Arhive lunare: Iunie 2011

„CĂUTA STICLA, PE SUB MASĂ”

Cam atât a spus Victor Ponta,  la Alexandria, unde a fost lansat PROGRAMUL USL pentru agricultură. Suficient însă, pentru câteva jurnaliste abile, în căutare de senzaţional. Câtă indecenţă, faţă de Preşedintele Băsescu, al cărui exemplu deplorabil la insulte, de ce ar trebui urmat ?

Am admirat perspicacitatea acelor doamne, aciuate, fără vocaţie, prin presă. Le-am şi invidiat puţin,  că nu mă gândisem la o sticlă cu conţinut alcoolic. Probabil unde nu am mentalitatea alcoolului.

Preocupat de naturopatie, mi-am închipuit că , poate o fi vorba de o sticlă de elixir antistres, gen bitter suedez, sau gen “tinctură de frunze şi flori de păducel”, apreciată şi preferată pe bună dreptate, de purtătorul de cuvânt al guvernului, deputatul PDL, Sever Voinescu. Poate pregătite special din timp, în diluţie homeopatică, pentru uzul Preşedintelui, în momente de risc major, în eventualitatea puţin probabilă, a întâlnirii cu cei doi Radicali liberi ai Opoziţiei.

În iureşul mediatic, imprimat de agitaţia  protagonistelor suspiciunii, Victor Ponta la emisiunea Sinteza zilei,  consecutivă evenimentului, a încercat o capitulare cavalerească, mimând gestul regretului celor petrecute.

Gestul său, m-a indispus, întrucât, fiecare aspirăm la iluzia deşteptăciunii opiniei, mai mult sau mai puţin profesionale, exprimată sau nu. Aş fi preferat, să nu fi fost o băutură alcoolică, în sticla din licenţa retorică a lui Victor Ponta, ci un preparat naturist, antistres, în formă lichidă, de care se pare Şeful ar avea nevoie din ce în ce mai frecvent, de când a preluat şi iniţiativele Premierului.

PS: Flagrant contrariantă, mi se pare şi tăcerea doamnelor sau domnişoarelor respective, faţă de prevederile programatice ale USL, pentru agricultură, de parcă n-ar fi existat şi n-am avea nevoie de ele.

Madi şi Onu

Anunțuri

14 comentarii

Din categoria Politică

ABSCONS …

Motto: ”Adevărul e pretutindeni, dar nu-l recunoaşte decât acela care-l caută” – Nicolae Iorga

Inspiraţi de bisturiul lui CTP, ne-am gândit că Traian Băsescu, nu putea comite un gest de lezmajestate, aşa grobian cum apare, ci mai degrabă, ne transmite un mesaj criptat, confuz, dar ferm, că nu va renunţa la ideile sale, şi  nu va pleca de la Putere, sub nici o ameninţare. Vorba fratelui său, chiar cu împuşcarea.

Parafrazat, ar fi …

“N-aţi înţeles ! V-aţi pripit, să mă denigraţi: Am vrut să spun, în felul meu, că Şeful (Preşedintele) şi Primul (Premierul), nu abdică, oricare ar fi atmosfera/tragedia/ameninţarea din ţară. Aşa că, nu visaţi, să plecăm, EU şi boc.”

PS: Deci, nici o Speranţă !

Nu ne contrazicem, faţă de postul anterior, presupunem !

Madi şi Onu

9 comentarii

Din categoria Politică

BISTURIUL CTP

Motto: “Încape oare atâta mânie în sufletele zeilor?” – Virgiliu

Sinteza zilei, la Antena3 . Tema dezbaterii, insulta impardonabilă, adusă Regelui Mihai, de Preşedintele  Traian Băsescu, pe care  nu o repet din respect pentru Istoria României.

Sursa foto: Mediafax.ro

Printre participanţi, o prezenţă prestigioasă, academicianul Constantin Giurăscu. Nefiind sediul Academiei, forul spiritual ştiinţific, nu înţeleg participarea Domniei Sale, într-o şuetă audiovizuală mediocră, unde se exprimă opinii mai mult sau mai puţin, pe lângă. Nu văd rostul  acestor  manifestări, decât acela de a menţine inconştient, înclinarea nativă, spre pălăvrăgeală sterilă a românului.

