Arhiva zilnică: 15 mai 2011

CĂUTACII

Cu spume, ca nişte cai de curse, la sfârşitul unui galop, câţiva analişti, de la Realitatea TV, se intreabă agitati: Ce a transmis Preşedintele Băsescu, Convenţiei PDL, prin lacrimile sale ? Să-l aleagă pe actualul Boc, iar învinsul, recte, Vasile Blaga, să-i întindă mâna, ca după o luptă dreaptă ?

Sursa foto: Catavencu.ro

Mintea mea nu acceptă asemenea fantasmagorii, şi gândeşte altfel !

De fapt, ce este cu plânsul inabil mediatizat ?

Simplu !

Acum zece ani, prin 2001, Petre Roman, învins la alegeri echivalente celor de azi, i-a întors spatele nou-alesului, care-l asigurase înainte, zâmbindu-i şăgalnic: “Petre, eşti cel mai bun !”

Mă miră gestul urmaşului la distanţă, al lui Moise.

Afrontul, îmi închipui, a fost cumplit, dacă n-a fost uitat  nici azi, dupa  zece ani. Şi nerestituirea lui, a rămas ca o datorie de onoare militară, neîmplinită, înfăşurată în lacrimi de mâhnire.

Vă spun eu, care nu survolez tv-sfera  : A plâns, de ciudă, că a ramas dator afrontului “celui mai bun”. Când eşti călit de  biciuirea apei sărate, zbuciumate, a mării, nu rămâi tributar unei asemenea insulte.

Băsescu a plâns din nou şi a câştigat Convenţia PDL

Sursa foto: Cotidianul.ro

Asta, Domnilor, poate fi cauza, şi nu încercarea deghizată, pe care o sugeraţi, gândindu-vă, poate, la “Petre eşti cel mai bun!” , dar nu-mi plac prejudecăţile. Preşedintele este prea  inteligent să nu-i pese că ar putea comite asemenea gafe nedemocratice.

MADI şi ONU

PS: Aşa că, fiţi mai subtili, în căutarea, cu orice preţ, a ratingului ! PAROL !

Reclame

8 comentarii

Din categoria Politică

INTEGRITATE

Motto: ”Nu există reuşită decât pornind de la adevăr”  – Charles de Gaulle

Pe Rokssana’s Blog am citit postul „Miercurea fără cuvinte”. Fidel titlului, postul constă într-o succesiune de fotografii făcute la Muzeul Memorial de la Sighetul Marmaţiei. Peretele unei celule este umanizat de portretul lui Iuliu Maniu.

Sursa foto:  Rokssana’s Blog

În faţa evocării suferinţei, te simţi sfios şi îndemnat să păstrezi solemn, un moment de reculegere. În această stare de cuvioşenie, scriu următorul comentariu:

“Să spun ceva, mă tem !
Pios, mă-ntreb:
Fi-voi, în stare, să nu tulbur,
Momentele intrate-n veşnicie ?”

Carmen nu-şi stăpâneste emoţia, pe care o exprimă în comentariul:

”Impresionant ! faci paşi mici şi calci cu respect, inspiri aer înghţind scurt … cunosc sentimentul ce te cuprinde în timpul vizitei într-un asemenea loc. Eu am vazut Dachau … Câteva ore după ce am părăsit muzeul, nimeni nu a rostit un cuvânt.”

Imaginile lucrează, te preocupă, te copleşesc … Cîteva zile după, recitesc “Amintiri” de Gheorghe Eminescu (nepotul de frate al lui Mihai Eminescu). În timpul lecturii, mă opresc la următorul pasaj:

”L-am întrebat, pe regale Mihai, spune generalul Gheorghe Mihail (Şeful Marelui Stat Major al Armatei Române, proaspăt numit de Regele Mihai), cum de s-a ajuns la formarea guvernului general Sănătescu, în loc de un guvern de uniune naţională.”

Regele a răspuns: “Maniu, care în principiu consimţise să formeze  guvernul, s-a răzgândit, refuzand să-şi pună semnătura, pe un  act, care consfinţea cedarea Basarabiei şi Bucovinei, (conform cererii ruşilor). Cum evenimentele presau şi nu mai era timp pentru consultaţii, l-am însărcinat pe Sănătescu, mareşalul Palatului, cu formarea guvernului.”

La teminarea lecturii pasajului, am înţeles, valoarea postului Roksanei, şi înfiorat, mi-am şoptit:

“Ce români integri, au existat odată !”

PS: Interesant, generalul Mihail Gheorghe, a făcut şi el, zece ani de detenţie, tot la Sighet, pentru  că solicitase stăvilirea jafurilor şi distrugerilor, comise de soldaţii sovietici.

MADI şi ONU

4 comentarii

Din categoria De pe bloguri ...