În secţiunea Remember, din emisiunea Confesiuni a Iulianei Marciuc, momentul literar Grigore Vieru, îmi aminteşte de periplul meu bloggeristic.
Şi care a început dens, cu blogul Oanei Niculescu Mizil. Nu ştiu cum.., a fost ca o criză, până când, nu şi-a ţinut promisiunea de a crea, la sugestia mea, o pagină de idei-propuneri legislative, din partea vizitatorilor săi.
Acum, după ce am aflat că se trage din Ştefan cel Mare, îmi pare rău.
Ce, e de colea gândul să te tragi dintr-o glorie nemuritoare ? Cred că şi Preşedintele Băsescu, visează că s-ar trage din Amiralul Nelson, care în bătălia de la Aboukir, şi-a pierdut ochiul.
Dacă şi unchiul meu, avocatul, şeful baroului din Bârlad, ajungea ministrul Justiţiei, măcar de-ar fi fost ca Predoiu, şi tot eram cineva. Dar, însfârşit, vise de Făt Bănos, ca ale Monicăi Gabor care tot la chinezi trebuie să rămână.
Am legat de Oana.., Mizil, nu Roman, pentru că, din păcate, atunci POEZIA l-a pierdut pe poetul Vieru, şi pentru că pe blogul Oanei, am scris: duminică, 18 ianuarie 2009: Poetul Grigore Vieru, torţa Moldovei,s-a stins !
Grigore Vieru,
Fiu brav, al mătuşii de sânge,
Vărul tău, dobrogean,
Şocat, neputincios şi trist,
Cu lacrimi uscate, te plânge.
Dumnezeu, să te odihnească !
Ofuscat de felul pios, în care m-am adresat, un jalnic fanatic religios, m-a apostrofat, că doar Domnul din cer, merită asemenea respect.
Mărturisesc, nu l-am înţeles pe individ, şi contrar năzuinţei mele de a mă ţine departe, de mojicii, i-am replicat ceva în genul:
Nu ştiu de vreun păcat sau dracul,
Te-a îndemnat să spui prostii.
Aşa că eu, pe şleau , ţi-o spun:
Amice…, ia mai “du-te pe pustii !”
Madi şi Onu
Madi şi Onu Blog 