Arhive lunare: ianuarie 2011

DE DULCE TURCESC …

Motto: “Calomniaţi, calomniaţi, ceva tot va rămâne !”  – Beaumarchais, Bărbierul din Sevilla

Perspectiva Alianţei PSDPNLPC, a produs un cutremur printre viitorii perdanţi, iar actualii susţinători, trădători de Patrie, mascaţi în anticomunişti, au intrat în alertă. Fără cap, ca nişte slugoi plătiţi, aceste jalnice vieţuitoare, au început să schiaune panicate, că alţii vor fi alţii plătiţi în locul lor. Ţinta lor predilectă, NAIVUL CRIN, care înghiţise momeala marotei antinaţionale, “anticomunismul”  şi sperau, că-l vor prinde în momeală.

Aveam dubii, asupra Alianţei, dar atacurile calomnioase furibunde asupra lui Crin Antonescu, mi-au revelat că molima anticomunistă, asemenea celei a căpătuielii comuniste, este la fel de puternică, şi ea zace latent în caracterul lacom şi perfid de parvenire al unora, deghizaţi chiar şi sub chipul moralist al apărătorilor de democraţie, dar mirosind halenic prin răbufnelile fetide ale haznalei lor sufleteşti.

Mascaţi până şi în straiele decente ale profesiei de ziarist, aceste putregaiuri ale României, nu încetează să împroaşte confuzie, erijând-se în chipul plin de inocenţă  nedefinită al măscărilor pamfletarului.

Unui asemenea aspect hâd caracterial, îi este destinată, rima care urmează. Iar ca el, România, abundă.

Crine, Crine,
Credeam că ieri,
Pe bune, te-ai convins,
Cum zelosul ziarist,
Din obedient săltat,
Mascat, vai, în democrat,
La îndemn…, te-a calomniat.
Să fie iar promovat !?
Iar, Aţâţătorul…,

Rău de ură infectat,
Sau prin genă, trist marcat,
Din Adevărul, în pripă plecat,

De Gândul propriu mazilit,
În cercul vieţii pedepsit,
Şi neveste părăsit,
Încă nu a priceput,
Că instigarea la ură,
Nu-i decât o făcătură
Şi, ce-i iese lui din pană,
E mai mult o panaramă,
Pentru boschetar succes
Ca auditor ales.

Aşadar, Crinule,dragă,
Ia aminte, nu-i de şagă,
Ura-ne, inoculată,
E PARŞIVIE, mascată,
Spre o nouă adăstare,
La a Ţării molestare,

PS: Nu mă face zău, să cred
Că…, anticomunismul isteric
În frenezie urlat
Ca  MARŞARIER de ŢARĂ
Este demers îngălat,
Aşa cum, ar zice Dracu,
Să-l ascunzi, pe PORUMBACU !

MADI şi ONU

Reclame

17 comentarii

Din categoria Poezie, Politică

FETIŢA

Motto: ”Cuvintele te învaţă, exemplele te pun în mişcare.”- Maximă latină

Un ţipăt sfâşietor, tulbură liniştea holului, urmat de vaiete şi strigăte disperate: fetiţaaa meaaa; fetiţaaa meaaa, nu mai este;  mi-au omorât fetiţaaa !

Toate uşile s-au deschis brusc. În hol, o femeie îngenunchiată, frământându-şi mâinile, strângându-şi faţa şi repetând mereu, printre şiroaie de lacrimi, cuvintele de mai sus. Era una din locatarii de la parter şi primise o veste înfricoşetoare: fiul  său, în vârstă de 25 de ani, murise noaptea la spital, de congestie pulmonară. Reproşurile, erau aşadar, adresate medicilor, care nu reuşiseră  să-i salveze din ghiarele morţii, feciorul răsfăţat. Din păcate,  şi pentru medici, şi pentru ea, mama, fetiţa, nu mai putea fi salvată;  făcuse congestie pulmonară, în urma unei bătăi crâncene,  primite, de la fârtaţii săi de aventuri nocturne. S-au certat de la împărţirea prăzii, din care el pretindea, pare-se mai mult, ca  parte ce-i revenea. Anunţată târziu, Miliţia, nu a mai dat de urmele făptaşilor. Doar victima, fetiţa, însângerată, cu torsul zdrobit de numeroasele lovituri cu pumnii şi picioarele primite, în timpul împărţelii frăţeşti a prăzii, între complici.

A ajuns viu la spital, dar medicii n-au avut ce-i face; cheagurile de sânge din plămâni, i-au provocat moartea. Zadarnic, i-au explicat cei de  la miliţie, n-a mai putut fi salvat. Ea, Miliţia, era vinovată de moartea fetiţei. La morgă, cu tot frigul, ţesuturile deja distruse, din proaspătul cadavru, au început să miroasă urât. Conservarea cu mijloace medicale,nu a ajutat prea mult. Adus acasă, pentru înmormântare, deşi îmbălsămat şi bandajat, duhoarea de cadavru în descompunere, era aproape insuportabilă. Holul blocului şi apartamenele cu ieşire în el, au început să miroasă a mortăciune. Nu mai ajutau nici tămâierile intense şi numeroase. Prin preajmă, se trecea doar cu batista la nas. Abia a treia zi, după înmormântare, atmosfera din scara blocului, a devenit respirabilă. Pomana de după înmormântare s-a făcut în hol. N-am înţeles nicicând cum au rezistat oamenii la pomană.

