Arhiva zilnică: 14 iunie 2011

REGAL RETORIC

Motto: ”A spune, râzând, adevărul” – Horaţiu

Un telefon scurt, şi cineva, deosebit de preţios mie, îmi spune: Dă pe Antena 3, USL îşi prezintă viziunea asupra ideii de reorganizare administrativ – teritorială a României, propusă de Preşedinte.

Buimac de nesomn, iar am citit toată noaptea, nu înţeleg despre care preşedinte este vorba şi confuz, mă gândesc la preşedintele de scară de bloc, Pedelescu. Cu mişcări nesigure, deschid televizorul, pe A3. Încep să-mi revin. Nu e scara blocului nostru. Sala Palatului, plină în majoritate, cu primari USL Uniunea Socialist Liberală, cum cu obstinaţie, ca un autist în stadiu evolutiv, Primarul Boc îşi clamează neputinţa. Îi văd pe Ponta, pe Crin, pe Daniel Constantin.

Oooo, iar o ploaie de invective ! 

Dau să închid. Îmi înfrânez impulsul, spunându-mi, că poate au mai evoluat, că fiind mai receptivi, vor fi înţeles, că nu putem s-o ţinem toată viaţa, într-o destrăbălare verbală, cu urmări regretabile asupra civilităţii românilor. În legătură cu violenţa limbajului, am mai scris într-un post, sau poate comentariu, cum la cămin, colegul de cameră, un Estonian, nu înjura. Şi peste cel mult un an, cât am locuit în acel cămin, nu l-am auzit o dată  vorbind urât.

Cât mi-a impus, argumentez cu faptul, că deşi un blogger, mi-a strigat “măi nesimţitule”, pentru faptul că nu pricepuse comentariul meu, (deşi nu era vina lui), a rămas fără un răspuns de mahala, cum poate şi-ar fi dorit. Educaţia, cei ”şapte ani, de la mama”, ambientul, îşi pun neîndoielnic amprenta pe comportarea noastră în societate. De aci şi rezerva mea, faţă de limbajul violent.

Conform titlului însă, pe lângă conţinutul tematic pe care doar să fi fost prea rău intenţionat să nu-i fi înţeles esenţa, am asistat la o revărsare de spiritualitate retorică. Mi-am amintit emoţionat de lecturile despre discursurile lui Mirabeau, Danton şi Robespierre. Cu excepţia lui Daniel Constantin, un cavaler al eleganţei limbajului, nu i-am recunoscut pe Ponta şi Crin. Clipeam des, încercând să văd dacă nu visez. Cicero, Demostene, Pericle, mi se perindă incredibil, prin imaginaţie.

Ce păcat, că domnul Boc a împrăştiat mirajul clipei, că Patria noastră  ar arăta  şi altfel, dacă am avea oamenii necesari, la locul potrivit ! Fidel mentorului său partinic, a demonstrat din nou proverbul, că ”aşchia nu sare departe de tăietor!”

Madi şi Onu

4 comentarii

Din categoria Politică