D-ale părinţilor: Cristina şi Mihaela

Miha, cum îi spuneam noi, este colegă de clasă cu Cristina şi vecina de scară, de bloc …

 O fetiţă grăsunică şi cam mototoală, prin lentoarea mişcărilor. Cristina, nu suportă moliciunea mişcărilor ei şi în joacă o împinge repezit. Miha, cade şi-şi sparge arcada. Soţia, mă cheamă şi când văd faţa plină de sânge a fetiţei, n-am timp de observaţii; cu un tampon de vată, apăsat pe rană, îi opresc sângerarea, în timp ce soţia, îi şterge sângele de pe faţă.

Îmi amintesc de povestea cu croşeta, şi îmi spun ca este momentul s-o atenţionez pe Cristinel, asupra acestei impulsivităţi. Greşesc însă şi o cert destul de tare. Ea îmi  arată cum s-a întâmplat şi izbucneşte în plâns. Mă impresionează, o mângâi şi îi spun să fie atentă, că nu toţi  sunt ca ea. S-a liniştit, dar îmi pare foarte rău; am procedat la fel de impulsiv ca şi ea, de la care pretindeam echilibru.

Prin această vioiciune, Cristinel este centrul, sufletul întâlnirilor cu colegii la care  participă. Este invitată peste tot, îşi aduce colegii la noi acasă. Sunt nelipsite Andreea Berecleanu şi Dana Spătaru, fata solistului de muzică usoară; Dana este un copil crescut mai mult cu cheia de gât, de către o mătuşă, dar un copil deosebit. Părinţii, el, solist de muzică uşoară, ea,  mama, balerină în corpul de balet al Teatrului de revistă din Constanţa,  sunt permanent plecaţi.

Într-o zi,  la o serbare de început de an şcolar, am vorbit cu nişte părinţi, care ne-au declarat, că voiau neapărat să ne cunoască, din curiozitate, pentru Cristina; să ştie din ce părinţi se trage şi,  cine o educă în felul în care se comportă. Nu ne-au crezut, că nu avem un aport special, în creşterea ei,  că este însăşi natura ei, în manifestările pe care le cunoşteau.

Ioan Ionescu

12 comentarii

Din categoria De acasă ...

12 răspunsuri la „D-ale părinţilor: Cristina şi Mihaela

  1. Pingback: După melci « Ioan Usca

  2. „S-a liniştit, dar îmi pare foarte rău; am procedat la fel de impulsiv ca şi ea, de la care pretindeam echilibru.”
    Sunt foarte putini parinti care-si recunosc micile greseli in fata copilului. Este nevoie de aceasta recunoastere, deoarece copilul are un simt al dreptatii foarte dezvoltat. Cum putem pretinde unui copil sa-si recunoasca vina si sa-si ceara iertare, cand adultul nu-i ofera exemplul bun?

    Mi-a placut articolul, iar imaginea nu putea fi aleasa mai bine! 😀

    • Gabriela, Multumesc !

      Aprecierea ta,ma convinge din nou, ca tu esti spiritul harazit temelor Editurii For You, despre care, tangential, am mai comentat la tine. Ai ceva special, al tau, ce nu poate trece neobservat.
      Cat priveste imaginea/ilustrarea, cum ii spun eu, este intr-adevar revelatoare, si exprima simtul exclusiv al lui Madi, asupra textului. Cand am vazut-o, dupa publicare, am tresarit, ca in momentul relatat.
      Mignona, mi s-a parut a fi insasi Cristinel, iar despre Miha, nu cred sa existe vreun dubiu.
      Un final de saptamana,prolific…, specific tie !

      Madi si Onu

  3. Mai mult decât „îmi place ” nu pot spune acum. Îmi place ce am citit!

  4. Pingback: A început faza finală a purificarii populaţieie României, marca Băsescu. « Popateapa's Blog

  5. Pingback: A început faza finală a purificarii populaţieie României, marca Băsescu

  6. Pingback: Parfumul inocenţei « Gabriela Elena

  7. @ Madi si Onu,
    Sunt de neiertat pentru tăcerea mea ! Da,am avut de rezolvat tot felul de probleme una mai urgentă ca alta si , din această cauză, am făcut mai putine vizite pe internet. Eu insă n-am uitat de voi chiar dacă la prima vedere s-ar crede asa ceva. Acum că am avut un moment de respiro am intrat la voi si nu mică mi-a fost mirarea să aflu de CRISTINA, fetita despre care cu mult patos vorbiti . Sunt de acord cu voi in privinta cresterii copiilor. Am si eu o CRISTINA, mama năzdrăvanului meu de nepotel EMANUEL. Citind despre CRISTINA voastră mi-am adus aminte de CRISTINA mea pe care o voi suna in ITALIA să-i spununa si alta.
    O duminică frumoasă dragi prieteni si nu fiti supărati pe tăcerea mea .
    Cu prietenie, Aliosa.

    • Aliosa,
      Bine-ai sosit !
      Daca este vorba de Cristina, frumoasa cu chip statuar…, mamica lui Emanuel, nu ma mir de mandria buniceasca si de lauda adusa ereditatii.
      Aceeasi duminica frumoasa, pentru comentariul tau!
      Madi si Onu

  8. „In the love never say im sorry”. Toti gresim uneori, fie ca suntem parinti, fie ca suntem copii, dar dragostea le invinge pe toate.
    Sunt de acord cu articolul, in unele situatii chiar asa e, nu avem un aport special, e insasi natura lor.
    Multi copii au crescut cu cheita la gat in epoca comunista. Nu exista alta alegere decat bunicii, in cele mai multe cazuri.
    Imi amintesc ingrijorarea mea cand am fost singura cu 3 fete mici intr-un oras in care nu aveam pe nimeni si un sot plecat cu bursa la studii in Anglia. Insa am avut colegi care m-au acoperit cand fugeam acasa sa vad daca totul e in regula. Atunci nu existau nici telefoane mobile, doar vecini buni. 🙂
    Sunt si situatii in viata, in care nu intotdeauna e ceea ce pare. Cand una dintre ele, era deja la liceu, a facut apendicita si se complicase treaba, a trebuit sa stam ceva mai mult timp in spital. Am stat acolo zi si noapte cu ea, de m-a intrebat medicul cand voi taia cordonul ombilical? Fiica mea a zambit si i-a spus, „e un cordon de care ma leg singura in situatii de criza, va doresc sa il aveti mereu la indemana cand situatia o cere:”
    N-am fost o mama closca, dar stiam ca trebuie sa-i dai omului atunci cand are nevoie, nu mai tarziu. Si tuturor ni se poate intampla sa avem nevoie. Azi ea e in Anglia, vorbim si ne vedem zilnic, unii ar putea-o numi dependenta, dar noi o simtim ca o relatie speciala. La fel e cu toate trei.
    Nu stiu daca asa e relatia speciala, dar stiu ca desi sunt puternice si fac fata oricand provocarilor cotidiene si singure, asculta mereu si o a doua parere, apoi aleg.

  9. cammely,
    Pui atata suflet in comentariu, incat, vorbele tale, capata viata. Se simte grija mamei pentru capodopera sa.Orice copil este o creatie unica. de care, nu putem sa nu fim mandri, mai ales voi mamicile de aur!O zi de vis! Madi si Onu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s