloşi pentru femeile la fel de cinstite ca şi ei. La Mulţi Ani !

    • Draga Amy,
      Bine-ai revenit, te vom purta pe covorul fermecat al sufletelor noastre ca unul, spre tot ce-si doreste sistemul cibernetizat al mintii tale, care, pe bune, ne fascineaza. Iar pentru bunele intentii, fata de Cristinel, iti ramanem indatorati. Despre Cristinel,vor urma alte cateva peripetii interesante, dar de groaza pentru parintele care le-a trait. Multumim, pentru informatiile electorale din America.
      La Multi Ani! Madi si Onu

  15. Pingback: The wings of a swan « Andi Bob

  16. Ştiţi de ce Casa Albă a ales, ca zi de vot, 2 noiembrie a.c. ? Simplu: conform modelului oriental de negociere, 2 este un nr. important iar …Barack Obama este …musulman parcă …aşa-i ?
    Adecă: 2 Decembrie este Ziua Naţională a Emiratelor Arabe Unite la fel cum 1 Decembrie este Ziua Naţională a Ro. He-he …

  17. Ei, noi avem cel puțin un ursuleț care ne vizitează curtea casei de la munte, dar n-am avut ghinionul să dăm nas în nas cu el.
    Cumplit trebuie să fi fost…

  18. http://cammely.wordpress.com/2010/12/01/ziua-nationala-a-romaniei/

    Cred că ai luat-o la sănătoasa salutând iepurele în depăşire 😆
    Eu probabil aş fi înlemnit, aş fi fost încă o piesă din decorul mirific, dar atuul tău a fos copilul, pentru ei suntem şi noi miraţi de ce reacţii suntem în stare.
    Numai bine!

    • Mel,

      Nu-ti doresc, sa-l intalnesti cand este cu mamica lui. Chiar te sfatuiesc sa eviti secventa. Instinctul matern este pe viata si pe moarte. Tie, ca medic, presupun ca emotia iti vorbeste mult mai pregnant. Sa treci printr-un palc de urzici, fara edemele aferente, mie mi se pare o legatura peste psihosoma, ceva de-a dreptul paranormal.
      Noapte cu Pace, fara sa visezi o ursoaica fugarindu-te.

      Madi si Onu

    • cammely,

      Ai pareri prea bune, daca-ti inchipui ca in acele momente, nu uitasem si de salut, ca de aripi, sunt sigur. Noapte maramureseana !
      Madi si Onu, prin Onu

  19. Pingback: Doctori trasniti « Gabriela Elena

  20. Pingback: Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt « Gabriela Elena

  21. Pingback: România. Oglinda veneţiană | Gabriela Savitsky

  22. Pingback: Mai apartine Romania Romaniei? « Dum spiro, spero

  23. Pingback: Năbădăiosu` şi jucuriile « Cristian Dima

  24. Pingback: Un viciu rar « Blogul lui Teo Negură

  25. Cypy

    Buna, imi place blogul tau, daca te intereseaza un link exchange intra pe http://pegas-motorizat.blogspot.com/- Numele cu care vreau sa apar este: P. M. – Ne amuzăm că nu-i impozabil!

  26. urșii… sunt atât de des văzuți pe meleagurile noastre încât nu aș putea sa spun care este cea mai potrivită reacție, atunci când îl vezi pe dealul apropiat, în curte, pe trotuarul vecin, indiferent la atenția care i se acordă sau cu nasul în frigider.
    frecvența cu care teritoriul uman și cel aparținând lor se intersectează, atacurile despre care am auzit, dar și faptul că am fost deseori la un pas de ei, fără să mi se întâmple ceva, pe mine mă duc cu gândul la o realitate simplă: omul locuiește pe teritoriul tot mai restrâns al ursului. și dacă ei ne atacă, de multe ori e vina noastră.
    uneori e foamea lor, alteori nevoia de a se proteja…

    • Pisica,

      Madi si eu, Onu, incercam sa gratulam comentariile facute, intr-un gest de reciprocitate, in ideea ca la buna ziua, raspunzi in aceeasi tonalitate.
      Neutralitatea ecologica a comentariului, in contextul postului, ma duce la ipoteza ca ursii, „la un pas de tine”, au observat prezenta unui copil si v-au crutat; de unde si ipoteza ca ursul e mai ingaduitor ca omul. Iar eu ii voi urma pilda!

      Onu

  27. Pingback: Viata vazuta din unghi drept « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte

  28. Pingback: Fudulii de cocoș «

  29. Pingback: PDL-istul care m-a amenintat cu moartea « Hai ca se poate!

  30. Pingback: Interventia Noricai Nicolai in timpul dezbaterii din Comisia PETI privitoare la libertatea presei din România « Dum spiro, spero

  31. in clipele extreme se vede caracterul
    Textul asta mi-a amintit de un vecin blajin care atunci cand a fost pus intr-o situatie grava (incendiu) a salvat doi batrani de la moarte sigura
    Am ramas interzis cand tipul domestic pe care-l stiam s-a transformat instant intr-un erou
    Eram si eu cu el, cu carpa uda pe figura – dar n-am reusit sa trec prin fumul dens.
    Efectiv vroiam dar nu puteam – probabil era si o chestie de antrenament (vecinul isi facuse armata)
    Mi-amintesc ca atunci, pentru un timp mi se dusese naibii toata stima de sine.
    A fost naspa – ma rog, anii au trecut ..

    Bine accentuate momentele din aceasta postare – o analiza pe stil ”time-warp” in care e analizata tensiunea momentului printr-o prisma destul de neutra.. 🙂

    • strongvaleriana,
      Multumim.
      Momentul fumului, a fost sigur, in genul palcului de urzici, rezonabil, fiind vorba de viata copilului meu.
      Sigur, daca stiai de existenta in flacari, a cuiva drag, n-ai fi observat fumul si nu sesizai nici flacarile, nici caldura.Potentialele pericole pentru cei dragi, ne transforma, de nerecunoscut. Concret, notiunea de pericol si neputinta, dispar. Dar formele de tulburarea judecatii sunt cutremuratoare. M-ar bucura, sa citesti , povestirea, absolut reala, „7 ani, de la mama”, petrecuta tot cu Cristinel.
      Am incercat sa reconstitui licenta”time-warp”,dar jenat, recunosc, n-am reusit. Ma ajuti, te rog? Cu toate bune! Madi si Onu

  32. time warp – tehnic vorbind e vorba de o filmare cu foarte multe cadre pe secunda, ceea ce face posibil urmarirea in detaliu (cu incetinitorul) a unor actiuni ce se petrec doar intr-o fractiune de secunda
    Aici insa mi-am permis sa adaptez termenul la un sens literal.

  33. literal am spus ?
    ceva nu-mi suna bine la ureche
    ma rog – vroiam sa spun ”literar” 🙂

    ps: defapt termenur l-am intalnit intr-o emmisiune pe disovely!
    Murtumesc pt aplecierea plomptitudinii … 🙂 🙂
    (mai glumir si noi!) 🙂

  34. Pingback: La multi ani, Romania!

  35. Pingback: PDL-istul care m-a amenintat cu moartea

  36. Pingback: Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt | Gabriela Elena's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s