Arhiva zilnică: 4 martie 2011

ANIŞORUL

Azi, împlinesc un anişor !

Aseară, tata m-a luat de umeri, aşa, ca băieţii de cartier şi apropiindu-şi fruntea de tâmpla mea, a declarat mândru: fiule,  mâine, împlineşti un anişor, devii un flăcăiandru !

Hai să-ţi vorbesc despre tine, cum ai apărut pe lume. Dar înainte de asta, trebuie să ştii că eu am fost un mare plimbăreţ pe bloguri, unde sunt multe fete frumoase. Aşa se face, că într-o zi, am zărit o frumuseţe deosebită, după care am mers până în locaţia sa, numită În Oraşul de cuvinte. M-am prezentat printru-un comentariu, şi aşa, ne-am cunoscut,  eu cu frumoasa Cati Lupaşcu.

Prin blogul ei, tot comentând, am descoperit  o altă frumuseţe, Mădişor, de prin Dobrogea mea natală.

Şi avea Mădişor un gust la muzică şi un fel ales de a vorbi, încât n-am rezistat să nu-i spun că-mi place tare mult de ea, şi s-o invit la mine pe blog, să mai sporovăim, ca în blogosferă. Bineînţeles, împreună  cu prietena ei cea mai bună, Cati Lupaşcu.

Aflasem despre ea că este cadru medical, asistentă medicală, medicina fiind pentru mine vârful preocupărilor profesionale. Blogul meu era pe platforma blogspot, destul de greu accesibilă, pentru comunicare, chiar şi pentru mine, uneori abia reuşind să ajung acasă. Mămica ta a reuşit, să mă viziteze, dar Cati, nu; atunci, m-a certat şi mi-a spus, să o rog pe Madi, care şi pe ea o ajutase, să mă  mut pe platforma wordpress.

I-am spus că mi-e ruşine, că  nu voiam să-i las o impresie proastă ca bărbat. Cati însă, nu s-a lăsat, mi-a vorbit despre priceperea, modestia şi  delicateţea exemplare ale lui Mădişor, într-ale bloggingului. Asta…,  şi poate ceva, intuitiv, mi-au dat imboldul necesar, si am rugat-o să mă ajute. Nu ştiu, când mi-a făcut blogul, după care mi-a spus: uite, îl poţi folosi, iar pentru discreţie, schimbă parola, şi continuă activitatea incepută pe celălalt blog.

Nu cred să înţelegi, în ce stare sufletească eram: jenă, derută, recunoştinţă, neîndemânare. Cu alte cuvinte, în faţa personalităţii ei covârşitoare, “eu nu mai eram eu !”.

Copleşit, recunoscător şi jenat, i-am propus ca blogul să fie al nostru, şi pentru asta, nu voi schimba nici o parolă. A acceptat şi de atunci tu, pe lângă World of Solitaire, nume pe care ţi l-a dat, să nu difere prea mult de Amalgam Solitaire, blogul pe care-l părăsisem, te numeşti MADI şi ONU Blog.

Că schimbarea, a însemnat enorm, îţi spune situaţia  relaţiilor noastre, de neimaginat,  faţă de platforma iniţială, unde ne vizitau doar câteva personae. Azi datorită politicii tematice şi regiei artistice desfăşurată de mămica ta, Mădişor, ne bucurăm de peste 25.000 vizitatori, 3861 comentarii pertinente discrete şi decente, la un număr de 144 posturi, cu o tematică amplă, desfăşurată sub deviza SALUS POPULI SUPREMA LEX ESTO, cu un limbaj elegant şi argumentat, de care, ca şi noi, poţi fi mândru.

Dintre vizitatori, peste 72 % au fost din Ţară, iar restul, de 28 %, sunt din străinătate (din 60 de ţări, începând cu SUA şi continuând cu Italia, Spania, Rusia, Germania, Moldova, Israel, Ukraina, Canada, Anglia, Belgia, Australia, Franţa, Olanda, şi multe altele), semn că ai moştenit de la Universul nostru Sufletesc, însuşiri empatice de necontestat.

Şi aş dori să repet, că în existenţa ta, doar visată de mine, cândva, totul se datorează energiei, capacităţii şi activităţii manageriale, depusă de mămica ta extraordinară.

Cu o expresie admirativă, tata, s-a oprit îngândurat.

Atunci, l-am  întrebat:

– Tată, dacă mie-mi place când comentează doamnele pe blog, înseamnă că am să fiu şi eu ca tine ?

– Nu, Puiule, înseamnă că eşti destul de sensibil, şi ăsta nu e un lucru rău.

– Mulţumesc, tată !

MADI şi ONU

Reclame

49 comentarii

Din categoria De pe bloguri ..., Madi, Politică, Univers feminin