UN POST IMPARŢIAL – A 3

Cu un timbru de tablă ruginită, zgâriată apăsat, de un corp metalic şi mai degradat, o cititoare de pe prompter, ne oferă pilde moralizatoare: Nunta lui Borcea, concursul de director de teatru, câştigat de un fost hoţ de oglinzi retrovizoare, vizita preşedintelui Băsescu la Roşia Montana, regretul unei mame pentru îndrăgostirea fiicei ei, de cine nu trebuia (e vorba desigur de noua soacră a lui Borcea). Şi tot aşa, vizând procese sufleteşti de regrete pentru neînfăptuiri ale celor puţin dragi, actuala Putere.

Tot cu un timbru special.., molatec, al cuiva ce pare predestinat  a fi pastor baptist, cineva glăsuieşte invitaţilor cu chipuri complicitar studiate: umil, plin de taine, de maica Tereza; complezent din compasiune pentru moderator; tocit, ca o ghilotină invocând  vehement, invective justiţiare; semeţ, de bolnav fericit, că şi-a găsit mântuitorul; nobil, derutat în hăţişul diversităţii preocupărilor moderatorului.

Temele, gârlă în viitură: opulenţa indecentă, la nunta lui Borcea, studiile lui Becali, liceul lui Igaş şi Vanghele, aurul lui Băsescu, la Roşia Montana, şi vaaai, nu le mai ţin minte.

Cu voce vioaie, fără complexe , de convingeri că a rupt gura târgului, frumoasă foc, dacă nu te uiţi la genunchii colţuroşi şi ideile pătrăţoase…, tot din neamul Antenelor, întrezăreşti femeia lider, rodul efortului postrevoluţionar, de emancipare socială; care mă obligă incomod, să mă gândesc la nonbrainstorming (faţă de ideea Elenei Udrea de turism politic) şi la mercantilism mediatic (rating, prin lovituri sub centură, adresate puterii).

Tot din corul A3, o voce cu tonalităţi în falset, repetă obsesiv, întrebarea  presetată pe răspunsul SUBIECTIV dorit, până când  “de silă de milă”, te lipseşti tăcând iluzoriu aprobativ.

Tema predilectă: Critica Puterii – mască şi pretext pentru  rating.

Se cere marfa…, se cumpără,  în timpul penibil de criză spirituală. Nu mai contează, că este la fel de indecent ca opulenţa vestimentaţiei, luxului  şi imoralitatea reuşitei  în afaceri, cărora  ei nu-s în stare să le urmeze pilda.

Fără voie, mă  întreb: cum de nemuritoarea Maria Callas sau sclipitoarea în vervă, Jackie Kennedy, s-au abrutizat căsătorindu-se  cu un analfabet practic: armatorul grec Onasis. Cum de Edison, cu doar primele trei luni din clasa I-a primară, a avut îndrăzneala de-a se apuca să facă ştiinţă, ba să ne şi propună cu tupeu, cel puţin fonograful, becul şi iluminatul electric.

REVOLTĂTOR, NU ?

Madi şi Onu

Publicitate

POETUL GRIGORE VIERU

În secţiunea Remember, din emisiunea Confesiuni a Iulianei Marciuc, momentul literar Grigore Vieru, îmi aminteşte de periplul meu bloggeristic.

Şi care a început dens, cu blogul Oanei Niculescu Mizil. Nu ştiu cum.., a fost ca o criză, până când, nu şi-a ţinut  promisiunea  de a crea, la sugestia mea, o pagină de idei-propuneri legislative, din partea vizitatorilor săi.

Acum, după ce am aflat că se trage din Ştefan cel Mare, îmi pare rău.

Ce, e de colea gândul să te tragi dintr-o glorie nemuritoare ? Cred că şi Preşedintele Băsescu, visează că s-ar trage din Amiralul Nelson, care în bătălia de la Aboukir, şi-a pierdut ochiul.

Dacă şi unchiul meu, avocatul, şeful baroului din Bârlad, ajungea ministrul Justiţiei, măcar de-ar fi fost ca Predoiu, şi tot eram cineva. Dar, însfârşit, vise de Făt Bănos, ca ale Monicăi Gabor care tot la chinezi trebuie să rămână.

