REGAL RETORIC

Motto: ”A spune, râzând, adevărul” – Horaţiu

Un telefon scurt, şi cineva, deosebit de preţios mie, îmi spune: Dă pe Antena 3, USL îşi prezintă viziunea asupra ideii de reorganizare administrativ – teritorială a României, propusă de Preşedinte.

Buimac de nesomn, iar am citit toată noaptea, nu înţeleg despre care preşedinte este vorba şi confuz, mă gândesc la preşedintele de scară de bloc, Pedelescu. Cu mişcări nesigure, deschid televizorul, pe A3. Încep să-mi revin. Nu e scara blocului nostru. Sala Palatului, plină în majoritate, cu primari USL Uniunea Socialist Liberală, cum cu obstinaţie, ca un autist în stadiu evolutiv, Primarul Boc îşi clamează neputinţa. Îi văd pe Ponta, pe Crin, pe Daniel Constantin.

Oooo, iar o ploaie de invective ! 

Dau să închid. Îmi înfrânez impulsul, spunându-mi, că poate au mai evoluat, că fiind mai receptivi, vor fi înţeles, că nu putem s-o ţinem toată viaţa, într-o destrăbălare verbală, cu urmări regretabile asupra civilităţii românilor. În legătură cu violenţa limbajului, am mai scris într-un post, sau poate comentariu, cum la cămin, colegul de cameră, un Estonian, nu înjura. Şi peste cel mult un an, cât am locuit în acel cămin, nu l-am auzit o dată  vorbind urât.

Cât mi-a impus, argumentez cu faptul, că deşi un blogger, mi-a strigat “măi nesimţitule”, pentru faptul că nu pricepuse comentariul meu, (deşi nu era vina lui), a rămas fără un răspuns de mahala, cum poate şi-ar fi dorit. Educaţia, cei ”şapte ani, de la mama”, ambientul, îşi pun neîndoielnic amprenta pe comportarea noastră în societate. De aci şi rezerva mea, faţă de limbajul violent.

Conform titlului însă, pe lângă conţinutul tematic pe care doar să fi fost prea rău intenţionat să nu-i fi înţeles esenţa, am asistat la o revărsare de spiritualitate retorică. Mi-am amintit emoţionat de lecturile despre discursurile lui Mirabeau, Danton şi Robespierre. Cu excepţia lui Daniel Constantin, un cavaler al eleganţei limbajului, nu i-am recunoscut pe Ponta şi Crin. Clipeam des, încercând să văd dacă nu visez. Cicero, Demostene, Pericle, mi se perindă incredibil, prin imaginaţie.

Ce păcat, că domnul Boc a împrăştiat mirajul clipei, că Patria noastră  ar arăta  şi altfel, dacă am avea oamenii necesari, la locul potrivit ! Fidel mentorului său partinic, a demonstrat din nou proverbul, că ”aşchia nu sare departe de tăietor!”

Madi şi Onu

Reclame

4 comentarii

Din categoria Politică

4 răspunsuri la „REGAL RETORIC

  1. @ Madi si Onu,
    Din păcate, alesii nostri , sunt cu mici exceptii, sclavii propriilor lor ambitii si orgolii nemăsurate iar atunci când logica cuvântului nu poate fi combătută cu logica bunului simt, toti apelează la un limbaj abject si comun boschetarilor si in nici un caz parlamentarilor . Cei sapte ani de-acasă, de la MAMA si de la TATA , chiar si la cei care-i mai aveau inaintea intrării in ceata puturoasă si intortocheată a politicii clientelare, se pierd urgent ca picătura in ocean iar din gura celor care ar trebui să fie exemple demne de urmat de norodul care i-a trimis in PARLAMENTUL ROMÂNIEI să le reprezinte interesele, ies tot felul de cuvinte jignitoare si care nu fac cinste nimănui. De unde se vede că , in politică„ scopul scuză mijloacele ” si, „ interesul poartă fesul ” iar alesii nostri apelează la tot felul de tactici si cuvinte murdare ca să-si reducă la tăcere adversaul politic.
    Cu bine prieteni !
    Aliosa..

  2. Buna ziua, Onu!
    Madi, imbratisari!
    Sperante? Astea sunt scuze!
    Cu respect!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s