PISICA VRACI

Zilnic, la ora 18, dau mâncare pisicilor maidaneze, din spatele blocului. S-au aciuat la noi, simţind şansa salvării. Acum, când scriu, gândul mă trimite la acea însuşire specială, cum  că ar avea calităţi vindecătoare.

Probabil un soi de glandă/chakră, prin care percep energiile aşa zis negative, din organismul suferinzilor, spre a le capta, ajutându-i astfel să se liniştească, iar ele rezolvând o carenţă specifică. Un soi de simbioză energetică ? Gest involuntar desigur, dintr-o nevoie naturală de astfel de vibraţii, altfel, neexplicându-se altruismul lor.

Citisem într-un mail transmis mie, persoana ştiindu-mă atent faţă de pisicile blocului, dar nu eram prea încrezător în cele relatate. Fantezii, mi-am spus amuzat ! Până zilele trecute, când cineva, observând cât de prietenos mă port cu pisicile, zâmbindu-mi, mi s-a adresat de parcă ne cunoaşteam din copilărie:

– Ştii, că au însuşiri vindecătoare, ca un fel de vraci ?
– Am citit, dar nu sunt convins !
– Ba să crezi, uită-te la mine ! Eu sufăr de inimă. Într-o zi, îmi era tare rău, mă durea în piept, respiram greu şi nu aveam nici o plăcere să ma uit la pisica mea, la care ţin mult, ca la un prieten de viaţă.
– Dar cum arată pisica dumneavoastră ? Întreb eu, complezent.
– Păi e tânără, o am din februarie, luată de pe stradă, din milă. Dar să vă spun, mai departe.
– Da, vă rog, răspund eu îndatoritor.
– Când a văzut că nu-i dau atenţie, pisicuţa mea, a început să tragă, torcând parcă rugător, pledul de pe mine şi s-a aşezat pe pietul meu, continuând să toarcă. Am adormit, liniştită de sunetul monoton şi blând, al torsului ei. Când m-am trezit, răul de la inimă, îmi trecuse.
– Şi credeţi, că a avut vreun amestec pisicuţa dumneavoastră ?
– Sunt sigură, că a  fost ceva. Mai întâi, faptul că a simţit că mi-e rău. Apoi, tragerea pledului şi aşezarea pe zona dureroasă.  În sfârşit, torsul liniştitor, parcă alinându-mă, urmat de dispariţia greutăţii dureroase din piept.

M-am uitat indulgent, şi, după ce a plecat, am avut o criză de ipohondrie. Oare, pisicuţele mele, mame sau copii, dacă simt nevoia să le mângâi, înainte de mâncare, sa perceapă vreun disconfort în organismul meu şi preluându-l prin intermediul mângâierilor respective, să-şi rezolve nişte carenţe energetice ?

Grija mi-a trecut , dar cazul auzit, părându-mi-se interesant, l-am povestit amuzat, unei vecine, împătimită aproape de grija faţă de pisici. Cu ochiii strălucind, mi-a spus că având reumatism la un genunchi, pisica ei, doarme  lângă acel genunchi, când la schimbări de vreme, are dureri chinuitoare,  care parcă se mai liniştesc. Incitat de coincidenţă, relatez cazurile, unei prietene, asupra obiectivităţii căreia, nu am nici un dubiu. Care, culmea, îmi spune că într-o seară, fiindu-i urât singură şi resimţindu-se din cauza unor dureri abdominale, a împrumutat pentru o noapte pisica vecinei. Ce credeţi, unde s-a cuibărit pisica ? Pe zona cu pricina, de unde, parcă  până dimineaţă, a absorbit, pur şi simplu, durerea.

PS: Aceste coincidenţe, să fie credinţe populare, placebo ? Să fie miracole nedesluşite ale Viului ? Divinul îşi face simţită prezenţa pretutindeni !

Madi şi Onu

Publicitate

18 comentarii

Din categoria De acasă ..., De sănătate ...

