NATURĂ

Voi fi deschis !

Nu cred că sunt făcut după chipul şi asemănarea Domnului. Să fie Domnul atât de neînduplecat politic, aşa cum simt eu ? Nici la animale, teritorial, n-am văzut această trăsătură.

 

Deunăzi, am trăit o scenă, pe care sper s-o credeţi, deşi pare de domeniul fabulaţiei. Dar vă asigur, este strict autentică.

Ieri după masă, îmi bate cineva în uşă. Să-i dau cheia de la spaţiul îngrădit al blocului, unde i-a căzut puiul de porumbel. Mă uit la ea, femeie de peste opt zeci de ani, gârbovită. Mai mult intrigat despre ce porumbel ar putea avea ea grijă, mergem în spatele blocului, unde asist la o scenă, de nu-mi venea să cred.

Într-adevăr, pe sol, înconjurat de două pisici, mirosindu-l grijulii parcă să nu îl sperie, un porumbel voiajor. Cred că mai mult mort de frică decât nepăsător, cum părea, când ele-şi întindeau gâtul să fie sigure că nu li se pare, la vederea bătrânei, a pornit ţanţoş spre ea sărindu-i pe umăr şi  ciugulind-o de degetele mâinii cu care îl mângâia  fericită.

S-a aciuat pe pervazul  ferestrei sale, de vreo săptămână,  are inel la picior, dar crede că  suferă de ceva, şi nu poate zbura. Nu mă pot rupe totuşi de  la gândul despre Creator. Îmi închipui, că  acesta i l-a trimis să o ajute. Şi îl văd  cum noaptea, dându-se peste cap, se transformă în Albă ca Zăpada, şi se ocupă, înger păzitor, de bătrânică.

PS: Răutatea mea în politică, de care vorbeam la început, mă împiedică să cred că  dacă porumbelul  ar  fi fost trimis de ministrul muncii, Lăzăroiu,  pisicile nu-i veneau de hac.

Madi şi Onu

Publicitate