FETIŢA

Motto: ”Cuvintele te învaţă, exemplele te pun în mişcare.”- Maximă latină

Un ţipăt sfâşietor, tulbură liniştea holului, urmat de vaiete şi strigăte disperate: fetiţaaa meaaa; fetiţaaa meaaa, nu mai este;  mi-au omorât fetiţaaa !

Toate uşile s-au deschis brusc. În hol, o femeie îngenunchiată, frământându-şi mâinile, strângându-şi faţa şi repetând mereu, printre şiroaie de lacrimi, cuvintele de mai sus. Era una din locatarii de la parter şi primise o veste înfricoşetoare: fiul  său, în vârstă de 25 de ani, murise noaptea la spital, de congestie pulmonară. Reproşurile, erau aşadar, adresate medicilor, care nu reuşiseră  să-i salveze din ghiarele morţii, feciorul răsfăţat. Din păcate,  şi pentru medici, şi pentru ea, mama, fetiţa, nu mai putea fi salvată;  făcuse congestie pulmonară, în urma unei bătăi crâncene,  primite, de la fârtaţii săi de aventuri nocturne. S-au certat de la împărţirea prăzii, din care el pretindea, pare-se mai mult, ca  parte ce-i revenea. Anunţată târziu, Miliţia, nu a mai dat de urmele făptaşilor. Doar victima, fetiţa, însângerată, cu torsul zdrobit de numeroasele lovituri cu pumnii şi picioarele primite, în timpul împărţelii frăţeşti a prăzii, între complici.

A ajuns viu la spital, dar medicii n-au avut ce-i face; cheagurile de sânge din plămâni, i-au provocat moartea. Zadarnic, i-au explicat cei de  la miliţie, n-a mai putut fi salvat. Ea, Miliţia, era vinovată de moartea fetiţei. La morgă, cu tot frigul, ţesuturile deja distruse, din proaspătul cadavru, au început să miroasă urât. Conservarea cu mijloace medicale,nu a ajutat prea mult. Adus acasă, pentru înmormântare, deşi îmbălsămat şi bandajat, duhoarea de cadavru în descompunere, era aproape insuportabilă. Holul blocului şi apartamenele cu ieşire în el, au început să miroasă a mortăciune. Nu mai ajutau nici tămâierile intense şi numeroase. Prin preajmă, se trecea doar cu batista la nas. Abia a treia zi, după înmormântare, atmosfera din scara blocului, a devenit respirabilă. Pomana de după înmormântare s-a făcut în hol. N-am înţeles nicicând cum au rezistat oamenii la pomană.

Anii au trecut … Durerea i-a  împietrit sufletul femeii;  în convingerea că fetiţa ei, era nevinovată, şi că doar miliţienii i-au răpit-o. Nu  tot ei, o mai atenţionaseră de complicităţile dubioase şi periculoase ale Fetiţei ? Din acest motiv, drama femeii, s-a transformat într-o ciudăţenie: cum vedea un miliţian, îşi făcea cruce, şi spunea încet, dar audibil: “ducă-se pe pustii”, după care intra repede în casă şi se baricada cum putea, să nu vină şi peste ea s-o omoare ! Despre făptaşi, în lumea cărora circulă aceeaşi lege a tăcerii, nu s-a mai aflat nimic. Sau poate, nu s-a dorit ? În sufletul împietrit de durere al femeii, s-a cuibărit o spaimă permanentă, care a pus stăpânire şi pe mintea ei: şi-a zăbrelit ferestrele, cu grilaje metalice, având gratii cât mai groase şi dese.

A încercat de câteva ori, să se sinucidă, aruncându-se de pe trotuar, în faţa maşinilor. Au salvat-o câţiva trecători, cărora li s-a părut ciudată înfăţişarea ei. O schimbare fundamentală, s-a produs însă, în preocuparea obsesivă asupra  nepotului, fiul Fetiţei, rămas după deces. Bietul copil, a fost terorizat, lipsindu-l din grija excesivă, de bucuriile copilăriei.

Povestea mi-am amintit-o, în urma unei discuţii despre educaţia părintească iresponsabilă a propriilor copii, când devin pradă uşoară delincvenţei juvenile, continuată uneori în tinereţe.

Ioan Ionescu

Anunțuri

48 comentarii

Din categoria Din lume ...