Am legat de Oana.., Mizil, nu Roman, pentru că, din păcate, atunci POEZIA l-a pierdut  pe  poetul Vieru, şi pentru că pe blogul Oanei, am scris: duminică, 18 ianuarie 2009: Poetul Grigore Vieru, torţa Moldovei,s-a stins !

Grigore Vieru,
Fiu brav, al mătuşii de sânge,
Vărul tău, dobrogean,
Şocat, neputincios şi trist,
Cu lacrimi uscate, te plânge.

Dumnezeu, să te odihnească !

Ofuscat de felul pios, în care m-am adresat, un jalnic fanatic religios, m-a apostrofat, că doar Domnul din cer, merită asemenea respect.

Mărturisesc, nu l-am înţeles pe individ, şi contrar năzuinţei mele de a mă ţine departe, de mojicii, i-am replicat ceva în genul:

Nu ştiu de vreun păcat sau dracul,
Te-a îndemnat să spui prostii.
Aşa că eu, pe şleau , ţi-o spun: 
Amice…, ia mai “du-te pe pustii !”

Madi şi Onu

MAESTRUL GHEORGHE ZAMFIR

Emisiunea CONFESIUNI a Iulianei Marciuc, mi-a amintit momente alese, despre mândria de a fi român. Invitat naistul Nicolaie Voiculeţ cu mentorul său, maestrul Gheorghe Zamfir.

Este greu să pui în cuvinte, emoţii care te înţeapă cu mii de ace, în obraji, în nas şi în ochi, astfel încât, prin privirea înceţoşată, nu mai distingi corect tastele.

Când  venerabilul maestru a spus că în America, naiului îi spun “ZAMFIR”, mi-am amintit  următoarea întâmplare:

În 1977, după cutremur, am fost în URSS ca specialist în agricultură, unde am vizitat, Stepa Flămândă din Republica Uzbekistan. Cum este în firea noastră,  la sosire, am  dăruit simbolic, nişte bijuterii de artă folclorică românească. Printre ele, un suport din lemn, de creioane, măiestru  închipuit sub formă de nai. L-am dăruit ministrului-adjunct al agriculturii, care ne-a întâmpinat delegaţia. Scena a fost şocantă !

Cu ochii strălucind, acesta, a luat suportul şi l-a dus spre buze, spunând: ”Ooooo, zamfir…, minunat!”. Jenat, l-am atenţionat, zâmbind, că nu  ne aşteptam la manifestarea emoţiei lui, să-i fi adus un “ZAMFIR” …

Sunt momente în viaţă, când un acces de sinceritate, declanşează procese biochimice neaşteptate. Pe durata vizitei, când ne vedeam, salutul nostru ceremonios, însoţit de un zâmbet complice, era “ZAMFIR”.

Ca o replică amicală, adjunctul respectiv, ne-a invitat să petrecem o seară, la el acasă şi ne-a organizat o excursie la SAMARKAND, punct turistic de cultură asiatică  străveche.

Şi totul, graţie reputaţiei mondiale, a MAESTRULUI ZAMFIR.

POANTĂ … Spre finalul emisiunii, Maestrul, cu tristeţe, observa, că poate brand-ul de ţară,“UN NAI“ era parcă mai inspirat decât o ”O FRUNZA”.

Replica promptă a  învăţăcelului Voiculeţ, a căzut ca o ghilotină: “Dar şi din frunză se cântă, Maestre!” Şi, în cascada de râs declanşată, mi-am amintit de zicala: „a tăia frunză la câini”.

Madi şi Onu

VALENTINA

Postul mi-a fost inspirat de creatoarea “My World”, un blog cu povestiri foarte interesante şi originale, despre sine.

Abia acum, documentându-mă pentru material, văd că activează în educaţie. Nu mă mai miră pertinenţa comentariului său la postul nostru, Culoare şi Suflete: “Aşa este… cred că şi mediul în care trăim afectează copiii din ziua de azi”. Iar faptul  mi-a amintit cele ce urmează, în deplin acord, cu afirmaţia sa !

Anume, demonstrarea de facto, a ipotezei cercetătorului D. Feldman, asupra ”coincidenţei”  factorilor ereditari, cu cei educaţionali, de mediu.