18 răspunsuri la „PISICA VRACI

  1. Cred că este adevărat. Aveam un câine și mai apoi băiatul cel mic mi-a adus un motan în casă. Tara, câinele s-a îmbolnăvit. Cancer. Motanul nu stătea decât pe lângă Tara. Cu două săptămâni înainte de moartea Tarei și motanul Tomi nu a mai mâncat. După moarte câinelui încă 2 săptămâni a răbdat. Abia l-am salvat pe motan de la moarte. Pentru devatamentul său îl iubesc mult de tot. Acum stă în poala mea și privește cum vă scriu.

    • Carmen,
      Ma impresioneaza relatarea ta.Fiinte, de la care putem lua cu toata increderea, lectii de viata.Atat de veridic, ai redat totul, incat, fara sa incerc o vizualizare, percep devotamentul lui Tomi.
      O perioada frumoasa, meriti si sa ai! Madi siOnu

  2. Am avut o pisica si stiu ce inseamna sa-ti fie alaturi. Cand veneam de la munca si deschideam usa era toata numai o joaca si reusea sa-mi faca oboseala sa dispara ca prin farmec. Cand insa, nu eram doar obosita ci foarte suparata (sau ceva de genul) nu se mai juca. Statea cuminte intr-un colt si dupa ce ma aruncam pe canapea isi facea si ea loc langa mine pana reusea sa se lipeasca de mine fara a fi insa, intruziva. Mi se parea incredibil comportamentul asta si daca imi voi lua intr-o zi un animal in casa, 100% va fi o pisica neagra… ca aceea…

    • Claudia,
      O lectie de negociere neintruziva, nu crezi?
      Apropo de pisica neagra.
      Copilul din sufletul meu, a visat mereu, sa aiba o pantera neagra!
      O tristete, desigur, intrucat, visele neimplinite, devin tristeti.
      Madi si Onu

  3. @ Madi si Onu,
    Bună ziua !
    Soacra mea ( DUMNEZEU s-o odihnească-n pace ), a murit cu motanul TONI ( nu TOMI ) in brate !
    De la ea am stiut că PISICILE si PISOII au ceva in sufletul lor, ceva ce vrăjeste si o energie ce vindecă si calmează anumite dureri si in acelasi timp alungă complet singurătatea. Acel misterios motan TONI ,in ziua când am scos din casă coșciugul in care se afla stăpâna lui fără suflare, a iesit si el tiptil si a plecat in locuri doar de el stiute si nu s-a mai intors ! Să fi ajuns la „ dictaturajustitiei” spunând că-l cheamă TOMI ?
    „ Pisica vraci ” !
    O prezentare demnă de renumele vostru !
    Felicitări !
    Cu prietenie, Alioșa.

  4. Pingback: Dansând pentru viaţă! « Gabriela Elena

  5. Fără nici o supărare, ştiţi că şi eu am experienţă cu animalele(şi cele reale şi cele din societate şi din societăţi etc.) însă îmi amintesc ‘Comedii la Porţile Orientului’ a lui Pleşu, scrisă acum mulţi ani cînd era Ministru de Externe(nu ştiu cît de bun a fost, nu mă interesează asta acum) : în care scria despre pisici şi cîini, exact ceea ce cred şi eu: lumea nu se preschimbă cu ajutorul lor!(fie că poartă tocuri cui vs. adidas ) sau nu. Weekend frumos să avem!