48 de răspunsuri la „FETIŢA

  1. N-am priceput. Cine i-a murit? Fetița sau băiatul?
    Oi fi eu mai grea de cap… 😦

  2. Pingback: Lup – Ştafetă «

  3. Pingback: Surprize « Ioan Usca

  4. @ Onu,
    La multi ani , de două ori !
    Tristă poveste dar exceptional prezentată ! Pot eu oare, un simplu muritor să fac pe crticul literar ? Nu ! De aceea o să spun că povestea-i dureros de adevărată mai ales acum , in zilele noastre ! „ FETITA” este peste tot, se plimbă-n libertate desi a fost acuzată de mii de ori de tentativă de omor , ultraj, tulburarea ordinii publice, profanare de monumente religioase, consum de etnobotanice, droguri, prostitutie, trafic de carne vie si droguri, incălcări ale regululor de circulatie, hotie, delapidare, furt calificat, clonare de carduri si jaf la drumul mare ! Este prinsă de politie, anchetată de procurori , condamnată de judecători dar, fiindcă-i „ FETITA” mamei ce poartă la gât esarfă portocalie si mai are si ceva functii mari in partidul unic conducător , in stat sau parlament, este ELIBERATĂ imediat si cercetată in libertate pe motiv că nu constituie pericol social .
    Peste tot pe unde trece si actionează „ FETITA” , miroase a mortăciune !
    „ FETITA” mamei, „ ducă-se pe pustii ” !
    Un AN 2011 cu sănătate si cât mai multe realizări prietene .

    • @Alioşa: Foarte bine punctat ! 😉
      Multumesc mult, Alioşa ! Sănătate şi fericire !!!

      • @ Madi,
        Multumesc si eu mult pentru „ multumiri” si-ti doresc la fel si tie: sănătate si fericire si un bonus de realizarea tuturor dorintelor tale !
        O săptămână minunată !

    • Aliosa,

      E trist, si cadaveric mirositor, dar foarte adevarat !
      Care cioara, nu aude croncanitul puiului, tril de privighetoare ?
      Numai bine, tie si celor dragi !

      Madi si Onu

      • Madişor,

        Nu-i bai! E felul lui şilavarăcald, de a-mi spune „fetita mea”.
        Iar eu o apreciez, ca atare.
        Aliosa, a surprins , neaşteptat de actual, tâlcul dramei „fetiţei”.
        Onu, parte a Madi si Onu

      • @ Onu,
        Da, ai perfectă dreptate : toate ciorile aud croncănitul puilor lor rebegiti de foame si frig dar foarte rezistenti la a cele bune, ca pe trilul de privighetoare. Iar de indrăznesti să-i spui „ cioarei” că „ fetita ” ei e altfel, nu te mai speli cu toată apa bătrânului DANUBIU !
        Tot binele vouă si alor vostri !
        Alioșa.

      • Aliosa,
        Multumesc, dar as vrea saprevin niste confuzii etnice; si anume, ca pentru mine, cioara, inseamna oricare retardat,inconstient de iminenta bolii sale revansarde.
        De la asta, pana la atentatorul americam,in masa, nu e decat un pas.
        M-a bucurat foarte mult, ca tu, cammely si oanaclara, ati sesizat perfect , mesajul transmis de mine, privind necesitatea educatiei parintesti, intr-o societate inconstienta de oportunitatea civilitatii, ca o conditie sine qua non a evolutiei Romaniei. Cu bine!
        Madi si Onu

  5. Pingback: Comunicatul SCMD – Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursurile Guvernului si al MAI la Hotararea de suspendare a HG nr. 735/2010, pronuntata de Curtea de Apel Cluj « Hai ca se poate!

  6. Pingback: Comunicatul SCMD – Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursurile Guvernului si al MAI la Hotararea de suspendare a HG nr. 735/2010, pronuntata de Curtea de Apel Cluj « Hai ca se poate!

  7. Cata durere este cuibarita in sufletul zabrelit si impietrit de suparare al unei mame, care nu poate sa inteleaga faptul ca si copilul ei poate sa fie vinovat!
    In acest caz, „fetita” se pare ca nu a fost prea cuminte…

  8. Pingback: Comunicatul SCMD – Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursurile Guvernului si al MAI la Hotararea de suspendare a HG nr. 735/2010, pronuntata de Curtea de Apel Cluj

  9. Trist, dar o pare o poveste de actualitate din ce în ce mai des întâlnită.
    Educaţia unui copil pretinde o mare responsabilitate. Îmi amintesc un seminar de educaţie a părinţilor, care avea ca motto un proverb american: „Spune-mi şi o sã uit. Aratã-mi şi poate n-o sã-mi amintesc. Implicã-mã şi o sã înţeleg”.
    Numai bine!

  10. In primul rand : „La multi ani!”
    Legat de poveste…of , cu cati parinti din acestia am de a face! Parca de la o generatie la alta se inmultesc. Au impresia ca au la usa cine stie ce geniu iar realitatea e cu totul alta si bineinteles, pentru trasnaile pe care le face odrasla vinovatii sunt cu totul altii.