Concret, doi intelectuali din Boston, SUA – slavistul Leo Wiener, profesor la Universitatea Harvard şi Dr. Boris Sidis, psihiatru – au fiecare câte un copil, din care şi-au propus să scoată genii. S-au consacrat găsirii metodelor pentru stimularea intelectuală a copiilor lor. Rezultatele nu s-au lăsat mult aşteptate. Copiii au obţinut performanţe excepţionale:

Norbert Wiener va fi unul dintre cei mai mari matematicieni ai secolului nostru, şi cu merite deosebite în fundamentarea cibeneticii (dar şi cu ajutorul lucrărilor profesorului Ştefan Odobleja, al nostru!)

Celălalt, William Sidis, a ajuns student la vârsta de 11 ani şi a elaborat unele teorii personale în domeniul matematicilor superioare  dar şi-a irosit viaţa în anonimat, îndeplinind activităţi minore. Trăind singuratic, (ce păcat, că Facebook  nu apăruse încă!) şi-a risipit toată energia colecţionând tichete de tramvai, din întreaga lume.

Iata două moduri de evoluţie, deşi startul a fost luat în acelaşi timp şi la fel de bine de către amândoi concurenţii.

PS: Mă gândesc  la noi, ce bine am pornit, cu “Să trăiţi bine!” şi unde-am ajuns, din cauza Crizei ! Povestirea cazului celor doi copii geniali aparţine psiholog Adina Chelcea şi conf. universitar dr. Septimiu Chelcea.

Madi şi Onu

CULESE… !

În loc de motto: Inspiraţie Anton Pan – ”Din cărţi, luate, prin blog, redate!”  – Madi şi Onu

Calomnii:

„- Tu eşti geniu !

– Ba tu eşti geniu !”

„- Eşti un om minunat !

– Cine zice, ăla e !”

Directă:

„- Aţi fost atât de amabil, nici nu ştiu cum să vă mulţumesc….

– Nu vă faceţi probleme, vă spun eu.”

La vedere:

„- Ce mai faci ?

– Bine.

– Şi eu care eram dispus să te compătimesc sincer…”

„Nu împrumuta pe nimeni cu nimic.

Altfel sporeşti numărul celor care se vor interesa de sănătatea ta !”

„- Eşti incapabil, n-ai minte !

– Ce vrei să insinuiezi ?”

„- Cunoaşteţi cu toţii, deci, nu mai insistăm…

– De-aş şti şi eu ceea ce ştim cu toţii…”

„Sfios, l-am întrebat:

– Sunteţi prost- dispus ?!

Mi-a trântit telefonul. Nu auzise toată întrebarea.”

Madi şi Onu

VARII !

EROARE !

Aseară, la Sinteza Zilei, cineva făcea apologia inteligenţei Preşedintelui.
N-aş zice !
Inteligent este cel care-şi înţelege greşelile …şi nu le repetă. Dacă era aşa, personajul nu atingea momentul critic-penibil de a  se ascunde, cu ocazia festivităţii Zilei Marinei !

FARSELE MEMORIEI

Tot aseară, Mihai Gâdea a spus: să revenim la personajul viu ! (sarcastic, desigur). Automat, mi-am amintit titlul cărţii CADAVRUL VIU a lui L.N.Tolstoi. Nu coteaza, despre ce cadavru este vorba …probabil acelaşi.

GROTESC

Tot aseară, la Constanţa, ceremonia de înmânare a carnetelor de membri PDL, transfugilor din PNL. A participat, de la Centru, Roberta Anastase. Păcat de chipul edenic al acesteia, printre noile figuri danteşti, din sală !

GURA PĂCĂTOSULUI …

Cornel Nistorescu, tachinează (franţuzeşte?) colăceii Elenei Udrea. Bogdan Chireac, replică: “ba mie-mi place cum arată!” …Cornel rămâne ca la dentist 😀

De gelozie ? 😀

Madi şi Onu

DEZERTARE !

În loc de motto: “Din toate justificările execrabile ale trădării, una singură pare de înţeles: “neghiobia spiritului de turmă”, similară gestului sinucigaşului bolnav.”  – Madi şi Onu

Azi, primesc un link, din care aflu: “250 de membri din PNL Constanţa, au anunţat că demisionează şi se vor înscrie luni în PDL.”  În plus, ei se vor alătura demersului iniţiat de liderul PDL Constanţa, Gigi Chiru, de strângere a semnăturilor necesare demiterii primarului Radu Mazăre.”

Recunosc… , sunt buimăcit de ştire !!!

