D-ale Părinţilor: Carmen şi bluziţa

Staţiunea Mamaia, după prânz …

 Stomacul plin, cere pauza de digestie. Preferăm insă aerul iodat, din vecinătatea plajei; aşa că, o plimbare la micul magazin, este binevenită. Clienţi puţini, iar vânzătoarea, relaxată, este foarte amabilă; ne arată o bluziţă uşoară măsură mică. I se potriveşte perfect, lui Carmen. Îi place şi ei. Ochişorii, îi strălucesc de bucuria de a o primi …

Îmi pare scumpă. O clipă de câinoşenie, provocată de zgârcenie şi ieşim din magazin, fără să cumpăr bluziţa. Carmen, izbucneşte într-un plâns spasmodic, dureros, dar câinoşenia, mă îndârjeşte. O cert, tace, dar ochişorii îi sunt înfiorător de trişti. Mă gândesc să mă întorc la magazin, dar prostia omenească, mă împiedică. 

Ani de zile, n-am uitat episodul. Oare de ce părinţii sunt atât de meschini, uneori, în faţa bucuriei clipei pe care o pot oferi copiilor ? După mulţi ani, mi-am luat inima-n dinţi şi într-o zi, i-am povestit reproşul care mă roade. Amuzată, mângâindu-mi duios  obrajii, îmi spune: Habar n-am; nu-mi amintesc ! Şi, ca să mă consoleze: poate era Gabi ?

Mă bucur că nu i-au rămas urme în sufleţel, dar nu-s sigur, că n-o face din tandreţe filială. Şi, în continuare, bulversat de amintire, mă întreb: oare de ce ne refuzăm sensibilitatea clipei, adresată celor dragi; fie şi printr-o vorbă frumoasă, un zâmbet neaşteptat, poate ?

Ioan Ionescu

9 comentarii

Din categoria De acasă ...

9 răspunsuri la „D-ale Părinţilor: Carmen şi bluziţa

  1. Nu stiu daca se numeste cainosenie. 🙂 Ieri dupa o zi de plimbare si tot felul de activitati cu picii mei , imi reprosam ca nu mi-am putut permite mai multe pentru ei…sa fug bunaoara undeva la munte . Mi-a trecut cand , in drum spre casa, la un semafor, am vazut o fetita cersind in ploaie… era si ziua ei. NU?

  2. Pingback: Lumea Coca-Cola « Gabriela Elena

  3. Pingback: Monica Macovei, un politician interesant « Rinder Razvan Catalin

  4. La Petite Fille de la Mer-july

    Cum singur ai spus intr-un comentariu mai sus, nu zgarcenia sau alte sentimente te-au facut sa-i refuzi bluzita, ci faptul ca barbatii gandesc in termeni mai..materialisti . Avea destule bluzite, inca una era in plus, drept dovada ca a uitat episodul . Sigur ai compensat in timp si probabil nici nu a realizat motivul pentru care uneori primea mai mult decat cerea .

    • Există ceva necugetat în firea omului. Regretele tardive, nu pot compensa absurditatea clipei. Ca pătimit, te-am apreciat enorm, pentru idee. Trebuie să fii o mamă şi o prietenă pentru copii, ideală.
      Mulţumesc!
      Onu

      • La Petite Fille de la Mer-july

        Cu drag, Onu ! Si da, fiica mea, Maria, imi spune cateodata ce norocoasa se simte ca sunt mama ei, iar mie mi-e teama ca exagereaza, norocul este al meu ca o am de fiica .

      • Ei, asta se numeşte sincronicitate, şi sunteţi amandoua norocoase!
        Ea simte că este capodopera ta, şi-ţi poartă recunoştinţa intuitivă!
        Onu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s