Eu, dacă pricep o situaţie, nu mai simt nevoia baterii apei în piuă. Consider, că în cazul acestor manifestări nu este vorba nu de o intenţie altruistă, de ridicare a nivelului de discernământ socio-politic, ci de  o adaptare oportunist-ambientală; ăsta-i auditoriul, asta-i prestaţia. Ca în vorba: “avem conducătorii pe care-i merităm.

De mercantilism profesional deci: de audienţă, şi de sporuri salariale, ca efect imediat al solicitărilor de publicitate. Sau mai apropiat de ceea ce face Traian Băsescu, în aspiraţia sa vanitoasă, de preşedinte-jucător, precum unii fotbalişti, pe post de antrenor-jucător.

Iată însă cum, ca în basme, sună C.T. POPESCU, care spulberă eşafodajul dezbaterilor: ”nu pentru deturnarea atenţiei publice, faţă de evenimentele ultimilor zile…, nu!

Atitudinea lui Băsescu, este a incultului, care se vrea ce nu poate fi. Ceva, în genul: ”las că vă arăt eu deşteptăciune, spiritualitate!”

Afirmaţia lui C.T. Popescu, asemenea unei incizii cu mirabilul său bisturiu, mi se pare edificatoare, confirmată chiar de pacient. Astfel, imi amintesc de o dispută a lui  Traian Băsescu, în care l- a insultat pe liberalul Simionescu, somat să-i prezinte scuze celui mojicit, pacientul domnului Popescu a îngăimat ceva în genul …că nu a vrut, dar insuficienţa sa culturală a produs confuzie.

Bisturiu C.T.P., reuşit !

 PS: O mostră de inepţie din această manifestare: “cineva, se întreabă, dacă refuzul Preşedintelui Ion Iliescu, de  reîntoarcerea Regelui Mihai în Ţară, nu a avut acelaşi impact , in străinătate, ca al mineriadei”. Naţi-o frântă, că ţi-am dres-o ! Are voie şi GÂGĂ să gândească, nu ? Poate, similar, are şi el o suferinţă !

Leit Traian Băsescu, prea hulitul !

                        Madi şi Onu

13 comentarii

Din categoria Politică

GÂND BOLNAV !

Motto: Nobilul maghiar, la mileniul statului ungar, orgolios: Când veţi sărbători şi voi o mie de ani de la venirea voastră ?  Ţăranul român ardelean: Noi suntem de-aici ! – Academician David Prodan

Gândul bolnav, de-a ne-ngropa istoria …

Mi-a trezit un aprig dor
De uliţa copilăriei.
De colbul fin, sub soare arzător,
Unde, ne pierdeam în ceaţă,
În crunt război, nimicitor,
Cu hâd Cyclop răzbunător,
Venit, năpastă, de pe mare
Să ne aducă Ţara-n Jale.
Mi-e dor şi de ţăranii paşnici
În bucuria lor de viaţă
Neînvinsă strajă Ţării,
Împotriva dezmembrării
Sfios…, îmi amintesc sătenii
Cu suflet pur, de după Denii.
Pe-atuncea, nu aveam a  bănui,
Ce vremi haine vor veni
Când demoni, zişi portocalii
Ţara ne-or primejdui,
Chiar în preajmă de Rusalii.

In emisiunea : „ROMÂNIA, vândută la FIER VECHI”;  realizată de Carmen Avram, la ANTENA 3, realizez cât de mult rău a făcut Ţării, anticomunismul.

Parcă văd, zâmbetul atotştiutor, al lui Petre Roman, numit de Ion Iliescu, prim ministru, post revoluţionar, spunând cu o seninătate convinsă, de progenitură, care beneficiase de comunism, cum că de la Ceauşescu, a rămas o grămadă de fier vechi.