Mă întreb, dacă prima ei parte nu este o glumă-diversiune. Cât priveşte cea de- a doua, care în subsidiar, invocă neglijarea reabilitării cazinoului constănţean, o apreciez a fi emanaţia fetidă a unui tub digestiv, suferind de sindromul colonului iritabil. Iar dacă motivaţia  primarului constănţean, de a folosi banii  exclusiv pentru locuinţe sociale, (să aibă şi sărmanii Constanţei unde locui omeneşte), şi nu pe o lucrare  inutilă momentan, nu este pricepută de aceşti prezumtivi liberali, vai de capul României să ajungă ei la putere !

Înseamnă că aceşti indivizi, acceptă implicit, austeritatea inutil-impusă de FMI, în timp ce sume  de neneglijat, sunt irosite oficial, pe inutilităţi flagrante, se fac indirect părtaşi la genocidul disimulat la care asistăm.

Urlăm ca disperaţii, să facem adăposturi  câinilor maidanezi, dar luptăm chiar cu mijloacele trădării politice, să demitem pe primarul Mazăre, care într-o raţionalitate  altruistă se dovedeşte consecvent ideologiei social-democrate adoptate.

PS: 1. Poate că PDL Constanţa,  ar trebui să fie mai atent faţă de  cei “250” !?

2. Poate că pentru viitorul Premier al României n-ar fi de ignorat şi candidatura Primarului constănţean, RADU MAZARE !

3. Cu asemenea “populaţie”, n-ar fi exclus, ca PNL să urmeze curând soarta PNŢCD-ului.

Dumnezeu să-l ierte !

Madi şi Onu

HOUSE

Nu cunosc bine cuvântul …

 În engleză înseamnă: locuinţă, casă (de comerţ), sală de spectacol, cameră (în politică), casă de corecţi e (…of correction), spărgător(house-breaker).

 

L-am aflat de pe sticlă, la Realitatea TV, unde ştirista încerca să mă culturalizeze, cu ajutorul unui psiholog de duzină, întrucât secvenţa educaţională furnizată, de acesta, a pus-o în dificultate pe fata respectivă, uimită şi ea, de ce învăţături comportamentale, putem primi de la asemenea specialist, unde, am înţeles…, se recomandă să mergi cand nu stai prea bine cu echilibrul nervos.

Iar el, psihologul, cică prin sfaturile de comportare rezonabilă ce ţi le dă, te ajută să devii un membru onorabil al propriului interior corp-minte-suflet.

Poate, era un meseriaş post-revoluţionar, întrucât înainte de ’89, profesia de psiholog nu se mai pregătea, fiind considerată nesemnificativă, pentru formarea ”omului de tip nou”. Aşa o fi, dar nici ca psihologul care a lăsat-o ca la dentist, pe fata care transmitea ştirile.

De fapt, de bună credinţă, aceasta a prezentat câteva secvenţe de un primitivism şocant. Anume, pe manifestanţii, entuziast-urlători, adepţi ai fenomenului ”house”. Acoperţi doar prin fâşii de pânză, asemenea unor exaltaţi în cămăşi de forţă, sfâşiate de brutalitatea dezlănţuită. Leit o galerie de  fotbal, isterizată de rezultatul nedorit.

Să fi ingerat niscaiva etnobotanice ? 😀

Stupoare ! Întrebat cum i se pare manifestarea, aşa-zisul psiholog “şi-a suflat nasul în fasole.” E bine, este recomandabilă manifestarea, ca o dezinhibare, faţă de vicisitudinile pe care le întâmpină societatea noastră.

Mi-e peste mână, să caracterizez gugumănia individului, dar “am rămas interzis”/o expresie demnă de prestaţia lui.

PS: Nu cred că în manifestarea meschin revanşardă, trebuie să acceptăm soluţii degradante, comportamental. Şi mi-am amintit de manifestarea din Piaţa Palatului Victoria, când amărâţii de grevişti  s-au dezinhibat “housing”, ţopăind  penibil, după melodia ”Pinguinul”, uitând pentru ce veniseră.

Halal educaţie, întru lipsă de demnitate,“psihologule !”

Mai bine, îndeamnă-mă să nu maimuţăresc năravuri, din care nu am nimic bun de învăţat ! Sau să mă aplec responsabil, asupra lucrului bine făcut ! Abia atunci, vei avea un rost, în existenţa mea.

Madi şi Onu