    • oanaclara,

      La Multi Ani !
      Apoi, cu aceeasi jena si revolta, ca si mine, ai ascultat parerea unor asa zisi parinti, cum ca Scoala nu-si face datoria, din cauza ca Preafatul lor rasfatat, n-are minim de normalitate, sa nu-si mai copieze macar creatorii.
      Ştii, deseori, am senzaţia că între starea vindicativă, pe care o văd recomandată la varii nivele, şi starea de handicap-nondiscernământ, nu este nici o diferenţă, iari constatările tale, sunt o conseciţă a maladiei răutăţii răzbunării.
      Are loc, prin urmare, un proces de debilizare a măruntei minţi pe care o mai au respectivii; ceva similar subminării imunităţii organismului, în cazul contaminării cu virisul HIV.
      Cu bine, străjer al civilităţii romanesti.

      Madi si Onu

  11. Pingback: Seara ochilor mei « Blogul lui Teo Negură

  12. Pingback: Tenebre – 6 | Caius

  13. Pingback: Dintre condimentele vieţii « Gabriela Elena

  14. Pingback: Gambitul Damei. Sau alte deschideri… « GENUNCHIUL LUMII

  15. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 50) « Blogul lui Teo Negură

  16. Pingback: Iata de ce sunt in stare niste rebuturi umane « [A] [D] [N]

  17. Pingback: Ce mă binedispune? « Un blog cu năbădăi

  18. Ce trista poveste, Onule… Ma gandesc la educatie, la parinti si copii. Din pacate, uneori, parintii si cei apropiati nu inteleg, in ingustimea preconceptiilor, a prejudecatilor, ca un copil nu e catel in lesa sau legat cu lant de gat. Nu sunt deloc pentru libertinaj, nu vreau sa fiu gresit inteles, dar stu destui care printr-o educatie excesiv severa s-au canibalizat in timp, hranindu-se cu sufletul copiilor, paradoxal din dragoste…

  19. Pingback: Is ForD(ima) « Cristian Dima

  20. Pingback: 71 de ani de la moartea sopranei Haricleea Darclee « [A] [D] [N]

  21. Pingback: Viaţa nu este o meserie! « Gabriela Elena

  22. Pingback: Ce să-i facem vrăjitoarei celei rele? « Un blog cu năbădăi

  23. Pingback: Uşile mele « Blogul lui Teo Negură

  24. Cu greu mare am ajuns să citesc şi eu această poveste tristă… am avut şi eu probleme în a înţelege… până la urmă am observat că e vorba de un nume de alint… Poate îi spune Fetiţa că era cuminte ca o fetiţă sau poate pentru că se juca cu păpuşile… cine ştie… Oricum păcat de copilul nevinovat rămas în urmă…

    • Cristian,ai dreptate!
      Si eu ma intreb , cine-a murit; fetita sau baiatul?
      Multumesc pentru dumerire!
      Madi si Onu
      PS: Tocmai vin de pe blogul tau , unde vei gasi o surpriza.
      E despre ziua de 9: La Multi Ani, fericiti!

  25. Pingback: Vis de petală « Cristian Dima

  26. Pingback: Poveste de vis (20) « Blogul lui Teo Negură

  27. Pingback: Caietul | Ana Usca

  28. Pingback: O poză şi o frază « Cristian Dima

  29. Anca Stoina

    Nu am avut răbdare să citesc şi toate comentariile. E păcat pentru a treia generaţie care are de suferite de pe urma greşelilor şi traumelor celor mari.

    • Anca,
      Bine-ai venit!
      Suntem victima noastra insine!
      Greselile si traumele sunt ale noastre; fatale, ca nu vrem sa le recunoastem, si sa traim sincer/responsabil, clipa prezenta!
      Sindromul fumatorului, induiosat de propria drama, la care nu vrea hotarat, sa renunte.
      Si mari, si mijlocii, si mici, pacatuim la fel prin autocompatimire,
      prin cautarea rezolvarii, in afara noastra, la altii!
      Multumim!Cu bine!

      Madi si Onu

  30. Cata tristete!Ma gandesc in urma analizelor pe text, la doua aspecte.Mama indurerata careia nu i-a ramas mare lucru si are trebuie sa-si duca existenta mai departe cu un mare gol in suflet.
    Al doilea, „Fetitza” care nu prea a fost cuminte si a creat mare durere in jurul ei.
    Copiii ar trebuie educati in sensul acesta.Sa stie ca orice actiune are un efect!

    M-ai pus pe ganduri, fir-ar sa fie!

    O seara linistita draga Onu!

    • Madalina, multumesc!
      Iar concluzia privind aspectul dialectic al educatiei, se pare ca sta la baza
      „Educatiei prin sine insusi”, in spiritul anglo-saxon.
      Si eu, iti urez o seara delicata, precum imi pari tu!
      Onu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s