Azi, aliatul politic, de atunci al preţăluitorului de INDUSTRIE a ŢĂRII, poate provoca, riscant, distrugerea acesteia, prin pulverizarea structurilor teritorial- administrative, judeţele, iar energiile creatoare ale acestei năpăstuite NAŢII, să fie irosite în acţiuni cronofage de prevenire a efectelor sinucigaşe ale unei astfel de iniţiative. Şi când te gândeşti, că încă mai există naivi de bună credinţă, care să îmbrăţişeze asemenea idei !

Madi şi Onu

9 comentarii

Din categoria Politică

NU CRED !

Motto: ”Când am plecat de-aci, v-am lăsat săraci şi proşti; iar cand am revenit, v-am găsit şi mai săraci, şi mai proşti !” – Constantin Brâncuşi

Pentru mine, geniul lui Brâncuşi, nu se poate înşela. El care a însufleţit piatra, prelucrând-o până la perfecţiunea simţirii. Şi mi-o dovedesc aspectele zilnice ale decăderii civice actuale.

Bazat pe aceste aspecte dramatice, trag concluzia că duşmanii ţării, nu vor cădea. Simplu, au susţinerea duşmăniei noastre intrinseci, născută la fâlfâirea zvonului.

Câteva exemple stradale: în autobuz, un bătrânel revoltat de povestea cu voievodizarea Preşedintelui, strigă revoltat: nu-i ajunge, că ne omoară cu zile,  vrea să ne distrugă şi ţara ?

Alături, în picioare, una cu pretenţii de doamnă, vopsită neglijent,  îi strigă:”ciocu mic, tataie, că ne doare capul; ştie Băsescu ce face !

Bătrânelul, surprins, se opreşte, o cântăreşte din priviri, o citeşte, şi-şi continuă păsul. Interesant, că în toată virulenţa sa repetă cele auzite la televizor, aproape şi intonaţia. Cucoana, se mută ostentativ, doi paşi mai încolo. Poluarea sonoră, deranjează totuşi. Încerc să îl rog să vorbească mai încet, dar nu ajung.

Alt călător, cu aer de domn scăpătat din cauza comunismului, strigă: da de Iliescu, de ce nu sufli o vorbă…, că a adus minerii in Bucureşti, să  lichideze Piaţa Universităţii ?

De ce nu spui că Băsescu, încearcă să repare dezastrul făcut de guvernarea Iliescu ? Bătrânelul vrea să-i răspundă, dar nu apucă; un bărbat cu aer proletar, se adresează scăpătatului cu un accent mai dur ca al mineriilor: “ce dezastru, măi tembelule, că dacă nu era Iliescu, Tokeş, îşi atingea scopul şi Ardealul era pierdut, pe apa sâmbetei !” Ai văzut ce i-a făcut iredentistul lui Avram Iancu ? Eşti chior…, nu vezi ce se zbat ungurii să refacă regiunea autonomă maghiară ?

Şi nu vezi că Băsescu tace, în loc să le dea peste bot ? Mai ales că…, are dreptul, şi obligaţia, prin Constituţie ! Se-ngroaşe gluma, îmi zic. Începe “manifestaţia paşnică” şi poliţiştii daţi afară nu ne pot apăra. Trebuie s-o facem cu mijloace proprii şi-mi strâng convulsiv pumnii a încălzire în vederea unei “încăierări paşnice”. Dacă Doamne fereşte sunt în autobuz şi câţiva, din cei 260 de secui, de care vorbea senatorul Dan Şova ?

Dacă  scăpătatul îndârjit, mai spune ceva., precis proletarul îl pocneşte muncitoreşte, şi porneşte răzmeriţa-n autobuz. Oricum, după proteza care-i dansa de să-i sară din gura, temerea mea nu era departe. Brusc, o mamă cu un copil în braţe, strigă revoltată:

“Da mai potoliţi-vă, şi lăsaţi-i în plata Domnului, pe Iliescu şi Băsescu, cu ungurii lui. Ce, vreţi să-mi speriaţi copilul ? Parcă, sărindu-i în ajutor.., sau speriat de strigătele mamei, copilul se porneşe pe nişte ţipete de plâns, asurzitoare.