    • Cît despre animalele maidaneze DAR ŞI CELE PLIMBATE DE STĂPÎNII CARE NU LE STRÎNG DEŞEURILE DE JOS sub toate formele acestora, ştiţi opinia mea, deja.
      Am văzut demult un film ‘Kate şi Leopold’ şi îmi amintesc cu plăcere!!!! o scenă în care stăpînul îşi plimba cîinele prin oraşul N.Y..la un moment dat, nu i-a şters nevoile, de lîngă un pom şi, în secunda următoare!!!! o poliţistă a apărut şi l-a amendat pe loc. Funeriu a marcat începuturile extremismului liberal, acum cu ocazia Bacului. Şi foarte bine a făcut, în opinia mea, fiindcă din experienţe peste experienţe plus studii peste studii vă zic acuşi: cine nu a fost în stare să înveţe, nu a luat Bacul şi Nu mai merită să se înscrie la vreo facultate, pînă nu îşi dă-la fel de supravegheat-bacul, din nou!!Punct.
      Cu alte cuvinte, ne trebuie din ce în ce mai multe femei de servici, muncitori şi îngrijitori, în condiţiile în care numai realii intelectuali sunt respectaţi şi apreciaţi! Diferenţiere clară între lucruri şi mai ales persoane, întocmai ca în ţările civilizate: sunt mai mult decît sătulă de ‘egalitatea’ asta între vaci şi boi şi rudele lor..Oamenii nu au cum să fie egali, decît într-o privinţă strict juridică, dacă cunoaşteţi la ce mă refer. Justziţia care nu se amestecă cu societatea..Haideţi să spunem STOP BARBARIEI ŞI NESUPUNERII INDOLENŢILOR, ACUM!! MULŢUMESC.

      • Amy, Daca nu ne-ai fi atat de draga, am crede ca ne certi mereu.
        Ba amintirea politistei new-yorkeze, am luat-o drept o amenintare aluziva.
        Ne-am linistit insa, nespunand nimic rau, nici de Funeriu, nici despre ace icondamnati anticipat, sa devina femei de serviciu, la el sau altii asemenea lui.
        Si noi, propunem, indirect, sa punem stop barbariei imposturii. Si cred, ca asta ne tine aproape,incat uneori, ma uimeste faptul ca n-am sorbit impreuna, o cafea in ambientul tau obamaian.Dar, vai, inca nu ne cunoastem.
        Atat de asemanatori, si totusi, atat de departe!N u crezi?
        STOP, distantei ucigase de valori! Resimtim, pozitia prometeica plesuiana:ba la Cotroceni, de langa Adrian Nastase,candva, ba de partea aristocratiei intelectuale, injurate, din varf de culme.
        Ai tai, prieteni, daca nu ne mai zici cine stie ce! Multumim!

    • Multumim pentru urare, dar regretam, sa nu-l fi citit pe acel Plesu, despre care nu cred ca am fi pierdut ceva, nefiind adeptii inconsecventelor sale oportuniste.
      Mai vino seara, pe la noi, amycom, draga!

  6. Pingback: Shakespeare actualizat « Gabriela Elena

  7. Si eu pot sa confirm veridicitatea celor relatate de tine, legat de „puterile vindecatoare pisicesti”
    Recent, fiind foarte stresata cu invatatul, examenele, aveam niste dureri cumplite in zona epigastrica si tobe parca bateau ritmul durerii. Motanelul meu, Brucelee, a venit singur si s-a asezat foarte incet pe locul dureros. Obisnuita cu dragalaseniile lui, nu am dat o importanta prea mare faptului, dar spre marea mea bucurie, dupa un timp am constatat ca nu ma mai doare nimic si concertul tobelor s-a incheiat. 😀

  8. Pingback: Nu ucide! « Gabriela Elena

  9. Şi eu cred că pisicile pot linişti durerea… motanul meu mă calmează când sunt supărată şi am dureri… a stat lângă mine când am avut mâna ruptă şi s-a cunoscut 🙂 Frumos articol.

    • Valentina,
      Bine-a venit!
      Creste numarul confirmarilor asupra acestui subiect.
      Eu cred ca este vorba de un transfer de energie,yin- yang, reciproc avantajos, in context natural.
      Probabil de aci, reciprocitatea/atractia om- felina!
      Noapte cu Pace! Madi siOnu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s