Anii au trecut … Durerea i-a  împietrit sufletul femeii;  în convingerea că fetiţa ei, era nevinovată, şi că doar miliţienii i-au răpit-o. Nu  tot ei, o mai atenţionaseră de complicităţile dubioase şi periculoase ale Fetiţei ? Din acest motiv, drama femeii, s-a transformat într-o ciudăţenie: cum vedea un miliţian, îşi făcea cruce, şi spunea încet, dar audibil: “ducă-se pe pustii”, după care intra repede în casă şi se baricada cum putea, să nu vină şi peste ea s-o omoare ! Despre făptaşi, în lumea cărora circulă aceeaşi lege a tăcerii, nu s-a mai aflat nimic. Sau poate, nu s-a dorit ? În sufletul împietrit de durere al femeii, s-a cuibărit o spaimă permanentă, care a pus stăpânire şi pe mintea ei: şi-a zăbrelit ferestrele, cu grilaje metalice, având gratii cât mai groase şi dese.

A încercat de câteva ori, să se sinucidă, aruncându-se de pe trotuar, în faţa maşinilor. Au salvat-o câţiva trecători, cărora li s-a părut ciudată înfăţişarea ei. O schimbare fundamentală, s-a produs însă, în preocuparea obsesivă asupra  nepotului, fiul Fetiţei, rămas după deces. Bietul copil, a fost terorizat, lipsindu-l din grija excesivă, de bucuriile copilăriei.

Povestea mi-am amintit-o, în urma unei discuţii despre educaţia părintească iresponsabilă a propriilor copii, când devin pradă uşoară delincvenţei juvenile, continuată uneori în tinereţe.

Ioan Ionescu

48 comentarii

Din categoria Din lume ...

DIN PRESĂ …

Motto:  “Ce naşte din pisică şoareci mănâncă” – Proverb românesc

Adică, vreau să spun :  “ce naşte din român, români mănâncă”. E un gen de homo homini lupus. Concret, nu intenţionez să vorbesc despre canibalism la români, sau despre năravul lor papagalicesc, de a repeta tot ce aud, cu sau fără vreo noimă. Şi nici despre domnul Băsescu sau PDL, despre care îmi schimb, prin comparaţii, impresia zilnic. Bineînţeles, nu uit că şi ei sunt tot români, neaoşi, indiferent de culoarea părului.

 

Dar, ce mai, pe mine, că sunt tot român, era să mă ia gura pe dinainte, ca pe un papagal veritabil şi să spun”culoarea Penajului”, ca în Fabula imposturii: (defapt, tot despre o cioară vopsită strecurată printre păsări cântătoare). Vai, dar mă întind la vorbă, ca un veritabil comunitar din Estul European. Concret, zilele trecute, la ştiri, aflu că mai mulţi români, din Constanţa, salariaţi în vârstă, au fost amânaţi cu predarea actelor de pensionare, din lipsă de personal, să le primească actele. Rumoarea inerentă, de compătimire a acestora …

Făcătorul de rumoare, media vizuala. Am înţeles că este vorba despre salariaţi apropiaţi de limita de vârstă, care spre a nu fi scoşi la somaj, preferau să se pensioneze anticipat, ca un sacrificiu de sine, din cauza ingratitudinii crizei. Pentru că vezi Doamne, ei ar mai fi putut poate să lucreze, până intra în vigoare, ingrata lege a pensionarii. Oare nu cumva cea cu limita de vârstă până la 65 de ani ? Adiacent, fără să fiu sigur, parcă tot media vizuală românească, a sărit  in ajutorul sărmanilor români, condamnaţi la moarte, chiar în camera de supliciu-muncă. Şi nostim, mi-am amintit o altă fabulă, scrisă de un român, deci nu unul care doar o face pe cunoscătorul ambientului românesc.

Şi zice  fabulistul …

Văitându-se  că soarta lui e crudă,
Noi auzim , de multe ori, măgarul.
Prin răcnete, îşi tânguie calvarul,
Chiar când, de muncă, el un pic n-asudă.
Odată, unul nu purta samarul,
Ci doar ţinea ca lumea să-l audă,
Că sufletul şi-l dă, de multă trudă,
Şi-n prag de moarte, îşi răgea amarul …
FABULE – Ionel Gologan

Şi mi-am amintit cum Preşedintele nostru atotjucător, a fost siluit să nu promulge legea aceea genocidară, de teama ameninţării Opoziţiei Unite, că va fi suspendat, sau aşa ceva ! Cred, că român îs şi eu, şi-oi avea voie, să greşesc, din memorie ! Cam atât, cu memoria mea !

PS. Acu, dacă  toate aceste aspecte gregare, le-am aflat cu ajutorul presei, să nu credeţi că nu aş pretui-o la valoare a ei, de a patra Putere in stat. Parcă aşa a denumit-o Napoleon, când a  amputat-o masiv, că prea-şi băga nasul, în planurile lui de glorificare a  FRANŢEI, la începutul CONSULATULUI.

Madi şi Onu, la început de AN NOU 2011.

27 comentarii

Din categoria Politică

Happyfania !

La Befana, o vrăjitoare bună, călăreşte o matură şi intră prin coşurile caselor pentru a aduce daruri celor mici. Legenda spune că Befana era acasă şi mătura podeaua când cei Trei Crai s-au oprit şi i-au spus să meargă cu ei să-l vadă pe copilul Iisus. Ea a refuzat zicând ca are foarte mult de lucru.

Această prezentare necesită JavaScript.

După câtva timp, s-a răzgândit, însă era prea tarziu. Astfel, până în zilele noastre, în fiecare ajun al Crăciunului, La Befana pleacă de acasă să-l caute pe Pruncul Sfânt, lăsând daruri fiecărui copil, din fiecare casă.

37 comentarii

Din categoria Credinţă

AUGURI !

I fuochi d’artificio nella Città del Muretto – Alassio

Felicità a Tutti !

 Auguri di Buon Anno 2011 !

16 comentarii

Din categoria Destinaţii de vacanţă, Muzică, Personale