PISICA VRACI

Zilnic, la ora 18, dau mâncare pisicilor maidaneze, din spatele blocului. S-au aciuat la noi, simţind şansa salvării. Acum, când scriu, gândul mă trimite la acea însuşire specială, cum  că ar avea calităţi vindecătoare.

Probabil un soi de glandă/chakră, prin care percep energiile aşa zis negative, din organismul suferinzilor, spre a le capta, ajutându-i astfel să se liniştească, iar ele rezolvând o carenţă specifică. Un soi de simbioză energetică ? Gest involuntar desigur, dintr-o nevoie naturală de astfel de vibraţii, altfel, neexplicându-se altruismul lor.

Citisem într-un mail transmis mie, persoana ştiindu-mă atent faţă de pisicile blocului, dar nu eram prea încrezător în cele relatate. Fantezii, mi-am spus amuzat ! Până zilele trecute, când cineva, observând cât de prietenos mă port cu pisicile, zâmbindu-mi, mi s-a adresat de parcă ne cunoaşteam din copilărie:

– Ştii, că au însuşiri vindecătoare, ca un fel de vraci ?
– Am citit, dar nu sunt convins !
– Ba să crezi, uită-te la mine ! Eu sufăr de inimă. Într-o zi, îmi era tare rău, mă durea în piept, respiram greu şi nu aveam nici o plăcere să ma uit la pisica mea, la care ţin mult, ca la un prieten de viaţă.
– Dar cum arată pisica dumneavoastră ? Întreb eu, complezent.
– Păi e tânără, o am din februarie, luată de pe stradă, din milă. Dar să vă spun, mai departe.
– Da, vă rog, răspund eu îndatoritor.
– Când a văzut că nu-i dau atenţie, pisicuţa mea, a început să tragă, torcând parcă rugător, pledul de pe mine şi s-a aşezat pe pietul meu, continuând să toarcă. Am adormit, liniştită de sunetul monoton şi blând, al torsului ei. Când m-am trezit, răul de la inimă, îmi trecuse.
– Şi credeţi, că a avut vreun amestec pisicuţa dumneavoastră ?
– Sunt sigură, că a  fost ceva. Mai întâi, faptul că a simţit că mi-e rău. Apoi, tragerea pledului şi aşezarea pe zona dureroasă.  În sfârşit, torsul liniştitor, parcă alinându-mă, urmat de dispariţia greutăţii dureroase din piept.

M-am uitat indulgent, şi, după ce a plecat, am avut o criză de ipohondrie. Oare, pisicuţele mele, mame sau copii, dacă simt nevoia să le mângâi, înainte de mâncare, sa perceapă vreun disconfort în organismul meu şi preluându-l prin intermediul mângâierilor respective, să-şi rezolve nişte carenţe energetice ?

Grija mi-a trecut , dar cazul auzit, părându-mi-se interesant, l-am povestit amuzat, unei vecine, împătimită aproape de grija faţă de pisici. Cu ochiii strălucind, mi-a spus că având reumatism la un genunchi, pisica ei, doarme  lângă acel genunchi, când la schimbări de vreme, are dureri chinuitoare,  care parcă se mai liniştesc. Incitat de coincidenţă, relatez cazurile, unei prietene, asupra obiectivităţii căreia, nu am nici un dubiu. Care, culmea, îmi spune că într-o seară, fiindu-i urât singură şi resimţindu-se din cauza unor dureri abdominale, a împrumutat pentru o noapte pisica vecinei. Ce credeţi, unde s-a cuibărit pisica ? Pe zona cu pricina, de unde, parcă  până dimineaţă, a absorbit, pur şi simplu, durerea.

PS: Aceste coincidenţe, să fie credinţe populare, placebo ? Să fie miracole nedesluşite ale Viului ? Divinul îşi face simţită prezenţa pretutindeni !

Madi şi Onu

Publicitate