S-a făcut linişte…. românul are totuşi un suflet duios.

PS: Tocmai din cauza acestei duioşii, nu cred că vor cădea Băsescu şi-ai lui. De milă, alegătorii văzuţi de Constantin Brâncuşi îi vor realege, dacă cineva specializat în trucuri electorale , îşi va stoarce câteva lacrimi, fie şi de crocodil, ca să-i impresioneze.

Madi şi Onu

10 comentarii

Din categoria Din lume ..., Politică

MATERNITATE FELINĂ

În postul: Minunile naturii – Pisica mamă, am vorbit despre nobleţea de caracter a acestor faimoase vietăţi cu dramele lor mute.

Azi, un aspect din relaţia afectuosă mamă-copii: micul dejun al celor cinci odrasle primăvăratice. Eroina Albişoara cu micuţii  ei: Negrişor, Roşcoţel, Lăbuţe albe, Lăbuţe diferite şi Codiţă stufoasă.

      Madi şi Onu

5 comentarii

Din categoria De acasă ...

REGAL RETORIC

Motto: ”A spune, râzând, adevărul” – Horaţiu

Un telefon scurt, şi cineva, deosebit de preţios mie, îmi spune: Dă pe Antena 3, USL îşi prezintă viziunea asupra ideii de reorganizare administrativ – teritorială a României, propusă de Preşedinte.

Buimac de nesomn, iar am citit toată noaptea, nu înţeleg despre care preşedinte este vorba şi confuz, mă gândesc la preşedintele de scară de bloc, Pedelescu. Cu mişcări nesigure, deschid televizorul, pe A3. Încep să-mi revin. Nu e scara blocului nostru. Sala Palatului, plină în majoritate, cu primari USL Uniunea Socialist Liberală, cum cu obstinaţie, ca un autist în stadiu evolutiv, Primarul Boc îşi clamează neputinţa. Îi văd pe Ponta, pe Crin, pe Daniel Constantin.

Oooo, iar o ploaie de invective ! 

Dau să închid. Îmi înfrânez impulsul, spunându-mi, că poate au mai evoluat, că fiind mai receptivi, vor fi înţeles, că nu putem s-o ţinem toată viaţa, într-o destrăbălare verbală, cu urmări regretabile asupra civilităţii românilor. În legătură cu violenţa limbajului, am mai scris într-un post, sau poate comentariu, cum la cămin, colegul de cameră, un Estonian, nu înjura. Şi peste cel mult un an, cât am locuit în acel cămin, nu l-am auzit o dată  vorbind urât.

Cât mi-a impus, argumentez cu faptul, că deşi un blogger, mi-a strigat “măi nesimţitule”, pentru faptul că nu pricepuse comentariul meu, (deşi nu era vina lui), a rămas fără un răspuns de mahala, cum poate şi-ar fi dorit. Educaţia, cei ”şapte ani, de la mama”, ambientul, îşi pun neîndoielnic amprenta pe comportarea noastră în societate. De aci şi rezerva mea, faţă de limbajul violent.

Conform titlului însă, pe lângă conţinutul tematic pe care doar să fi fost prea rău intenţionat să nu-i fi înţeles esenţa, am asistat la o revărsare de spiritualitate retorică. Mi-am amintit emoţionat de lecturile despre discursurile lui Mirabeau, Danton şi Robespierre. Cu excepţia lui Daniel Constantin, un cavaler al eleganţei limbajului, nu i-am recunoscut pe Ponta şi Crin. Clipeam des, încercând să văd dacă nu visez. Cicero, Demostene, Pericle, mi se perindă incredibil, prin imaginaţie.

Ce păcat, că domnul Boc a împrăştiat mirajul clipei, că Patria noastră  ar arăta  şi altfel, dacă am avea oamenii necesari, la locul potrivit ! Fidel mentorului său partinic, a demonstrat din nou proverbul, că ”aşchia nu sare departe de tăietor!”

Madi şi Onu

4 comentarii

Din categoria Politică