Motto: “Chiar dacă-nşeală el şi zei şi oameni,
Nu trebuie să creadă niciodată
Că fapta lui rămâne-n veci ascunsă” – Lucreţiu
Mihai Gâdea, este de cinci ani, eroul Antenei 3, prin emisiunea plină de curaj, ”Sinteza zilei”. Figuri ilustre au acceptat onoarea, de a-şi fi demonstrat certe calităţi retorice, afinităţi pro şi contra, nu contează cui, dacă aduceau rating.

Încet, încet.., iniţiatorul ei la vedere, Mihai Gadea, a devenit un temerar. Nu s-a sfiit, spre pildă, să-i adreseze Excelentei Sale, Principesa Margareta, întrebarea, dacă în cazul revenirii monarhiei, la conducerea de facto a României, ar mai exista şansa redresării neamului. Cu alte cuvinte: ce-ar fi să încercaţi, în joacă marea cu degetul, şi să ne salvaţi Patria. Superficial, îmi pare o întrebare de „peţitor electoral”. Tineretul, fire modelabilă, monarhiştii consacraţi, lumea dezamăgită, de eşecul actualei guvernări, ar putea constitui o mică oază de speranţă monarhică. Să fi fost inspiraţia lui ?
Tare n-aş crede !
N-am rezistat penibilului, în care a fost situată, Excelenţa Sa, şi am renunţat la emisiune. Mi-am spus, totuşi: Tare, Mihai Gâdea ! Prin profesie, îmi plac însă verificările testările.
De atunci, ideea acestui curaj, m-a urmărit până astăzi, când, m-am întrebat: Ar îndrăzni, temerarul nostru, să-şi invite patronul şi să-l întrebe, cu menajamentele cuvenite.., desigur, celui de care–ţi depinde curajul: Ce a intenţionat domnul Băsescu, prin afirmaţia, din anul 2008, că a fost nevoit, să recurgă la “soluţia imorală” ? Din câte mă mai ţin băierile apetitului pentru politică, Preşedintele s-a referit, parcă, la solicitarea făcută domnului Dan Voiculescu, pentru guvernare, alături de alianţa politică “DA”.
Cine-şi mai aminteşte, domnul Voiculescu, intrase în Parlament, graţie, aplecării asupra PC, de către actualul PSD, recte, prin neinspiratul în promovarea de oameni fără caracter, preşedintele de atunci al acestuia, Adrian Năstase.
Ofensat de nerecunoştinţă, domnul Voiculescu, s-a retras “demn”. Ar fi interesantă o sinceritate retroactivă, faţă de o criză de labilitate politică. Ar constitui şi o verificare a afirmaţiei camusiene: ”Totul începe prin conştiinţă şi nimic nu are valoare, decât prin ea”. Totodată, un test de curaj, iar noi…, ne-am instrui mai demn.
PS: Căutacilor de profesie, le sugerăm, brut, să nu descopere vreun nod în papură vizavi de Monarhie. Ne interesează doar adevărul frust al conştiinţei politice actuale. Cu toată eroarea asupra Apocalipsei.
Madi şi Onu